Infracțiunea de camătă și elementul material al îndeletnicirii

Descriere: Infracțiunea de camătă presupune darea de bani cu dobândă ca îndeletnicire, iar Înalta Curte a clarificat recent câte acte materiale sunt necesare pentru a dovedi acest obicei infracțional.

În peisajul juridic actual, infracțiunea de camătă rămâne un subiect de interes major, atât prin prisma impactului social, cât și a dificultăților de interpretare a elementelor constitutive. O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 381/RC/2023) aduce clarificări esențiale privind conceptul de „îndeletnicire” și caracterul repetitiv necesar pentru existența acestei fapte penale. În acest articol, vom analiza cum tranșează instanța supremă diferența dintre un simplu împrumut și o faptă penală, pornind de la un caz concret în care inculpatul a contestat tipicitatea faptei.

I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 381/RC din 15 iunie 2023

Chestiunile de drept dezbătute

Principalul punct de dispută juridică în această cauză l-a constituit interpretarea condițiilor de tipicitate obiectivă pentru infracțiunea de camătă, prevăzută de art. 351 Cod penal. Mai exact, s-a pus problema dacă probarea a cinci acte materiale de împrumut cu dobândă este suficientă pentru a demonstra caracterul de „obicei” sau „îndeletnicire” al faptei. De asemenea, s-a analizat limita controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului în casație, respectiv dacă instanța poate reevalua caracterul repetitiv al actelor materiale stabilite definitiv de instanța de apel.

Obiectul dosarului

Dosarul a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a unui recurs în casație formulat de inculpat. Acesta a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de camătă. Prin această cale extraordinară de atac, inculpatul a solicitat casarea hotărârii de condamnare și achitarea sa, invocând faptul că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, argumentând lipsa elementului de „îndeletnicire” specific infracțiunii de obicei.

Starea de fapt

Instanțele de fond și de apel au reținut o situație de fapt complexă, desfășurată pe parcursul anului 2019. Inculpatul, fără a fi autorizat conform legii, a transformat oferirea de împrumuturi într-o sursă constantă de venit ilicit.

Concret, inculpatul a acordat împrumuturi în lei și valută mai multor persoane vătămate și martori, percepând dobânzi săptămânale semnificative (cămătărie). Printre actele materiale reținute se numără:

• Împrumutarea unei persoane vătămate cu 1.900 euro, percepând o dobândă de 350 euro/săptămână.
• Împrumuturi succesive acordate unei alte persoane (2.000 euro, apoi 2.500 euro), cu dobânzi cumulate de sute de euro săptămânal, ajungându-se la situația în care victima a plătit dobânzi totale de 22.500 euro pentru un împrumut de 8.500 euro.
• Perceperea unor „taxe” inventate pentru intermedierea banilor.
• Reținerea de garanții (permis de conducere, acte auto) pentru a asigura plata.
• Acceptarea de bunuri (covoare) sau muncă în gospodărie în contul dobânzilor.

Temeiuri legale incidente

Analiza juridică s-a concentrat pe art. 351 din Codul penal, care incriminează fapta persoanei neautorizate de a da bani cu dobândă, „ca îndeletnicire”. Aceasta este o infracțiune de obicei, ceea ce înseamnă că presupune o repetare a actelor materiale care, luate izolat, nu ar constitui infracțiuni, dar care împreună denotă o obișnuință.

Procedural, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 Cod procedură penală, aplicabil atunci când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Argumentele părților

Poziția inculpatului

Apărarea a susținut că hotărârea de condamnare este nelegală deoarece nu s-a dovedit „îndeletnicirea”. Avocatul inculpatului a argumentat că probarea a cinci acte materiale nu este suficientă pentru a demonstra existența unei infracțiuni de obicei. S-a susținut că instanța a dedus eronat cerința esențială a îndeletnicirii și că actele, privite individual, nu au relevanță penală. S-a încercat o analiză teoretică a distincției dintre unitatea și pluralitatea de infracțiuni, sugerând că faptele nu au atins pragul critic pentru a fi considerate infracțiunea de camătă.

Poziția Ministerului Public (Parchetul)

Parchetul a demonstrat, prin probele administrate, caracterul sistematic al activității inculpatului. S-a evidențiat disproporția uriașă dintre sumele împrumutate și dobânzile încasate, precum și metodele specifice de constrângere și garantare (reținerea actelor, munca forțată), care conturează profilul unei persoane care și-a făcut un mod de viață din cămătărie.

Istoricul speței

1. Prima instanță (Judecătoria Negrești Oaș): A dispus condamnarea inculpatului la 2 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere. Instanța a calculat sumele dobândite ilegal și a constatat caracterul neautorizat al activității.
2. Apelul (Curtea de Apel Oradea): Instanța de control judiciar a admis apelul Parchetului. A apreciat că gravitatea faptelor impune o pedeapsă mai aspră, majorând condamnarea la 3 ani de închisoare (tot cu suspendare, dar cu un termen de supraveghere mărit la 4 ani) și a dispus confiscarea extinsă a sumelor provenite din infracțiunea de camătă.

Motivarea instanței

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în casație ca nefondat, oferind o motivare valoroasă pentru practica judiciară în materia infracțiunii de camătă.

Instanța supremă a subliniat că, în calea de atac a recursului în casație, nu se poate reanaliza situația de fapt. Cu alte cuvinte, Înalta Curte nu mai verifică dacă inculpatul a dat banii (acest lucru a fost stabilit definitiv la apel), ci doar dacăacele fapte constituie infracțiune.

Referitor la condiția de tipicitate a „îndeletnicirii”, Curtea a reținut următoarele aspecte esențiale:

• Numărul actelor materiale: Doctrina juridică și practica acceptă că un număr minim de acte (chiar și trei) poate fi suficient pentru a indica o obișnuință. În speță, existența a cinci acte materiale distincte este mai mult decât suficientă pentru a proba repetitivitatea.
• Modul de operare: Caracterul de „îndeletnicire” nu rezultă doar din număr, ci și din maniera elaborată de acțiune: dobânzi fixe săptămânale, reținerea de garanții, recuperarea agresivă. Toate acestea demonstrează că nu a fost vorba de acte întâmplătoare, ci de o activitate organizată.
• Lipsa autorizației: S-a confirmat că inculpatul nu avea nicio calitate legală (persoană fizică autorizată, instituție financiară) pentru a acorda credite, veniturile sale oficiale provenind din jocuri de noroc, nu din activități financiare legale.

Soluția finală

Înalta Curte a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 351 Cod penal. Criticile privind lipsa dovezilor pentru „repetitivitate” au fost respinse deoarece tindeau la o schimbare a stării de fapt, inadmisibilă în această fază procesuală. Astfel, decizia de condamnare a rămas definitivă, validând raționamentul că cinci acte materiale, coroborate cu modul de operare, sunt suficiente pentru a atrage răspunderea penală pentru infracțiunea de camătă.

Întrebări frecvente despre infracțiunea de camătă

Ce este infracțiunea de camătă conform Codului penal?

Infracțiunea de camătă este fapta unei persoane neautorizate de a da bani cu dobândă, ca îndeletnicire. Esența faptei constă în desfășurarea unei activități de creditare pe cont propriu, în mod repetat, fără a deține autorizațiile necesare de la organele competente (ex. BNR).

Câte împrumuturi trebuie să acord pentru a fi acuzat de infracțiunea de camătă?

Legea nu specifică un număr fix, însă, fiind o infracțiune de obicei, este necesară repetarea actelor. Practica judiciară, confirmată de ICCJ, arată că un număr de minim trei acte materiale poate fi suficient pentru a demonstra caracterul de obișnuință sau îndeletnicire.

Dacă împrumut un prieten cu dobândă o singură dată, este camătă?

De regulă, un singur act izolat de împrumut cu dobândă, între persoane fizice, nu întrunește elementele constitutive pentru infracțiunea de camătă, deoarece lipsește caracterul de „îndeletnicire” (obișnuință). Totuși, contextul este foarte important.

Se pedepsește infracțiunea de camătă dacă dobânda este mică?

Da. Textul de lege nu condiționează existența infracțiunii de un anumit nivel al dobânzii (procentul de camătă). Chiar dacă dobânda ar fi mai mică decât cea bancară, fapta rămâne penală dacă este săvârșită ca îndeletnicire de o persoană neautorizată.

Ce se întâmplă cu banii obținuți din infracțiunea de camătă?

Sumele de bani obținute ilicit (atât dobânzile, cât și, în anumite cazuri, sumele împrumutate folosite la săvârșirea faptei) sunt supuse confiscării speciale sau extinse. Instanța va dispune preluarea acestora de către stat pentru a nu permite îmbogățirea din activități infracționale.

Este relevant dacă victimele au acceptat dobânda de bunăvoie?

Acordul victimei nu înlătură răspunderea penală. Infracțiunea de camătă protejează un interes general (monopolul statului asupra activității de creditare și siguranța financiară), astfel încât „înțelegerea” părților nu validează fapta ilegală.

Ce pedepse riscă o persoană acuzată de infracțiunea de camătă?

Conform art. 351 Cod penal, pedeapsa principală este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Instanța poate aplica și pedepse complementare sau accesorii, precum interzicerea unor drepturi, în funcție de gravitatea faptelor.

Cum se dovedește „îndeletnicirea” în cazul infracțiunii de camătă?

Procurorii pot folosi diverse mijloace de probă: declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor, înscrisuri, interceptări, percheziții (găsirea de agende cu evidențe, sume mari de bani nejustificate, garanții reținute de la debitori).

Poate fi atacată o condamnare definitivă pentru camătă?

Da, dar doar prin căi extraordinare de atac, cum ar fi recursul în casație, și doar pentru motive stricte de nelegalitate (ex: fapta nu este prevăzută de legea penală). Nu se mai pot rejudeca probele sau situația de fapt stabilită definitiv.

Ce rol au garanțiile (mașini, acte) în dovedirea infracțiunii de camătă?

Reținerea de garanții (contracte de vânzare-cumpărare fictive, chei auto, acte de identitate) este un indiciu puternic al unei activități organizate de cămătărie. Acestea demonstrează că inculpatul are un sistem bine pus la punct pentru securizarea „investiției” ilegale.