Principalele obiective ale formării profesionale a salariaților
Adaptarea la cerințele postului
Formarea profesională a salariaților urmărește, în primul rând, adaptarea acestora la specificul posturilor pe care le ocupă sau la condițiile locului de muncă. Este esențial ca fiecare angajat să fie la curent cu toate cerințele tehnice și organizatorice ale postului său, pentru a asigura o performanță optimă și pentru a evita riscurile profesionale.
Obținerea și actualizarea calificărilor profesionale
Pe lângă adaptarea la post, formarea profesională a salariaților facilitează obținerea unei calificări profesionale sau actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice fiecărui loc de muncă. Continuitatea învățării și adaptabilitatea sunt esențiale într-o economie dinamică.
Reconversia profesională și prevenirea șomajului
Un alt pilon important al formării profesionale este reconversia profesională, necesară în contextul restructurărilor socio-economice. Pe fondul schimbărilor rapide din industrie și tehnologie, salariații trebuie să fie pregătiți pentru tranziția spre noi oportunități de muncă, reducând astfel riscul șomajului.
Promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale
Formarea profesională a salariaților contribuie de asemenea la promovarea în muncă și la dezvoltarea carierei profesionale. Prin acumularea de cunoștințe avansate și metode moderne de lucru, salariații pot aspira la roluri mai complexe și mai bine remunerate.
Obligațiile angajatorului conform Codului Muncii
Asigurarea accesului la formare profesională
Codul muncii impune angajatorilor obligația de a asigura accesul periodic la formarea profesională pentru salariații lor. Această obligație de diligență vizează compatibilitatea continuă a competențelor salariaților cu evoluțiile din procesul de muncă.
Suportarea cheltuielilor de formare profesională
Legal, angajatorii sunt obligați să suporte cheltuielile de formare profesională pentru toți salariații lor, după cum urmează: cel puțin o dată la doi ani pentru entitățile cu cel puțin 21 de salariați și o dată la trei ani pentru cei cu mai puțin de 21 de salariați. Aceasta reprezintă o investiție în capitalul uman care, pe termen lung, se reflectă în beneficii substanțiale atât pentru angajat, cât și pentru angajator.
Dreptul salariaților la formare profesională
Conform din Codul muncii, salariații au dreptul corelativ la accesul la formare profesională. Acest drept subliniază natura sinalagmatică a contractului individual de muncă și evidențiază importanța echilibrului între obligațiile și drepturile partidelor implicate.
Diverse forme de formare profesională
Formarea profesională a salariaților poate lua forme variate, de la participarea la cursuri organizate intern sau extern, la stagii de adaptare, practică și specializare, până la ucenicie la locul de muncă sau formare individualizată. Aceasta diversitate permite adaptarea metodelor de formare la nevoile specifice ale fiecărui salariat și la dinamica sectorului de activitate.
Formarea profesională din inițiativa angajatorului
Elaborarea planurilor anuale de formare profesională
Potrivit Codul muncii, angajatorii au obligația să elaboreze planuri anuale de formare profesională, proces în care trebuie să consulte sindicatul sau, în lipsa acestuia, reprezentanții salariaților. Această obligație devine aplicabilă în momentul în care numărul mediu anual de salariați ai unei entități juridice depășește pragul de 20 de persoane. Deși legea nu specifică explicit această regulă, interpretarea sa logică sugerează că o fluctuație temporară a numărului de angajați peste acest prag, determinată de factori sezonieri, nu conduce automat la necesitatea elaborării unui plan anual de formare profesională. Scopul acestei reglementări este de a maximiza beneficiile reciproce în raportul de muncă, extinzând competențele profesionale ale salariaților și îmbunătățind calitatea muncii prestate pentru angajator.
Informarea salariaților și elaborarea planului profesională
Planul anual de formare profesională este parte integrantă din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar salariații au dreptul de a fi informați despre conținutul acestuia. Legea nu precizează termenul sau modalitatea de informare, dar este recomandabil ca planul să fie comunicat tuturor angajaților într-un mod cât mai accesibil, de exemplu, prin afișare în locuri vizibile și accesibile în interiorul unității.
Procedura de elaborare a planului de formare profesională
Planul de formare profesională se elaborează, de obicei, la sfârșitul fiecărui an calendaristic pentru anul următor. Acesta este pregătit fie de departamentul de resurse umane al unității, fie de specialiști în domeniu din cadrul unor firme externe. În elaborarea planului, se vor identifica posturile ce necesită formare profesională și modalitățile de realizare a acesteia, fără a nominaliza direct salariații beneficiari. Planul va indica și resursele financiare alocate, toate cheltuielile fiind suportate de angajator, întrucât participarea la cursuri sau stagii de formare este inițiată de acesta.
Implicațiile fiscale ale cheltuielilor de formare profesională
Este important de subliniat că cheltuielile efectuate de angajator pentru formarea și perfecționarea profesională a angajaților nu constituie avantaje salariale și, prin urmare, nu sunt impozabile ca venit pentru salariați, conform reglementărilor fiscale în vigoare.
Drepturile și obligațiile salariatului în contextul formării profesionale
Legislația muncii stabilește că, pe durata cursurilor sau stagiilor de formare profesională, salariații își păstrează toate drepturile salariale și vechimea în muncă, această perioadă fiind considerată ca stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat. Salariatul nu este obligat să participe la aceste cursuri decât dacă aceasta este stipulat în contractul individual de muncă, și nu poate fi obligat să suporte cheltuieli legate de aceste activități de formare.
Consultarea organizațiilor sindicale
Conform Ordonanței Guvernului nr. 129/2000, în elaborarea planurilor anuale de formare profesională, angajatorii trebuie să consulte organizațiile sindicale sau reprezentanții salariaților. Aceasta asigură alinierea planurilor la programele de dezvoltare și strategiile sectoriale, precum și evitarea abuzurilor din partea angajatorului, protejând astfel drepturile angajaților.
Problemele practicii curente
Deși legislația prevede clar necesitatea formării profesionale, în practică, mulți angajatori sunt reticenți să investească în formarea sau recalificarea angajaților, mai ales în sectoarele cu forță de muncă slab calificată, cum ar fi construcțiile. Aceasta este o realitate problematică, având în vedere beneficiile pe termen lung ale investițiilor în capitalul uman.
Prin urmare, formarea profesională din inițiativa angajatorului reprezintă nu doar un drept al angajaților, ci și o obligație legală a angajatorilor, esențială pentru dezvoltarea continuă și adaptarea la cerințele pieței muncii. Implementarea efectivă a acestor planuri anuale de formare este crucială pentru asigurarea unui standard înalt de competență profesională și pentru menținerea competitivității în economia globală.
Formarea profesională din inițiativa salariatului
Conform Codul muncii, salariații pot iniția participarea la formări profesionale, fie aceasta totală sau parțială. Procesul începe cu transmiterea unei cereri către angajator, care are obligația de a răspunde în termen de 15 zile, după consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților. Decizia angajatorului va stabili condițiile de participare la formarea profesională, incluzând aspectele legate de suportarea costurilor.
Actul adițional la contractul individual de muncă
Articolul Codul muncii stipulează că detaliile specifice privind modalitatea de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării, și orice alte aspecte relevante sunt stabilite printr-un acord între părți, materializat în acte adiționale la contractele individuale de muncă. Aceste acte sunt obligatorii și se redactează în formă scrisă, respectând solemnitatea prevăzută de articolul 16 alineatul 1 al Codului muncii, cu sancțiunea nulității absolute pentru nerespectarea formei scrise.
Obligațiile salariatului după finalizarea formării profesionale
Orice formare profesională inițiată de angajator și care implică cheltuieli suportate de acesta atrage după sine anumite obligații pentru salariat. Dacă salariatul decide să demisioneze înainte de a completa perioada de angajament stabilită prin actul adițional, este obligat să restituie cheltuielile de formare proporțional cu perioada nelucrată, așa cum este reglementat de Codul muncii. Aceeași obligație revine și în cazurile de concediere pentru motive disciplinare sau alte situații legale specifice.
Implicațiile financiare ale formării profesionale
Cheltuielile care pot fi recuperate de la salariat în cazul încetării premature a raporturilor de muncă sunt strict cele efectiv suportate de angajator pentru formarea profesională a salariatului.
Principiul echivalenței între prejudiciu și despăgubiri
În spiritul principiilor fundamentale ale dreptului, orice clauză de restituire a cheltuielilor de formare trebuie să mențină un echilibru just între beneficiile obținute de angajator din formarea salariatului și obligațiile acestuia de a rămâne la locul de muncă pentru o perioadă stabilită. Această clauză nu are ca scop limitarea dreptului salariatului de a demisiona, ci de a asigura un echilibru echitabil între investiția făcută de angajator și angajamentul salariatului de a servi intereselor companiei după finalizarea formării.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
