Prescripția dreptului de a cere executarea silită este o problemă frecvent întâlnită în practica juridică și instanțele de judecată. Această problemă poate apărea atât în contextul Codului de procedură civilă din 1865, cât și în cel al Codului de procedură civilă în vigoare.
Reglementări privind termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită
Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este stabilit de art. 405 alin. din Codul de procedură civilă de la 1865, precum și de art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă în vigoare. În ambele cazuri, termenul general de prescripție este de 3 ani, dar în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
Opinii divergente privind termenul de prescripție în cazul ipotecilor imobiliare
În cazul ipotecilor imobiliare care garantează o creanță personală, există două opinii divergente în practica judiciară:
- Prima opinie susține că termenul de prescripție de 3 ani este aplicabil, având în vedere natura creanței principale și caracterul accesoriu al ipotecii.
- Cea de-a doua opinie consideră că termenul de prescripție de 10 ani este aplicabil, deoarece dreptul de ipotecă este un drept real.
Argumente pentru aplicarea termenului de prescripție de 10 ani în cazul ipotecilor imobiliare
Opinia pe care o susținem este că în cazul creanțelor garantate cu ipotecă imobiliară, termenul de prescripție de 10 ani stabilit de legiuitor pentru executarea titlurilor ce consemnează drepturi reale este aplicabil. Acest punct de vedere se bazează pe o interpretare sistematică și teleologică a dispozițiilor legale incidente.
Dreptul de ipotecă este un drept real, supus prescripției de 10 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 405 din Codul de procedură civilă de la 1865, coroborate cu dispozițiile art. 158 din OUG nr. 138/2000 și art. 6 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă.
Principiul accesorium sequitur principale este un principiu de drept general care este înlăturat în acest caz de principiul specialia generalibus derogant. Astfel, legiuitorul a dorit să sublinieze în mod expres caracterul de independență al ipotecii, acordându-i o anumită autonomie față de raportul obligațional principal. Acest aspect este și mai pregnant în cazul ipotecilor care garantează creanțe viitoare sau eventuale, situație în care nu se poate vorbi despre un raport obligațional principal constituit în momentul instituirii ipotecii.
Așadar, în lumina acestor argumente, este evident că termenul de prescripție pentru dreptul de a cere executarea silită a contractelor de ipotecă imobiliară este de 10 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 405 din Codul de procedură civilă de la 1865 și art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă în vigoare, astfel încât garanția ipotecară să rămână eficientă și să-și îndeplinească rolul de asigurare a creanțelor garantate.
Concluzii
În concluzie, am analizat termenul de prescripție aplicabil în cazul dreptului de a cere executarea silită a contractelor de ipotecă imobiliară, pornind de la reglementările din Codul de procedură civilă de la 1865 și Codul de procedură civilă în vigoare. Am evidențiat, de asemenea, pozițiile contrare din jurisprudență și practica judiciară, concluzionând că termenul de prescripție de 10 ani este cel aplicabil în astfel de cazuri.
Pe lângă argumentele legate de interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor legale incidente, am subliniat și evoluția legislativă care a condus la clarificarea acestei probleme, precum și poziția adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție în acest sens.
Deși în anumite cazuri s-ar putea invoca principiul accesorium sequitur principale, am arătat că acesta este înlăturat în situația de față de principiul specialia generalibus derogant și de prevederile legislative care consacră o anumită autonomie a ipotecii față de raportul obligațional principal.
În acest context, pentru a asigura o protecție eficientă a drepturilor creditorilor și pentru a menține stabilitatea și securitatea circuitului civil în materia garanțiilor, considerăm că aplicarea termenului de prescripție de 10 ani în cazul dreptului de a cere executarea silită a contractelor de ipotecă imobiliară este cea mai adecvată soluție.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
