Contractul de tranzacţie

Literatura juridică se referă la contractul de tranzacţie și sub denumirea de contract judiciar. Totuși, această denumire se referă strict la tranzacţiile care au ca scop rezolvarea litigiilor în instanțele judecătoreşti sau arbitrale, nu și acelora care previn apariția unui litigiu. În ce privește partea procedurală, contractul de tranzacţie este reglementat de Codul de procedură civilă. Părțile pot solicita instanței să valideze învoiala lor în cursul procedurilor judiciare.

Formal, contractul de tranzacţie trebuie să fie scris și inclus în hotărârea judecătorească. O astfel de hotărâre, cunoscută și ca hotărâre de expedient, poate fi contestată doar din motive procedurale, prin recurs, în fața instanței superioare.

La baza sa, contractul de tranzacţie are rolul de a evita sau a pune capăt unui litigiu judiciar. Conform Codului civil, acesta permite părților să soluționeze sau să prevină litigii prin concesii reciproce sau transferuri de drepturi. Drepturile discutate în cadrul contractului de tranzacţie trebuie să fie cert litigioase sau potențial litigioase. Astfel, pot exista tranzacţii judiciare (legate de un litigiu în instanță) sau tranzacţii extrajudiciare (în afara instanței).

Condițiile contractului de tranzacţie

Pentru validitate, contractul de tranzacţie trebuie să îndeplinească anumite condiții, precum:

1. Există un drept cert litigios sau unul iminent.
2. Părțile intenționează să prevină sau să finalizeze litigiul.
3. Concesii reciproce sau transferuri de drepturi se efectuează între părți, chiar dacă acestea nu au valori egale.

Esenta contractului de tranzacţie rezidă în reciprocitate. Astfel, o parte acceptă limitări sau renunțări numai dacă cealaltă parte oferă avantaje. Aceasta diferențiază contractul de tranzacţie de alte concepte juridice, cum ar fi achiesarea (recunoașterea necondiționată a unei pretenții) sau desistarea (renunțarea la judecată sau la drept).

Contractul de tranzacţie. Caracterele juridice.

Din perspectivă juridică, contractul de tranzacţie prezintă următoarele caracteristici:

1. Este consensual și necesită formă scrisă pentru a fi valid.
2. Este bilateral, având efecte reciproce pentru ambele părți.
3. Cu titlu oneros, fiecare parte căutând un avantaj patrimonial.
4. Este comutativ, obligațiile fiind cunoscute din momentul încheierii.
5. Este intuitu personae, fiind influențat de calitățile părții contractante.
6. Declarativ de drepturi, recunoscând drepturi preexistente.
7. Constitutiv de drepturi, dacă una din părți transferă drepturi celeilalte părți.

 Contractul de tranzacţie. Condiţii de validitate

Ca punct de plecare, Contractul de tranzacţie trebuie să respecte condiţiile generale de validitate aplicabile tuturor convenţiilor, aşa cum sunt ele stabilite de dreptul comun. Există, totuşi, unele specificităţi care se evidenţiază.

• Capacitatea părţilor: Datorită faptului că prin Contractul de tranzacţie părţile renunţă la anumite drepturi, acestea trebuie să aibă capacitatea juridică de a dispune de acele drepturi.
• Consimţământul: Pentru a avea un Contract de tranzacţie valid, consimţământul părţilor trebuie să îndeplinească cerinţele generale impuse de dreptul comun. Acest contract poate fi lovit de nulitate din aceleaşi motive ca orice altă convenţie, cu excepţia erorii de drept sau leziunii.
• Obiectul Contractului de tranzacţie: Acesta se referă la operaţiuni sau drepturi asupra cărora părţile pot dispune prin concesiuni sau transfer. Totuşi, nu pot face obiect al tranzacţiei bunurile care nu pot fi înstrăinate sau chestiuni legate de capacitatea civilă a persoanelor.
• Indivizibilitatea obiectului: Dacă nu se stipulează altfel, Contractul de tranzacţie este indivizibil, iar nulitatea oricărei clauze poate conduce la nulitatea întregului contract.
• Cauza Contractului de tranzacţie: Trebuie să fie licită şi morală. Dacă printr-un Contract de tranzacţie se urmăresc scopuri ilicite, atunci acesta este nul din punct de vedere absolut.

Efectele contractului de tranzacţie

1. Interpretarea Contractului de tranzacţie: Pentru a determina efectele acestuia, trebuie să îl interpretăm corect, având în vedere obiectul şi cauza pentru care a fost încheiat. Intenţia părţilor trebuie dedusă clar din prevederile contractuale.
2. Efecte extinctive: Prin Contractul de tranzacţie, părţile renunţă la posibilitatea de a acţiona din nou în justiţie pe aceeaşi temă, având în vedere drepturile stinse sau recunoscute.
3. Efecte declarative: Contractul de tranzacţie nu creează drepturi noi, ci doar recunoaşte şi consolidează drepturi preexistente.
4. Efecte relative: În concordanţă cu principiul relativităţii efectelor contractuale, Contractul de tranzacţie produce efecte doar între părţi, fiind neopozabil terţilor.

Cauze de anulare a contractului de tranzacţie

Contractul de tranzacţie, aşa cum este reglementat de Codul civil, poate fi anulat din aceleaşi motive ca orice alt contract. Printre cauzele de nulitate se numără: cauza ilicită sau imorală, frauda, viciile de consimţământ sau încheierea pe baza unor înscrisuri false. De asemenea, dacă tranzacţia se bazează pe un litigiu soluţionat deja printr-o hotărâre definitivă, aceasta poate fi anulată.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

1. Ce este un contract de tranzacţie?

Contractul de tranzacţie, cunoscut și sub denumirea de contract judiciar, este un acord între părţi pentru a evita sau a pune capăt unui litigiu judiciar. Acesta poate fi utilizat pentru rezolvarea disputelor în instanţe judecătoreşti sau arbitrale, precum și pentru prevenirea apariției unui litigiu.

2. Cum este reglementat formal un contract de tranzacţie?

Contractul de tranzacţie trebuie să fie scris și inclus în hotărârea judecătorească. Acesta poate fi contestat doar din motive procedurale, prin recurs, în fața instanței superioare.

3. Care sunt condițiile de validitate ale unui contract de tranzacţie?

Pentru a fi valid, contractul de tranzacţie trebuie să îndeplinească mai multe condiții, precum existența unui drept cert litigios sau unul iminent, intenţia părţilor de a previne sau a finaliza litigiul, și efectuarea de concesii reciproce sau transferuri de drepturi între părți.

4. Ce caracteristici prezintă un contract de tranzacţie din perspectivă juridică?

Din punct de vedere juridic, contractul de tranzacţie este consensual și necesită formă scrisă pentru validitate, este bilateral, cu titlu oneros, comutativ, intuitu personae, și poate fi declarativ sau constitutiv de drepturi.

5. Care sunt condițiile de validitate specifice unui contract de tranzacţie?

Printre condițiile specifice de validitate se numără capacitatea părţilor, consimţământul lor, obiectul contractului, indivizibilitatea acestuia, și cauza licită și morală.

6. Care sunt efectele contractului de tranzacţie?

Efectele contractului de tranzacţie includ interpretarea acestuia în concordanță cu intenția părților, efecte extinctive asupra drepturilor litigioase, efecte declarative ce consolidează drepturi preexistente, și efecte relative, aplicabile doar între părți.

7. Ce cauze pot duce la anularea unui contract de tranzacţie?

Contractul de tranzacţie poate fi anulat din diverse motive, printre care cauza ilicită sau imorală, frauda, viciile de consimţământ sau încheierea pe baza unor înscrisuri false. De asemenea, tranzacţia poate fi anulată dacă se bazează pe un litigiu deja soluţionat printr-o hotărâre definitivă.

8. Ce reprezintă esența unui contract de tranzacţie?

Esența contractului de tranzacţie constă în reciprocitate, unde fiecare parte acceptă limitări sau renunțări numai dacă cealaltă parte oferă avantaje, diferențiindu-se astfel de alte concepte juridice, cum ar fi achiesarea sau desistarea.

9. Ce instanţă reglementează contractul de tranzacţie din punct de vedere procedural?

Contractul de tranzacţie este reglementat de Codul de procedură civilă în ce privește partea procedurală, iar părțile pot solicita instanței să valideze învoiala lor în cursul procedurilor judiciare.

10. Care este distincția între tranzacţii judiciare și tranzacţii extrajudiciare?

Tranzacțiile judiciare sunt legate de un litigiu în instanță, în timp ce tranzacțiile extrajudiciare au loc în afara instanței. Ambele au ca scop soluționarea sau prevenirea unui litigiu prin concesii reciproce sau transferuri de drepturi între părți.