În articolul de față se analizează în detaliu o hotărâre judecătorească ce a generat un conflict negativ de competență în contextul soluționării litigiilor din domeniul financiar non-bancar.
Chestiunea de drept dezbătută se înscrie în sfera competenței materiale și a regimului de soluționare a litigiilor din domeniul financiar non-bancar. În contextul prezentat, se pune problema determinării instanței competente pentru soluționarea cererii de anulare a hotărârii emise de entitatea SAL-FIN, pe baza unui litigiu între un consumator și un profesionist, în temeiul unui contract de asigurare. Articolul își propune să explice, într-un limbaj accesibil și detaliat, fundamentele juridice și argumentele care au condus la soluția finală.
I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1809 din 26 septembrie 2023
Potrivit art. 1 din Regulamentul A.S.F. nr. 4/2016, Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar este înfiinţată în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este constituită în baza O.G. nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, oferind posibilitatea soluţionării unui litigiu printr-o procedură SAL, ce funcţionează exclusiv în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară.
Hotărârea SAL-FIN pronunţată în dosarul de conciliere nu are natura unui act administrativ, în înţelesul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică şi nu se identifică cu sintagma „dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice” de drept public, raportul juridic soluţionat prin hotărârea atacată având ca părţi un consumator şi un profesionist.
Hotărârea conciliatorului nu este o hotărâre arbitrală, de vreme ce asigurătorul este obligat să urmeze calea aleasă de consumator, respectiv soluţionarea diferendului dintre consumator și profesionist de către SAL-FIN, singura entitate de soluţionare alternativă a litigiilor în domeniile în care A.S.F. are competenţă, conform art. 2 din Regulamentul A.S.F. nr. 4/2016.
Prin urmare, în condiţiile în care prin acţiunea formulată se solicită anularea hotărârii SAL-FIN pronunţată în dosarul de conciliere, obiect al litigiului fiind pretenţiile bănești rezultate dintr-un contract de asigurare încheiat între un profesionist şi un consumator, competenţa de soluţionare aparţine instanţelor civile de drept comun, astfel că determinarea competenței materiale a primei instanțe urmează a fi realizată potrivit criteriului valoric prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.
Obiectul dosarului
În speță, obiectul acțiunii constă în solicitarea reclamantei A. de anulare a hotărârii pronunțate de SAL-FIN la 28.04.2022, într-un dosar de conciliere ce a vizat pretențiile bănești rezultate dintr-un contract de asigurare.
Reclamanta a formulat cereri suplimentare, solicitând plata sumei de 70.193,71 lei, penalități de întârziere (calculat la 0,2%/zi începând cu data de 03.04.2022) și rambursarea cheltuielilor de judecată. Obiectul acțiunii, prin urmare, se centrează pe contestarea hotărârii SAL-FIN și pe stabilirea competenței instanței de a judeca litigiul, având în vedere caracterul civil al raportului juridic invocat.
Starea de fapt relevantă
În speță, litigiul își are originea în contractul de asigurare încheiat între un profesionist și un consumator. Reclamanta a acționat împotriva pârâților – entitatea SAL-FIN, B. S.A., C. și Autoritatea de Supraveghere Financiară – invocând pretenții bănești, pe fondul unui prejudiciu cauzat de comportamentul asiguratului. Procedura de soluționare alternativă organizată de SAL-FIN a fost inițiată conform prevederilor Regulamentului A.S.F. nr. 4/2016 și a fost caracterizată printr-un mod de soluționare specific, ce nu corespunde normelor unui arbitraj tradițional. Evenimentele au condus la o dezbatere intensă privind competența materială a instanțelor civile de drept comun în raport cu procedura SAL.
Temeiurile legale invocate
Analiza juridică a speței se sprijină pe o serie de dispoziții legale, printre care:
- Codul de procedură civilă (C. proc. civ.)
- Art. 94 pct. 1 lit. k) privind stabilirea criteriului valoric pentru competența materială.
- Art. 107, art. 133 pct. 2 teza I și art. 135 alin. (1), (4) referitoare la conflictele de competență și procedurile de trimitere.
- Regulamentul A.S.F. nr. 4/2016
- Art. 1 și art. 2 privind constituirea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar.
- Anexa nr. 2, cu prevederi specifice referitoare la soluționarea concilierei.
- Ordonanța Guvernului nr. 38/2015
- Art. 1, art. 2, art. 5 și art. 13 ce reglementează cadrul soluționării litigiilor dintre consumatori și comercianți.
- Legea nr. 554/2004
- Art. 2 lit. c) privind caracterizarea actelor administrative.
De asemenea, în speță au fost invocate și dispoziții din Codul civil (C. civ.) și alte norme normative precum Legea nr. 132/2017 și Norma nr. 20/2017, toate acestea fiind analizate în contextul determinării competenței instanței și a naturii procedurii SAL.
Argumentele fiecărei părți implicate
Argumentele Reclamantei:
Reclamanta A. susține că hotărârea SAL-FIN are un impact direct asupra raportului juridic dintre ea și profesionistul contractant, invocând prejudicii bănești de peste 70.000 lei. Ea argumentează că procedura SAL, deși alternativă, ar trebui să fie supusă controlului jurisdicțional de drept comun și că instanța competentă pentru soluționarea litigiului este Judecătoria Sectorului 1 București, potrivit criteriului valoric din art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.
Argumentele Pârâtilor (SAL-FIN, B. S.A., C. și A.S.F.):
Pârâții susțin caracterul special al procedurii de conciliere organizate de SAL-FIN și argumentează că aceasta nu are natura unui act administrativ, ci reprezintă o soluționare alternativă a litigiilor între consumatori și comercianți.
Totodată, invocă faptul că procedura nu se înscrie în sfera arbitrajului, motiv pentru care încadrările privind competența ar trebui să se realizeze în conformitate cu normele speciale privind actele administrative și arbitrajul. În opinia pârâtilor, soluționarea cererii ar trebui să se realizeze la o instanță cu competență materială specifică, pe baza unor dispoziții ce nu se regăsesc în normele de drept comun.
Istoricul speței la instanțele inferioare
La prima instanță, Judecătoria Sectorului 1 București, în sentința civilă nr. 9461 din 08 noiembrie 2022, a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei, trimițând competența către Curtea de Apel București.
În cadrul termenului de judecată din 08.11.2022, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență și a constatat că procedura SAL se înscrie în regimul soluționării alternative.
În consecință, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Conflictul negativ de competență a fost ulterior soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a reanalizat situația pe baza dispozițiilor legale invocate și a stabilit competența instanței de primă instanță potrivit criteriului valoric.
Motivarea instanței actuale
Înalta Curte de Casație și Justiție, în pronunțarea sa, a constatat existența unui conflict negativ de competență, întrucât atât Judecătoria Sectorului 1 București, cât și Curtea de Apel București s-au declarat reciproc necompetente.
Analiza a arătat că hotărârea SAL-FIN nu are natura unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă o soluționare a unui litigiu civil, ce impune aplicarea normelor de drept comun.
De asemenea, instanța a reținut că procedura SAL, deși organizată special prin Regulamentul A.S.F. nr. 4/2016, nu se poate asimila procedurii arbitrale reglementate de Codul de procedură civilă.
Prin urmare, competența de soluționare a cererii de anulare se va realiza în cadrul instanței de judecată care ar fi fost competentă să judece litigiul, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul criteriului valoric prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.
Soluția finală
În final, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat regulatorul de competență stabilind că instanța competentă de soluționare a cauzei este Judecătoria Sectorului 1 București.
Hotărârea SAL-FIN nu fiind considerată un act administrativ și lipsind caracterul arbitral, soluționarea litigiului se va face pe baza normelor generale de competență materială din Codul de procedură civilă. Astfel, competența se stabilește conform criteriului valoric, iar dosarul este trimis spre soluționare instanței de drept comun, în vederea soluționării pretențiilor bănești ce decurg din contractul de asigurare încheiat între părțile implicate.
Această analiză detaliată evidențiază complexitatea procedurilor de soluționare alternativă a litigiilor și importanța stabilirii corecte a competenței instanțelor, în contextul unui sistem juridic orientat spre protecția consumatorilor și echilibrul în relațiile contractuale.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
Întrebări frecvente
Ce este conflictul negativ de competență ?
Conflictul negativ de competență se referă la situația în care două sau mai multe instanțe își declină reciproc competența de a judeca aceeași cauză. În speța analizată, conflictul negativ de competență a apărut între Judecătoria Sectorului 1 București și Curtea de Apel București, determinând trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea competenței.
Cum se definește conflictul negativ de competență conform art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ.?
Conform art. 133 pct. 2 teza I din Codul de procedură civilă, conflictul negativ de competență apare atunci când două sau mai multe instanțe se declară reciproc necompetente să judece același proces. În speța prezentă, această situație a fost invocată pentru a clarifica dacă hotărârea SAL-FIN se încadrează în normele de competență materială ale instanțelor de drept comun.
De ce hotărârea SAL-FIN nu este considerată un act administrativ în contextul conflictului negativ de competență?
Hotărârea SAL-FIN nu este considerată un act administrativ deoarece nu a fost emisă de o autoritate publică în regim de putere publică și nu modifică raporturi juridice de drept public. Astfel, în cadrul conflictului negativ de competență, instanța a stabilit că soluționarea litigiului se realizează pe baza normelor generale de competență civilă.
Ce rol joacă criteriul valoric prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. în stabilirea conflictului negativ de competență?
Criteriul valoric prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă determină competența instanței în funcție de valoarea obiectului litigiului. În contextul conflictului negativ de competență, acest criteriu a fost esențial pentru a decide că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă să judece cazul.
Care sunt principalele temeiuri legale invocate pentru soluționarea conflictului negativ de competență?
Printre temeiurile legale invocate se numără dispozițiile din Codul de procedură civilă (inclusiv art. 133, art. 135 și art. 94 pct. 1 lit. k)), Regulamentul A.S.F. nr. 4/2016 și Ordonanța Guvernului nr. 38/2015. Aceste norme au fost esențiale în determinarea faptului că hotărârea SAL-FIN se înscrie în sfera litigiilor civile, generând conflictul negativ de competență între instanțele implicate.
Cum a influențat conflictul negativ de competență soluționarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție?
Înalta Curte de Casație și Justiție a intervenit pentru a rezolva conflictul negativ de competență, stabilind care instanță este competentă să judece cauza. Prin analiza detaliată a normelor legale, instanța a concluzionat că litigiul trebuie soluționat de Judecătoria Sectorului 1 București, conform normelor de competență materială.
De ce procedura SAL-FIN nu se poate asimila cu procedura arbitrală?
Procedura SAL-FIN se caracterizează printr-un mod de soluționare alternativă a litigiilor, fără a respecta formalitățile arbitrajului reglementate de Codul de procedură civilă. Această diferență fundamentală a contribuit la identificarea conflictului negativ de competență, deoarece instanțele au trebuit să aplice normele de drept comun pentru a soluționa litigiul.
Ce argumente a adus reclamanta în contextul conflictului negativ de competență?
Reclamanta a susținut că hotărârea SAL-FIN, deși emisă printr-o procedură alternativă, produce efecte asupra raportului juridic dintre consumator și profesionist. Prin urmare, ea a invocat aplicarea normelor de competență civilă, argumentând că instanța competentă este Judecătoria Sectorului 1 București, aspect esențial în clarificarea conflictului negativ de competență.
Cum au fost tratate excepțiile de necompetență materială în speța analizată?
Excepțiile de necompetență materială au fost tratate în mod diferit de instanțele inferioare. Judecătoria Sectorului 1 București și Curtea de Apel București s-au declarat reciproc necompetente, generând astfel conflictul negativ de competență. Această situație a necesitat intervenția Înaltei Curți pentru a stabili competența instanței competente.
Ce implicații practice are stabilirea conflictului negativ de competență pentru litigiile din domeniul financiar non-bancar?
Stabilirea conflictului negativ de competență are implicații semnificative pentru modul de soluționare a litigiilor din domeniul financiar non-bancar. Aceasta clarifică faptul că, în absența unui act administrativ sau a unei proceduri arbitrale stricte, litigiile se vor soluționa în baza normelor de drept comun, asigurând astfel o aplicare uniformă a criteriilor de competență.