ANRM. Decizie anulare licență exploatare. Încetarea licenței de explorare minieră

Prezenta speță, soluționată de Curtea de Apel Timișoara , ridică probleme juridice de contencios administrativ legate de legalitatea unei decizii de anulare a unei licențe de concesiune pentru explorare minieră, emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM).

În centrul litigiului se află interpretarea și aplicarea dispozițiilor Legii minelor nr. 85/2003, în special a obligațiilor titularului unei licențe de a prezenta documentația necesară pentru autorizarea activităților miniere.

De asemenea, speța abordează condițiile de suspendare a executării unui act administrativ și necesitatea procedurii prealabile în contenciosul administrativ, în contextul normelor speciale prevăzute de Legea minelor.

Hotărârea este relevantă pentru practicienii dreptului, întrucât clarifică raportul dintre termenele legale pentru depunerea documentației și consecințele neîndeplinirii aparente a acestor obligații, precum și aplicabilitatea normelor derogatorii în materie.

Hotarâre nr. 283/2019 din 24.10.2019, cod RJ dde9g49d (https://rejust.ro/juris/dde9g49d

Obiectul dosarului: Solicitările formulate în fața instanței

Reclamanta, o societate comercială, a solicitat Curții de Apel Timișoara următoarele:

• Anularea Notificării prin care s-a inițiat procedura de anulare a Licenței de concesiune pentru explorare.
• Anularea Deciziei, prin care ANRM a dispus încetarea concesiunii acordate prin licența menționată.
• Suspendarea efectelor notificării și ale procedurii de anulare a licenței, până la pronunțarea definitivă asupra legalității actelor contestate, în temeiul art. 35 alin. 2 din Legea minelor nr. 85/2003.
• Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Aceste cereri au fost precizate și completate pe parcursul procesului, în contextul emiterii deciziei de încetare a concesiunii în timpul litigiului.

Starea de fapt relevantă: Contextul speței

Reclamanta deținea o licență de concesiune pentru explorare, emisă de ANRM în noiembrie 2018, care a intrat în vigoare la 18 decembrie 2018.

Conform art. 22 din Legea minelor nr. 85/2003, titularul licenței avea obligația de a prezenta, în termen de 150 de zile, documentația necesară pentru autorizarea începerii activităților miniere, autorizarea efectivă urmând a fi emisă în maximum 180 de zile de la intrarea în vigoare a licenței.

La 16 mai 2019, reclamanta a depus o parte din documentația solicitată, însă ANRM a constatat că aceasta era incompletă, solicitând completări printr-o adresă din 24 mai 2019. Reclamanta a transmis documentele suplimentare solicitate la 6 iunie 2019, dar ANRM a susținut că nu a primit toate actele, inclusiv dovada plății unei diferențe de taxă și actul de reglementare emis de Agenția pentru Protecția Mediului (APM). În consecință, ANRM a emis Notificarea nr. 8827/24.06.2019, prin care a inițiat procedura de anulare a licenței, și a sancționat contravențional reclamanta cu avertisment.

După introducerea acțiunii în instanță, ANRM a emis Decizia prin care a dispus încetarea concesiunii. Reclamanta a contestat atât notificarea, cât și decizia, susținând că a depus toate documentele solicitate și că anularea licenței este nelegală.

Temeiurile legale invocate

Speța se bazează pe următoarele prevederi legale:

• Legea minelor nr. 85/2003, în special:
  • Art. 22: reglementează obligația titularului licenței de a prezenta documentația pentru autorizarea activităților miniere în termen de 180 de zile.
  • Art. 34 alin. 1 lit. a: prevede anularea licenței în cazul neîndeplinirii obligațiilor legate de autorizarea activităților miniere.
  • Art. 35: reglementează posibilitatea contestării în instanță a măsurii de anulare, fără parcurgerea procedurii prealabile.
  • Art. 39 și 57: stabilesc obligațiile titularului și sancțiunile contravenționale aplicabile.
• Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
  • Art. 2 alin. 1 lit. c: definește actul administrativ.
  • Art. 7: reglementează procedura prealabilă, care însă nu este aplicabilă în acest caz, datorită normei speciale din Legea minelor.
  • Art. 18 alin. 2: permite contestarea actelor premergătoare împreună cu actul administrativ principal.

Argumentele părților implicate

Reclamanta a susținut că:

• Notificarea și Decizia sunt nelegale, deoarece a depus toate documentele solicitate în termenul legal.
• La 16 mai 2019, a înaintat o parte din documentație, iar la 6 iunie 2019, a transmis completările solicitate de ANRM, inclusiv dovada plății taxei și actul de reglementare APM.
• Neprimirea documentelor de către ANRM este rezultatul unei erori interne a autorității, nu al culpei reclamantei.
• Anularea licenței produce o pagubă iminentă, justificând suspendarea efectelor actelor contestate (art. 35 alin. 2 din Legea minelor nr. 85/2003).
• Notificarea este un act administrativ, putând fi contestată în instanță.

Pârâta (ANRM) a argumentat că:

• Reclamanta nu a depus integral documentația prevăzută de art. 22 din Legea minelor nr. 85/2003 în termenul de 150 de zile (până la 17 mai 2019).
• Documentele transmise la 6 iunie 2019 nu includeau dovada plății complete a taxei și actul de reglementare APM.
• Notificarea nr. 8827/24.06.2019 nu este un act administrativ, ci o informare premergătoare, fără efecte juridice proprii.
• Decizia de încetare a concesiunii a fost emisă legal, în baza art. 34 lit. a din Legea minelor, datorită neîndeplinirii obligațiilor de către reclamantă.
• Cererea de anulare a deciziei este inadmisibilă, deoarece reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Motivarea instanței

Curtea de Apel Timișoara a analizat în detaliu argumentele părților și probele administrate, pronunțându-se astfel:

• Asupra excepției inadmisibilității: ANRM a invocat lipsa procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Inst Instața a respins această excepție, constatând că art. 35 alin. 1 din Legea minelor nr. 85/2003 permite sesizarea directă a instanței de contencios administrativ, fără parcurgerea procedurii prealabile. Această normă specială derogă de la regula generală, fiind confirmată și de trimiterile la art. 32 alin. 4 și 5 din aceeași lege, care exclud explicit procedura prealabilă în astfel de cazuri.
• Asupra naturii juridice a notificării: Instanța a stabilit că Notificarea nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, deoarece nu produce efecte juridice proprii, ci doar premerge deciziei de anulare. Cu toate acestea, notificarea poate fi contestată împreună cu decizia de încetare a concesiunii, conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
• Pe fondul cererii de anulare: Instanța a constatat că Decizia de anulare este nelegală, deoarece:
  • Reclamanta a dovedit depunerea documentelor solicitate, inclusiv a celor presupus neprimite de ANRM (dovada plății taxei și actul APM), cel târziu la data comunicării cererii introductive (24 iulie 2019), înainte de emiterea deciziei de anulare.
  • La momentul emiterii deciziei (septembrie 2019), ANRM avea la dispoziție toate documentele necesare, astfel încât nu mai putea constata neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 34 alin. 1 lit. a din Legea minelor nr. 85/2003.
  • Termenul de 150 de zile nu este sancționat expres în caz de nerespectare, iar termenul relevant pentru autorizare este cel de 180 de zile, prevăzut de art. 22 din Legea minelor. Reclamanta a depus documentele în acest interval, respectând obligațiile legale.
  • ANRM nu a verificat îndeplinirea obligațiilor reclamantei la momentul emiterii deciziei, bazându-se pe constatări eronate din informarea.
• Asupra cererii de suspendare: Cererea de suspendare a notificării a fost respinsă ca inadmisibilă, iar cea privind decizia de anulare ca neîntemeiată, prin încheierea din 19 septembrie 2019, deoarece notificarea nu producea efecte juridice proprii, iar paguba invocată nu era suficient justificată.

Soluția finală

Curtea de Apel Timișoara a admis cererea reclamantei, dispunând:

• Anularea Deciziei privind încetarea concesiunii și a Notificării ca act premergător.
• Obligarea ANRM la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale (taxă judiciară de timbru), având în vedere că cererea de suspendare a fost respinsă.

Concluzie

Această hotărâre subliniază importanța respectării de către autoritățile publice a principiului legalității în emiterea actelor administrative și necesitatea verificării riguroase a îndeplinirii obligațiilor de către titularii licențelor. Pentru publicul larg, speța ilustrează dreptul de a contesta actele administrative nelegale și protecția oferită de instanțele de contencios administrativ împotriva deciziilor arbitrare.