Procedura de suspendare a executării unui act administrativ oferă contribuabililor un mecanism legal prin care aceștia pot contesta deciziile emise de autorități fiscale sau administrative, care consideră că le încalcă drepturile. Un caz recent soluționat de Tribunalul Timiș aduce în discuție această procedură în contextul recalculării impozitului pe clădiri pentru o perioadă de 6 ani, modificându-se astfel retroactiv regimul fiscal al unui imobil. Reclamanții au solicitat suspendarea executării deciziilor de impunere până la soluționarea pe fond a cauzei.
Contextul cauzei
În această speță, reclamanții au solicitat suspendarea deciziilor de impunere, emise de Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara. Imobilul în cauză fusese achiziționat de la Primăria Timișoara și utilizat ca locuință, fiind impozitat ca atare timp de 6 ani. În mod surprinzător, Direcția Fiscală a modificat retroactiv regimul fiscal al imobilului, considerându-l ca spațiu nerezidențial (SAD), pe baza informațiilor din cartea funciară, și a recalculat impozitele pentru ultimii 6 ani.
Reclamanții au considerat această recalculare nelegală și abuzivă, invocând faptul că imobilul a fost utilizat exclusiv ca locuință, iar modificarea bruscă a regimului de impozitare nu este justificată. Mai mult, aceștia au arătat că nicio activitate economică nu a fost desfășurată în imobil și că au achitat toate obligațiile fiscale la zi.
Susținerile reclamanților
Reclamanții au invocat mai multe aspecte pentru a-și susține cererea de suspendare a executării actului administrativ. Principalul argument a fost că imobilul a fost utilizat ca locuință încă de la achiziționare și a fost impozitat ca atare timp de 6 ani, iar modificarea regimului fiscal este ilegală și abuzivă. În plus, aceștia au arătat că recalcularea impozitului s-a făcut retroactiv, fapt care contravine prevederilor legale, și că nu au fost informați în prealabil despre această schimbare.
Avocatul reclamanților a invocat și prejudiciul iminent pe care l-ar suferi clienții săi dacă deciziile de impunere ar fi puse în aplicare. Executarea silită demarată de Direcția Fiscală ar afecta grav resursele financiare ale reclamanților, mai ales în contextul în care unul dintre aceștia este pensionar.
Avocatul a susținut că instanța trebuie să ia în considerare bună-credința reclamanților, care și-au îndeplinit întotdeauna obligațiile fiscale la zi și au fost transparenți în ceea ce privește utilizarea imobilului.
Reclamanții au invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care permite suspendarea actelor administrative în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Ei au susținut că prejudiciul material previzibil, rezultatul punerii în aplicare a deciziilor de impunere, îndeplinește aceste condiții.
Apărările pârâtei
Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, în apărarea sa, a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu reglementările fiscale în vigoare. Pârâta a argumentat că înregistrarea imobilului în cartea funciară ca SAD justifică recalcularea impozitului pentru ultimii 6 ani, iar aceste acte administrative se bucură de prezumția de legalitate.
Pârâta a invocat, de asemenea, necesitatea respectării principiului conform căruia actele administrative sunt executate de drept, în mod imediat, până la anularea acestora de o instanță de judecată. Direcția Fiscală a susținut că simpla contestare a actului administrativ nu constituie un motiv suficient pentru suspendarea executării acestuia.
În plus, pârâta a argumentat că reclamanții nu au adus dovezi suficiente pentru a demonstra existența unei pagube iminente, invocând faptul că procedura de executare silită este legală și reprezintă un mecanism necesar de recuperare a creanțelor fiscale.
Considerentele instanței
Instanța a reținut că suspendarea executării actului administrativ este o măsură excepțională, aplicabilă doar atunci când sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În cazul de față, tribunalul a constatat că reclamanții au dovedit existența unui caz bine justificat, prin faptul că au achitat impozitul pe clădire conform deciziilor anterioare emise de Direcția Fiscală, iar recalcularea retroactivă a impozitului ridică suspiciuni de nelegalitate.
De asemenea, instanța a apreciat că punerea în aplicare a deciziilor de impunere ar crea un prejudiciu material previzibil reclamanților, având în vedere suma impusă și executarea silită demarată împotriva acestora.
Tribunalul a subliniat importanța menținerii unui echilibru între apărarea bugetului public și protecția drepturilor contribuabililor, menționând că suspendarea executării deciziilor de impunere nu afectează definitiv raporturile juridice dintre părți, ci doar le amână până la soluționarea contestației pe fond.
Concluzie
În lumina celor de mai sus, Tribunalul Timiș a admis cererea formulată de reclamanți și a dispus suspendarea executării deciziilor de impunere emise de Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, până la pronunțarea instanței de fond. Decizia reflectă importanța procedurii de suspendare a executării unui act administrativ în protejarea drepturilor contribuabililor și demonstrează că această măsură poate fi un instrument eficient în fața unor măsuri administrative considerate abuzive sau nelegale.
Rezumat speță
- Instanța: Tribunalul Timiș – Secţia de Contencios Administrativ și Fiscal
- Data pronunțării: 29.02.2024
- Numărul dosarului: ###/30/2024
- Obiectul dosarului: Suspendare executare act administrativ
Obiectul cererii
Reclamanții #### ######## și #### ####### ###### au solicitat instanței suspendarea executării deciziilor de impunere nr. ########## și nr. ########## din 12.12.2023, emise de Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara. Cererea a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, având în vedere declanșarea executării silite împotriva reclamanților, până la soluționarea pe fond a acțiunii.
Expunerea situației de fapt (istoricul cauzei)
Reclamanții au cumpărat un imobil de la Primăria Timișoara, care a fost utilizat ca locuință. Până în 2023, acest imobil a fost impozitat ca și clădire rezidențială. Cu toate acestea, în decembrie 2023, Direcția Fiscală a emis două decizii de impunere prin care a schimbat retroactiv regimul de impozitare al imobilului, considerându-l ca SAD (spațiu cu altă destinație), pe baza informațiilor din cartea funciară. Reclamanții au contestat aceste decizii, considerându-le ilegale, și au solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Apărările părților
- Reclamanții: Au argumentat că imobilul a fost utilizat și impozitat ca locuință, iar recalcularea impozitului pe ultimii 6 ani este nelegală și abuzivă, având în vedere că în toți acești ani s-au respectat deciziile anterioare de impunere. Reclamanții au subliniat că nicio activitate economică nu a fost desfășurată în imobil și că impozitul a fost achitat la zi. Ei au invocat prevederile art. 14 din Legea 554/2004, argumentând existența unui prejudiciu material previzibil și a unei pagube iminente în cazul executării silite.
- Pârâta (Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara): A susținut că deciziile de impunere sunt legale, având la bază înregistrările din cartea funciară, care arată că imobilul este clasificat ca SAD. Pârâta a invocat necesitatea respectării principiului prezumției de legalitate a actelor administrative și a contestat îndeplinirea condițiilor de suspendare a executării, susținând că reclamanții nu au dovedit existența unei pagube iminente și că executarea silită este o procedură legală.
Norme legale incidente în speță
- Reclamanții: Au invocat art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care permite suspendarea actelor administrative în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. De asemenea, au făcut referire la art. 453 din Codul fiscal, care reglementează impozitarea clădirilor rezidențiale și nerezidențiale.
- Pârâta: A invocat art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 207 din Codul de procedură civilă, argumentând că reclamanții nu au dovedit existența unei cauze bine justificate și a unei pagube iminente. A menționat și Decizia nr. ###/30.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții pentru suspendarea unui act administrativ.
Considerentele instanței (motivarea)
Instanța a analizat pe larg cererea reclamanților și a constatat că aceștia au dovedit existența unui caz bine justificat. Reclamanții au demonstrat că impozitul pe clădire a fost achitat în conformitate cu deciziile anterioare, iar recalcularea din oficiu a impozitului pentru ultimii 6 ani ridică suspiciuni de nelegalitate. Instanța a reținut și că executarea silită ar crea un prejudiciu material previzibil, ceea ce îndeplinește condiția pagubei iminente.
În motivarea sa, instanța a invocat și jurisprudența Curții de Apel, care a arătat că, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ, nu este necesară dovada unui prejudiciu cert, ci doar a unui prejudiciu previzibil. De asemenea, s-a subliniat faptul că imobilul reclamanților a fost folosit ca locuință și impozitat ca atare timp de 6 ani, iar modificarea bruscă a regimului fiscal este nejustificată.
Dispozitivul
Instanța a admis cererea formulată de reclamanți și a dispus suspendarea executării deciziilor de impunere nr. ########## și nr. ########## din 12.12.2023, emise de Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, până la pronunțarea instanței de fond. Reclamanții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Decizia poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Întrebări frecvente
1. Ce înseamnă suspendare executare act administrativ?
Suspendarea executării unui act administrativ este o măsură prin care se amână aplicarea efectelor unui act emis de o autoritate publică, până când instanța judecă legalitatea acestuia. În cazul unei suspendări, contribuabilul are dreptul să conteste actul administrativ fără a suporta imediat consecințele sale.
2. Cum pot solicita suspendare executare act administrativ?
Pentru a solicita suspendarea executării unui act administrativ, contribuabilul trebuie să depună o cerere la instanța competentă, însoțită de argumente și dovezi care să justifice existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente. Acțiunea trebuie să fie susținută de legislația relevantă, precum art. 14 din Legea nr. 554/2004.
3. Ce condiții trebuie să îndeplinească o cerere de suspendare executare act administrativ?
Pentru a fi admisă, o cerere de suspendare a executării unui act administrativ trebuie să demonstreze existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente. Cazul bine justificat implică suspiciuni rezonabile privind legalitatea actului administrativ, iar paguba iminentă trebuie să fie un prejudiciu previzibil, greu de reparat.
4. Cât durează suspendarea executării unui act administrativ?
Suspendarea executării unui act administrativ durează până când instanța soluționează pe fond cauza. În cazul în care contribuabilul nu depune o acțiune în anularea actului în termenul legal de 60 de zile, suspendarea încetează de drept.
5. Ce se întâmplă dacă cererea de suspendare executare act administrativ este respinsă?
Dacă cererea de suspendare a executării unui act administrativ este respinsă, contribuabilul va trebui să suporte efectele actului administrativ, inclusiv executarea silită, dacă aceasta a fost demarată. Totuși, contribuabilul poate continua să conteste actul pe fondul cauzei.
6. Pot solicita suspendare executare act administrativ în orice tip de caz administrativ?
Da, suspendarea executării poate fi solicitată în orice tip de caz administrativ în care se emite un act unilateral de către autoritatea publică. Totuși, suspendarea este admisibilă doar în cazuri bine justificate și când există o pagubă iminentă.
7. Ce prejudicii pot justifica suspendarea executării unui act administrativ?
Pentru a justifica suspendarea executării unui act administrativ, prejudiciile trebuie să fie materiale, viitoare și previzibile. De exemplu, blocarea conturilor bancare sau demararea executării silite pot constitui o pagubă iminentă, justificând suspendarea.
8. Ce trebuie să conțină o cerere de suspendare executare act administrativ?
O cerere de suspendare a executării unui act administrativ trebuie să conțină motivele pentru care actul este considerat ilegal, dovezi privind paguba iminentă și referiri la prevederile legale aplicabile, cum ar fi art. 14 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, cererea trebuie să fie însoțită de dovada cauțiunii, dacă este necesar.
9. Ce efecte are suspendarea executării unui act administrativ asupra executării silite?
Suspendarea executării unui act administrativ amână sau întrerupe temporar orice procedură de executare silită demarată în baza acelui act. Până la soluționarea pe fond a cauzei, autoritățile nu pot continua executarea actului administrativ contestat.
10. Care sunt riscurile dacă nu solicit suspendare executare act administrativ?
Dacă nu solicitați suspendarea executării unui act administrativ, riscați să suportați efectele sale, inclusiv executarea silită și pierderi financiare. Suspendarea oferă o protecție temporară, permițându-vă să contestați actul fără a fi afectați imediat de consecințele sale.
Speță integrală
Hotarâre nr. 187/2024 din 29.02.2024, cod RJ 595d7958d (https://rejust.ro/juris/595d7958d)
TRIBUNALUL #####
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV şi FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ NR. ###/PI
Şedinţa publică din data de 29.02.2024
Completul compus din:
PREŞEDINTE – ##### #######
Grefier – ###### ####
Pe rol se află soluţionarea cererii formulată de reclamanții #### ######## şi #### ####### ###### în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA FISCALA A MUNICIPIULUI TIMISOARA, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă reclamantul #### ######## asistat de av. ###### ######, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registratură, la data de 15.02.2024, cerere de acces la dosarul electronic formulată de reprezentantul reclamanților, la data de 21.02.204 s-a depus cerere şi certificatul de grefă care atestă consemnarea cauțiunii în cuantum de 4.368,7 Ron, la data de 23.02.2024 s-a depus întâmpinare formulată de pârâtă la care s-a atașat dosarul administrativ.
Instanța procedează la identificarea reclamantului #### ########, având CNP #############, domiciliat în Ghiroda, #### ############## ### #, #### #####, identificat prin C.I. seria TZ, nr. 398364, eliberat de SPCLEP Timișoara, valabil 24.10.2017 – 14.06.2077.
Potrivit disp. art.131 al. 1 coroborate cu disp. art. 95 pct. 4 Cod Procedură Civilă, aprobat prin Legea nr.134/2010, coroborat cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 instanţa constată că este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.
Instanța comunică reprezentantului reclamanţilor un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar.
Avocatul reclamanților arată că a studiat înscrisurile în dosarul electronic şi nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii în probațiune.
Avocatul reclamanţilor solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 255 rap. la art. 258 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părţi, întrucât sunt admisibile şi duc la soluționarea procesului, iar nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat instanţa, în temeiul art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului şi conform prevederilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei şi acordă cuvântul părţilor.
Avocatul reclamanților solicită admiterea cererii de suspendare a celor două decizii de impunere, apreciind că sunt îndeplinite pe deplin condițiile de la art. 14 din Legea Contenciosului administrativ, având în vedere că nici până la prezentul termen nu s-a soluționat contestația împotriva actelor administrative fiscale.
Aparența de nelegalitate evidentă a celor două decizii de impunere rezultă din faptul că, de când a fost cumpărat acest spațiu de la Primăria Timişoara, ####### ########## SAD, el a avut destinația de locuinţă. #### rezultă din faptul că în toţi anii aceştia a fost impozitat de către DFMT ca şi clădire rezidențială, până în 2023.
Reprezentantul reclamanților precizează că acel spaţiu a fost închiriat unor prieteni care s-au înregistrat şi la #### şi au arătat că plătesc inclusiv impozit pe chiria încasată.
Pârâtei nu i-a păsat de acest lucru, menționând că se ia după denumirea din CF.
Consideră că e rea-credinţă, pentru că reclamanții nu au întârziat faţă de impozitul stabilit în toți acești ani, inclusiv în 2023, în martie, le-a venit decizia de impunere ca şi clădire rezidențială.
Mai mult, art. 453 Codul fiscal vorbește de clădiri rezidențiale/nerezidențiale şi la clădiri rezidențiale se prevede că este o construcție alcătuită din una sau mai multe camere folosite pentru locuit, cu dependințe şi utilități.
Apreciază că este rea-credinţă şi raportat la Hotărârea 1/2016, care la pct. 7 care zice că se are în vedere destinația finală a clădirilor şi modul de înregistrare a cheltuielilor cu utilitățile.
Legiuitorul spune că taxarea şi impozitarea unei clădiri se face după două criterii, destinația finală şi după modul de înregistrare a cheltuielilor. Reclamanții dovedesc cu impozitele plătite la #### că le-au obținut din chirie şi le-au declarat şi au fost de bună-credință, iar în ceea ce privește modul de înregistrare a cheltuielilor figurează ca şi locuinţă. Nu e niciun sediu al unei societăți comerciale, nu au cerut niciodată vreun aviz de funcționare. Pârâta recunoaște toată această chestiune, însă vine şi spune că în CF scrie SAD – Depozit cooperaţie şi consideră că trebuie să impoziteze ca şi SAD. Mai mult, nu mai ţine cont că reclamanții, de când au cumpărat, au plătit în fiecare an conform deciziilor de impunere, impozitul pe clădire rezidențială. Or, toate documentele lor le sunt opozabile.
În ceea ce privește cauza bine justificată, susține că nu trebuie invocat un prejudiciu cert, ci un prejudiciu previzibil. Menționează că în acest moment s-a declanșat executarea silită, se blochează toate conturile, reclamanții nu îşi mai pot desfășura activitatea şi viaţa de zi cu zi, iar cu privire la paguba iminentă, raționamentul pârâtei este că în cazul în care a greşit, le va da banii înapoi.
Drept urmare, avocatul apreciază că instanţa este chemată să analizeze dacă toată atitudinea reclamanților în raport cu DFMT şi în toţi aceşti ani în care au plătit la zi, toate dările, a fost una corectă şi această recalculare are suspiciuni de nelegalitate.
Solicită cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi cauţiune, iar onorariul de avocat pe cale separată.
În temeiul art. 394 Codul de procedură civilă, instanţa declară închise dezbaterile în fond şi reţine cauza în pronunţare.
În deliberare asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.02.2024, sub nr. ###/30/2024, reclamanții #### ######## şi #### ####### ###### în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA FISCALA A MUNICIPIULUI TIMISOARA au solicitat suspendarea efectelor actelor administrative Decizii de Impunere nr. ##########.12.2023 şi nr. ##########.12.2023 emise de către Direcția Fiscală a #### #########, formulată în temeiul art. 14 din L. 554/2004, având în vedere ca s-a declanșat executarea silită în cauză, fiind emise somații de executare silită şi titluri executori, care de asemenea solicită a fi suspendate, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ ce urmează a fi introdusă în termenul legal de 60 de zile, având în vedere ca până în prezent nu le-a fost soluționată contestația administrativă depusă la Direcția fiscală a #### #########. Cu cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru şi cauţiune.
În motivare a invocat şi enunţat prevederile art. 14.
Reclamanții consideră că asupra acestora se petrece un abuz fără precedent, având în vedere că sunt contribuabili corecți şi onești, niciodată nu au întârziat cu plata taxelor şi impozitelor către statul român, iar de la data dobândirii imobilului din Timișoara, #### ########## ##### ######## ### # şi până în prezent, au fost impozitați în mod corect ca şi clădire rezidențială, nicidecum ca SAD, inclusiv în anul 2023, decizia de impunere a fost emisă pentru clădire rezidențială.
Cele două decizii de impunere a căror suspendare sunt profund ilegale – la o simplă analiză fără prejudecarea fondului – cum este posibil ca timp de 6 ani să fie impozitați ca şi clădire rezidențială şi în anul de graţie 2023 după ce a plătit deja impozitul stabilit, din oficiu să se emită o altă decizie pe ultimii 6 ani în care se schimbă regimul de impozitare, retroactiv, fără să fi fost notificați vreodată.
Deciziile de impunere nu privesc un impozit curent care nu ar fi fost achitat de reclamanți cu rea credință, ci reprezintă o recalculare din oficiu, în mod ilegal pe ultimii 6 ani, (legea prevede că doar pe ultimii 5 ani este posibil) a impozitului pe clădire, considerând-se în mod nelegal că desi imobilul este utilizat cu destinație rezidențială, din moment ce în CF este înscris ca SAD, se impune recalcularea impozitului, astfel încât peste noapte s-au trezit cu un debit uriaș, neprevăzut, pentru care s-a demarat executarea silită, afectându-le în mod grav resursele financiare, necesare existenței de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât #### ######## este pensionar, iar din resursele familiei se achită şi alte taxe şi impozite locale şi cheltuieli cu utilități aferente.
##### în vedere ca în toţi anii, au achitat la zi, conform deciziilor de impunere, taxele şi impozitele, denotă că sunt de bună credință şi contribuabili onești, fiind cel puțin ciudată această modificare intempestivă a regimului de impozitare, subit, prin recalcularea retroactivă pe ultimii 6 ani, deși a depus dovezi clare că şi în prezent imobilul are destinație rezidențială, la fel cum a avut şi în ultimii 6 ani.
Or, în mod evident justifică paguba prin demararea unei executări silite pentru un debit stabilit în mod nelegal, printr-o recalculare şi schimbare unilaterală a regimului de impozitare, urmând a fi lipsiți de resursele de subzistenţă pentru un debit inventat şi recalculat, fără a se avea în vedere impozitul deja achitat pe ultimii 6 ani, reclamanții neavând nicio culpă în modul de stabilire a impozitului.
Inclusiv în anul 2023 decizia de impunere a fost emisă pentru imobilul respectiv, având destinație rezidențială, denumirea din CF de SAD – depozit cooperație, fiind anacronică, preluată din acte vechi, în imobil nu se desfășoară nicio activitate economică.
Astfel că este îndeplinită şi condiţia cauzei bine justificate, câtă vreme schimbarea regimului de impozitare apare ca fiind ilegal, din moment ce inclusiv în anul 2023 impozitul a fost achitat conform celor dispuse de către Direcţia fiscală.
Au contestat cele două decizii de impunere la Direcţia fiscală – la data de 27.12.2023 – la care nu au primit până în prezent niciun răspuns, deși a expirat termenul legal, cu toate acestea s-a procedat la emiterea somației de executare, sens în care sunt determinați să promoveze prezenta cerere de suspendare.
Prejudiciul material a fost definit în dreptul civil ca fiind „acel rezultat dăunător, consecința încălcării sau vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, care are valoare economică, putând fi evaluate pecuniar”.
Au invocat şi enunţat prevederile art. 2 al. 1 lit. ş), 14 al. 1, 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ (1), „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
##### în vedere faptul că, în multe situații actele administrative emise de instituțiile şi autoritățile publice prezintă deficiențe, aspecte evidente de nelegalitate, existând pericolul producerii unor efecte nedorite, prejudiciabile – legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării acestora, până la pronunțarea soluției de către instanța care analizează fondul chestiunii – respectiv, cererea de anulare a actului administrativ respectiv.
În acest sens, Curtea de Apel #### ##### a dispus suspendarea a două acte administrative, reținând faptul că este îndeplinită (şi) condiţia pagubei iminente: „în privința pagubei iminente, instanța reține că efectele calificativului acordat se răsfrâng asupra activității profesionale şi asupra veniturilor reclamantei, în sensul împiedicării accesului la funcții profesionale şi obținerii unei gradații de merit De asemenea, într-o altă soluție, casând chiar sentința menționată mai sus, în cadrul primei orientări jurisprudențiale, a Tribunalului ######### – Curtea de Apel #### ##### a arătat că în mod greșit prima instanţă a apreciat că nu există o pagubă iminentă, motivând contrariul, după cum urmează.
„instanța trebuie să procedeze la o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării, instituţia suspendării unui act administrativ reprezintă creaţia legislativă în baza căreia judecătorul investit cu soluţionarea unei astfel de cauze apreciază tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ pană la soluţionarea cauzei, dată la care este consfinţită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Dispoziţiile legii contenciosului administrativ permit adoptarea unor măsuri de conservare, care se justifică în acele situații în care executarea actului cu privire la care există o îndoială serioasă ar fi de natură să producă o pagubă iminentă.
În acest fel se asigură un echilibru în procesul executării actelor administrative şi respectarea garanțiilor de echitate pentru cetățeni, intenția legiuitorului fiind aceea de a pune la dispoziția acestora din urmă mijloace eficace prin care să-şi protejeze provizoriu drepturile şi interesele sale legitime.
În ceea ce privește paguba iminentă, pe care prima instanță a concluzionat că nu este dovedită, Curtea constată că reclamanta a solicitat instanței să dispună suspendarea deciziei de pretransfer consimțit între unitățile de învățământ, emisă de pârât şi care a avut drept efect final, numirea – urmare a procedurii de pretransfer consimțit între unitățile de învăţământ – doamnei (…), în cadrul Liceului Teoretic „(…)”.
În justificarea pagubei iminente, reclamanta recurentă a arătat că îndeplinirea acestei condiții decurge din prima întrucât, prin emiterea acestei decizii, se produce un important prejudiciu, iar aspectele ce ţin de paguba iminentă ţin de multiplele şi complexele elemente de nelegalitate pe care le creează aceste acte administrative.
Or, legea contenciosului administrativ nu impune ca paguba iminentă să fie certă ci ca prejudiciul să fie previzibil şi în raport de cele statuate în legătură cu îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.
În speţă, s-a solicitat suspendarea deciziei de pretransfer consimțit între unitățile de învățământ, şi care a avut drept efect respingerea cererii reclamantei, pe primul loc fiind clasificată cealaltă solicitantă. Se constată, în aceste condiţii, că există posibilitatea apariţiei unor diferenţe salariate sau alte drepturi băneşti, pe care reclamanta recurentă le-ar putea obţine la unitatea şcolară pentru care s-a înscris în concurs, fiind evident că este îndeplinită condiţia pagubei iminente”.
Instanța, deşi nu face referire expressis verbis la un prejudiciu nepatrimonial, arată totuşi că – pentru a fi în prezența unei pagube iminente în materia suspendării actelor administrative – nu este necesar a se dovedi că paguba este certă (însemnând prin aceasta, o existenţă a ei neîndoielnică), ci doar ca prejudiciul să fie „previzibil”.
O opinie identică a avut şi Curtea de Apel Bucureşti, care a arătat: „Instanța constată că este îndeplinită în speţă şi condiţia pagubei iminente.”
Astfel, constată instanţa că prin emiterea actului contestat reclamantul şi-a pierdut locul de muncă, existând prezumția simplă că a pierdut şi orice sursă de venit, din moment ce art. 10 din O.U.G. nr. 5/2010 instituie incompatibilitatea calității de preşedinte al Autorităţii cu orice altă funcţie publică sau privată .
Totodată, analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că paguba cauzată reclamantului prin pierderea locului de muncă şi a venitului nu va putea fi reparată integral prin plata drepturilor restante, în ipoteza anulării în mod definitiv a actului contestat, din moment ce acesta trebuie să asigure cu caracter de continuitate întreținerea copiilor minori şi plata obligațiilor contractuale asumate, iar sancțiunile care intervin în caz de neexecutare sunt mult mai energice decât plata unor penalități de întârziere.
Drept urmare, reclamanții solicită admiterea cererii de suspendare, în temeiul art. 14 din L.554/2004, cu cheltuieli de judecată.
La data de 23.02.2024, la dosar a fost depusă întâmpinare de pârâta DIRECTIA FISCALA A MUNICIPIULUI TIMISOARA, solicitând respingerea cererii de suspendare a actelor administrative fiscale reprezentate de deciziile de impunere nr. ##########.12.2023 şi ##########.12.2023, emise de instituţia pârâtă, ca neîntemeiată şi nefondată, având în vedere armatoarele:
Condițiile cumulative instituite la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru suspendarea executării actului administrativ sunt: existența cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Referitor la condiția privind existenta unei cauze bine justificate, reclamanții arată, în esenţă, că cele două decizii de impunere a căror suspendare o solicită sunt profund nelegale, întrucât, prin acestea a fost stabilit în mod nelegal în sarcina acestora, retroactiv, impozitul pe clădiri, pe ultimii 6 ani, considerându-se în mod nelegal că, deşi imobilul este utilizat ca şi clădire rezidențială, întrucât este intabulat în cartea funciară ca SAD, se impune recalcularea impozitului.
Pârâta consideră că aspectele invocate de reclamanți presupun analizarea pe fond a legalității actelor administrative atacate în contencios administrativ, fapt care încalcă Decizia nr. ###/30.01.2013 a înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, cu privire la suspendarea actului administrativ fiscal în condiţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, care dispune:
„(…)un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativa a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei ##### a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta ##### ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de faţă.
Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.”
#### de cele de mai sus, pârâta apreciază că existența unui dezacord cu privire la modul de stabilire în sarcina reclamanților a impozitului pe clădiri, între aceștia şi organul fiscal, nu întrunește condiţia unei cauze bine justificate care trebuie să poată fi stabilită doar în baza unor împrejurări vădite care produc o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, de genul celor menționate de instanţa supremă în decizia susmenționată, fără a se intra în analiza fondului.
Referitor la cea de-a doua condiție privind paguba iminentă, reclamanții invocă, în esență, faptul că justifică paguba prin demararea unei executări silite pentru un debit stabilit în mod nelegal, urmând a fi lipsiți de resursele de subzistență. În susţinerea celor afirmate, se arată că „legea contenciosului administrativ nu impune ca paguba iminentă să fie certă ci ca prejudiciul să previzibil şi în raport de cele statuate în legătură cu îndeplinire condiţiei cazului bine justificat.” Aceste afirmații ale reclamanților au în vedere cele statuate de instanța supremă în Decizia nr. ###/31.01.2013, însă sunt incomplete şi scoase din context.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cea referitoare la paguba iminentă, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din lege, rezultă că noțiunea are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, aşa cum a statuat ICCJ în Decizia nr. ### a Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie din 30 ianuarie 2013 pronunțată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendare act administrativ. Mai mult, arată instanța supremă în decizia invocată, iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute – condiţie neîndeplinită în cazul de faţă.
Pârâta apreciază că susţinerile reclamanților sunt neîntemeiate. Consideră că aceştia nu pot invoca, pentru a demonstra paguba iminentă, chiar procedura de executare silită în sine, întrucât aceasta este o procedură legală de recuperare a obligațiilor fiscale ale acesteia.
În doctrină s-a reţinut că, de regulă, acest prejudiciu poate proveni, de exemplu, dintr-o diferență de salariu pe care reclamantul – afectat de un act administrativ (de retrogradare din funcție, de sancționare administrativă etc.) o suferă urmare a aplicării acelui act administrativ. Sau, ar mai putea proveni dintr-o scădere a profiturilor unei persoane juridice, a cărei activitate economică este afectată de un act administrativ.
Astfel, potrivit definiției date de art. 2 alin. 1 lit, ş) din Legea nr. 554/2004, noţiunea de pagubă iminentă privește prejudiciul material, nu moral, fiind necesar ca actul administrativ să producă pagube materiale reclamanților şi pe care aceştia trebuie şi le dovedească. Instanța menționează că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, însă instanța nu poate aprecia discreționar necesitatea unei asemenea măsuri, ci persoana interesată trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, pierderile materiale suferite ca urmare a demarării procedurii legale de executare silită în temeiul unui titlu executoriu, nu se încadrează în definiția „pagubei iminente” avute în vedere de legiuitor, în înțelesul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Or, în cererea de chemare în judecată, în justificarea condiției pagubei iminente se invocă, dincolo de practica judiciară depusă în susţinerea cererii, doar aspecte legate de pierderile suferite în urma demarării procedurii de executare silită.
Cu privire la aspectele legate de aparența de legalitate a actului administrativ pe care instanța le poate avea în vedere fără a intra în analiza fondului, s-a pronunțat instanța supremă în decizia invocată la pct. 1 supra, menționând: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competentei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Astfel, pârâta solicită constatarea competenței Direcţiei Fiscale a Municipiului Timişoara să emită decizii de impunere privind impozitele şi taxele locale, având în vedere înființarea acesteia prin HCL nr. 125/2007, ca serviciu public cu atribuții de administrare fiscală la nivelul Municipiului Timișoara.
Dispoziţiile legale în baza cărora s-au stabilit obligaţiile fiscale nu au fost declarate neconstituționale, iar deciziile de impunere conțin temeiurile de drept şi de fapt care au stat la baza emiterii acestora.
#### de cele de mai sus, pârâta solicită respingerea cererii de suspendare, nefiind întrunite motivele de suspendare a actului administrativ fiscal instituite la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În subsidiar, în cazul admiterii cererii de suspendare, solicită obligarea pârâţilor la plata cauțiunii reglementată de legea contenciosului administrativ coroborată cu codul de procedură fiscală.
În drept, invocă prevederile art. 207 Codul de proc. civilă.
Solicităm judecarea cauzei şi în lipsă în baza art. 22 şi art. 411 Cod proc. civilă.
Analizând acţiunea de faţă prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
În fapt, Tribunalul reţine că prin Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri/impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice, datorat în temeiul Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, nr. ##########.12.2023 s-au stabilit pe seama reclamantului #### ######## obligaţii fiscale principale impozitului pe clădiri şi a accesoriilor aferente perioadei #########, în cuantum de 39.088 lei compuse din debit aferent anilor ######### în cuantum de 29.045 lei şi accesorii aferente ######### în cuantum de 10.043 lei.
Prin Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri/impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice, datorat în temeiul Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, nr. ##########.12.2023 s-au stabilit pe seama reclamantei #### ####### ###### obligaţii fiscale principale impozitului pe clădiri şi a accesoriilor aferente perioadei #########, în cuantum de 39.088 lei compuse din debit aferent anilor ######### în cuantum de 29.045 lei şi accesorii aferente ######### în cuantum de 10.043 lei.
Cu titlu preliminar, instanţa reține că suspendare executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.
Potrivit normelor în materie, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie, însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Rezultă că suspendarea executării unui act administrativ poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege – suspendarea de drept ope legis -ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege – suspendarea la cerere persoanei vătămate.
Conform art. 278 alin (1) și (2) din Legea nr. 207/2015 introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune, după cum urmează: a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei; b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei; c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei; d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei; e) 1.000 lei, dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani.
La dosarul cauzei reclamanţii a depus dovada consemnării cauțiunii aferentă cererii de suspendare fiecărei decizii în cuantum de 4.368,7 lei.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
În concret, Tribunalul constată, că reclamanţii învederează, în esenţă, în susţinerea cererii de suspendare că: au achitat impozitul datorat pentru perioada menţionată în deciziile de impunere a căror suspendare o solicită fiindu-le emise alte decizii de impunere, iar sumele menţionate reprezintă în fapt o recalculare nelegală din oficiu ce are ca temei înscrierea din cartea funciară cu privire la imobil şi anume aceea de SAD, deşi acesta are destinaţie rezidenţială.
Tribunalul constată că aspectele invocate de reclamanţi în această procedură, în concret existenţa deciziilor de impunere emise anterior prin care organul fiscal a stabilit impozitul datorat de reclamanţi, (aspect necontestat de autoritatea pârâtă), achitarea de către aceştia a impozitului astfel cum le-a fost comunicat anterior, urmată de emiterea deciziilor de impunere a căror suspendare se solicită în cauză, prin care s-au calculat atât debite principale cât şi accesorii pentru anii în care acelaşi organ fiscal a apreciat că aceasta datorează un alt impozit, constituie argumente juridice aparent valabile în contestarea legalității deciziei emise și care creează o îndoială serioasă în privința conformității acesteia cu legea, astfel că instanța va aprecia ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat.
În privința pagubei iminente, fără a absolutiza criteriul cantitativ constând în cuantumul obligației impuse reclamanţilor, ori al pierderii pe care ar suferi-o în cazul executării actului administrativ, tribunalul trebuie să verifice toate circumstanțele pricinii, cu respectarea principiului proporționalității, luând în considerare măsura administrativă și contextul în care intervine.
Aşadar, referitor la condiţia referitoare la existența unei pagube iminente, instanța reține că aceasta este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând ”prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
În speță, executarea reclamanţilor pentru suma de 39.088 lei le creează acestora un prejudiciu material previzibil, iar punerea în executare a Deciziei doar ulterior soluționării contestaţiei formulate, asigură stabilitatea raporturilor juridice, prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit, respectiv apărarea bugetului de stat, și mijloacele utilizate, respectiv emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată.
Totodată, instanţa notează că potrivit art. 14 alin. 1 din legea ######## provind contenciosul administrativ reţine că (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. #### suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța va admite cererea formulată de reclamanții #### ######## şi #### ####### ###### în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA FISCALA A MUNICIPIULUI TIMISOARA și va suspenda executarea Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri/impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice, datorat în temeiul legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare nr. 1182071 din data de 12.12.2023 şi a Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri/impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice, datorat în temeiul legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare nr. 1182074 din data de 12.12.2023, până la pronunţarea instanţei de fond.
Va lua act că reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea formulată de reclamanții #### ########, având CNP ############# şi #### ####### ######, având CNP #############, ambii cu domiciliul procedural ales în Timişoara, B-dul. #### #######, nr. 25, ####, la av. ###### ######, email: ###################### unde se solicită comunicarea tuturor actelor de procedură, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA FISCALA A MUNICIPIULUI TIMISOARA, cu sediul în Timişoara, #### ######## ########### ### #, #### #####. Hotarâre nr. 187/2024 din 29.02.2024, cod RJ 595d7958d (https://rejust.ro/juris/595d7958d)
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri/impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice, datorat în temeiul legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare nr. 1182071 din data de 12.12.2023 şi a Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri/impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice, datorat în temeiul legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare nr. 1182074 din data de 12.12.2023, până la pronunţarea instanţei de fond.
Ia act că se vor solicita cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, pe cale separată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul ##### – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunţată, azi, 29 ######### 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părților, prin mijlocirea grefei instanţei.
PREŞEDINTE GREFIER
##### ####### ###### ####
RED #### 09.04.2024
Tehnored. ####
5 ex./ 3 ####
