Salarizarea personalului din fonduri publice este un subiect amplu discutat și controversat în România, mai ales în contextul economic actual și al modificărilor legislative constante. O decizie importantă în acest sens este Decizia nr. 27 din 3 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care abordează problema aplicabilității ordonanțelor de urgență în raport cu Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Contextul Deciziei ÎCCJ
Decizia Înaltei Curți a fost generată de o situație conflictuală între Sindicatul din Administrație Maramureș și Consiliul Județean Maramureș. Reclamantul a cerut stabilirea drepturilor salariale pe anii 2021-2023, invocând Legea-cadru nr. 153/2017. Însă, în acest interval, Guvernul României a emis mai multe ordonanțe de urgență (O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021, O.U.G. nr. 168/2022) care plafonau salariile în sectorul public.
Problema centrală a fost dacă aceste ordonanțe afectează și salarizarea personalului din administrația locală, categorie reglementată distinct prin art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Istoricul Cauzei și Apărările Părților
Tribunalul Maramureș a respins inițial acțiunea sindicatului, bazându-se pe ordonanțele de urgență care plafonau salariile la nivelurile stabilite în decembrie 2020 și decembrie 2021. Tribunalul a considerat că aceste măsuri erau aplicabile și personalului din administrația locală, indiferent de prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.
Sindicatul din Administrație Maramureș a declarat recurs, susținând că aceste ordonanțe nu afectează salarizarea personalului din administrația publică locală, a cărei remunerare este reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale sau județene, conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Norme Legale Invocate
- Legea-cadru nr. 153/2017: Principalul act normativ care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
- O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021, și O.U.G. nr. 168/2022: Acte normative prin care Guvernul României a plafonat salariile în sectorul public, ca răspuns la constrângerile bugetare.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte a analizat condițiile de admisibilitate pentru dezlegarea chestiunii de drept și a concluzionat că problema salarizării personalului din fonduri publice nu reprezintă o chestiune de drept nouă. Instanțele din țară au deja practici divergente pe această temă, iar Înalta Curte a constatat că există deja pe rol un recurs în interesul legii cu privire la aceeași problemă.
Prin urmare, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj. Decizia sa subliniază importanța uniformității jurisprudenței în privința salarizării personalului plătit din fonduri publice și reflectă complexitatea aplicării legislației într-un context economic dinamic.
Concluzie
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 3 iunie 2024 marchează o etapă crucială în clarificarea regimului de salarizare a personalului din fonduri publice. Deși problema nu a fost soluționată definitiv, iar practica judiciară rămâne divergentă, această hotărâre evidențiază necesitatea unei interpretări unitare a legii. Într-un context economic dificil, legislația privind salarizarea trebuie aplicată cu atenție pentru a asigura echilibrul între drepturile angajaților din sectorul public și constrângerile bugetare.
Prin această decizie, Înalta Curte a respins sesizarea, dar a consolidat importanța uniformizării practicii judiciare pentru salarizarea personalului din fonduri publice. Subiectul rămâne unul de interes major pentru funcționarii publici și personalul contractual din administrația locală, fiind direct legat de stabilitatea și sustenabilitatea financiară a sectorului public în România.
Decizia nr. 27/2024 – Rezumat detaliat
Instanță: Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Data pronunțării: 3 iunie 2024
Numărul dosarului: Dosar nr. 982/1/2024
Obiectul dosarului: Interpretarea unor dispoziții legale din Legea-cadru nr. 153/2017 și ordonanțele de urgență ale Guvernului privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Expunerea situației de fapt (istoricul cauzei)
Prin sentința civilă din 11 iulie 2023, Tribunalul Maramureș a respins acțiunea formulată de Sindicatul din Administrație Maramureș. Reclamantul solicitase stabilirea și acordarea drepturilor salariale pe anii 2021-2023 pentru funcționarii publici din cadrul Consiliului Județean Maramureș, prin aplicarea coeficienților stabiliți în baza Legii-cadru nr. 153/2017 și a hotărârii Consiliului Județean. Tribunalul a reținut că, în baza O.U.G. nr. 226/2020 și O.U.G. nr. 130/2021, cuantumul salariilor de bază a fost plafonat pentru anii 2021 și 2022, iar majorarea din 2023 a fost limitată la 10%. Reclamantul a formulat recurs, susținând că aceste ordonanțe nu se aplică personalului din familia ocupațională „Administrație”.
Apărările părților
Reclamantul a susținut că dispozițiile din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la personalul din administrație, nu sunt afectate de ordonanțele Guvernului care plafonează salariile pentru alte categorii de personal. A invocat că salariile trebuie stabilite prin hotărâre a consiliului județean, conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Pârâții (Consiliul Județean Maramureș și președintele Consiliului) au invocat aplicabilitatea ordonanțelor de urgență, care au plafonat drepturile salariale în contextul economic dificil, justificând astfel menținerea salariilor la nivelurile din anii anteriori.
Norme legale incidente
- Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în special art. 11 și art. 38.
- O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021, și O.U.G. nr. 168/2022, care reglementează măsuri fiscal-bugetare și plafonarea drepturilor salariale.
Soluțiile din etapele procesuale anterioare
Tribunalul Maramureș a respins acțiunea reclamantului, reținând că plafonările prevăzute de ordonanțele Guvernului s-au aplicat și funcționarilor din administrația locală. Reclamantul a declarat recurs, iar Curtea de Apel Cluj a admis cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea chestiunii de drept privind aplicabilitatea ordonanțelor de urgență în raport cu Legea-cadru nr. 153/2017.
Considerentele instanței (motivarea)
Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat condițiile de admisibilitate ale sesizării și a constatat că:
- Problema de drept nu prezintă caracter de noutate, deoarece instanțele naționale au deja o jurisprudență divergentă pe această temă.
- Există deja un recurs în interesul legii pe rolul Înaltei Curți privind aceeași problemă de drept, ceea ce face inadmisibilă sesizarea.
Dispozitivul
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj privind dezlegarea chestiunii de drept legate de aplicabilitatea ordonanțelor de urgență asupra salarizării funcționarilor publici din administrația locală, conform Legii-cadru nr. 153/2017. Decizia este definitivă și obligatorie.
