Recalificarea contractelor de prestării servicii, în cazul serviciilor de transport alternativ Uber & Bold

Un exemplu relevant privind interpretarea legislației în materia muncii și a contractelor de colaborare este reprezentat de o hotărâre recentă a Tribunalului Timiș, care a soluționat un caz privind recalificarea raporturilor juridice dintre o societate comercială și prestatorii de servicii. Obiectul dosarului a fost anularea unui act administrativ emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă, hotărârea instanței având implicații semnificative în ceea ce privește libertatea contractuală și interpretarea contractelor de antrepriză în raport cu contractele individuale de muncă.

Obiectul cererii

Reclamanta, o societate comercială, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de control emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, împreună cu toate anexele acestuia, precum și a deciziei de soluționare a plângerii prealabile depuse împotriva acestui act. În esență, societatea a contestat recalificarea de către ITM Timiș a unor raporturi juridice de colaborare ca fiind raporturi de muncă.

Situația de fapt

Reclamanta, o societate comercială organizată sub forma unei societăți cu răspundere limitată având ca obiect principal de activitate transportul alternativ de persoane, a încheiat mai multe contracte de colaborare cu persoane fizice autorizate și o altă societate comercială. Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, a efectuat un control la sediul societății și a constatat că societatea a primit la muncă mai multe persoane fără a le încheia contracte individuale de muncă, fapt care contravine prevederilor Codului Muncii. Ca urmare, a fost emis un proces-verbal de control prin care societatea a fost sancționată contravențional și i s-a impus încheierea de contracte individuale de muncă cu persoanele respective.

Apărările părților

Reclamanta a susținut că raporturile juridice dintre societate și colaboratorii săi erau raporturi de antrepriză (contracte de prestări servicii) și nu de muncă. Aceasta a argumentat că, potrivit contractelor de colaborare, persoanele fizice autorizate și societatea comercială prestau servicii în beneficiul său, fără a exista un raport de subordonare specific contractelor de muncă.

Reclamanta a invocat în apărarea sa dispozițiile OUG nr. 44/2008, care permit persoanelor fizice autorizate să stabilească relații contractuale cu alte persoane fizice și juridice pentru desfășurarea unei activități economice, fără ca acest lucru să modifice statutul juridic al colaboratorului.

De asemenea, a susținut că nu există nicio interdicție privind încheierea de contracte de colaborare pentru desfășurarea activității de transport alternativ, așa cum este reglementată de OUG nr. 49/2019.

Pârâtul, Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, a susținut că activitatea desfășurată de colaboratorii societății reclamante îndeplinea toate caracteristicile unui raport de muncă, respectiv continuitatea, dependența, subordonarea și remunerarea, și că, prin urmare, aceștia ar fi trebuit să fie angajați pe bază de contract individual de muncă.

De asemenea, pârâtul a invocat dispozițiile OUG nr. 49/2019, care, în opinia sa, impun ca șoferii de transport alternativ să fie angajați ai operatorului de transport, și nu colaboratori în baza unor contracte de prestări servicii.

Normele legale incidente în speță

Reclamanta a invocat în favoarea sa dispozițiile:

• OUG nr. 44/2008, care reglementează desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate;
• Codul civil, privind libertatea de a contracta;
• OUG nr. 49/2019, care reglementează activitățile de transport alternativ, susținând că această ordonanță nu impune obligația încheierii unui contract de muncă pentru conducătorii auto.

Pârâtul a invocat:

• Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, pentru a susține că raporturile dintre societate și colaboratori erau de fapt raporturi de muncă;
• OUG nr. 49/2019, considerând că aceasta impune ca activitatea de transport alternativ să fie desfășurată numai de către angajați ai operatorului de transport.

Soluțiile din etapele procesuale anterioare

În urma controlului efectuat de ITM Timiș, s-a emis un proces-verbal de control prin care societatea reclamantă a fost sancționată contravențional pentru primirea la muncă a unor persoane fără a le încheia contracte individuale de muncă. Reclamanta a contestat acest act administrativ în fața instanței de contencios administrativ.

Considerentele instanței

Tribunalul a constatat că, deși ITM a identificat corect elementele unui raport de muncă, acesta nu a putut dovedi că între reclamantă și colaboratori exista un raport de subordonare specific unui contract individual de muncă.

Instanța a analizat contractele de colaborare și a constatat că acestea nu cuprindeau clauze care să demonstreze existența unui raport de subordonare între părți. De asemenea, tribunalul a reținut că dispozițiile OUG nr. 44/2008 permit persoanelor fizice autorizate să încheie relații contractuale cu alte persoane fizice și juridice, fără a fi considerate angajați ai acestora.

Instanța a mai constatat că dispozițiile OUG nr. 49/2019 nu conțin nicio interdicție expresă cu privire la modalitatea de încheiere a contractelor între operatorii de transport alternativ și conducătorii auto, astfel încât părțile au libertatea de a stabili forma juridică a raporturilor dintre ele.

Decizia instanței

Tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea procesului-verbal de control emis de ITM și a anexelor acestuia, precum și a deciziei de soluționare a plângerii prealabile.

Instanța a reținut că reclamanta nu avea obligația de a încheia contracte individuale de muncă cu colaboratorii săi, aceștia având statutul de persoane fizice autorizate sau persoane juridice, și că OUG nr. 49/2019 nu impune o astfel de obligație.

Concluzii

Această hotărâre a tribunalului evidențiază importanța respectării principiului libertății contractuale și a interpretării corecte a normelor legale privind raporturile de muncă și cele de colaborare. Prin decizia sa, instanța a confirmat că actul administrativ emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a fost nelegal și că reclamanta a avut dreptul de a încheia contracte de colaborare cu prestatorii de servicii.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Rezumatul speței

Obiectul cererii

Reclamanta a solicitat instanței anularea procesului-verbal de control seria TM nr. ##########.05.2023, împreună cu toate anexele acestuia, precum și anularea deciziei de soluționare a plângerii prealabile cu nr. 16139/27.06.2023. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Expunerea situației de fapt (istoricul cauzei)

Reclamanta este o societate cu răspundere limitată, având ca obiect principal de activitate transportul terestru de călători. La data de 09.05.2023, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Timiș a efectuat un control tematic la sediul reclamantei, verificând perioada decembrie 2022 – februarie 2023. În urma acestui control, s-a constatat că 5 persoane au prestat activități de conducător auto în beneficiul și sub coordonarea directă a reclamantei, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă. Reclamanta a fost sancționată contravențional cu suma de 100.000 lei pentru primirea la muncă a persoanelor fără a le fi încheiat contract individual de muncă.

Reclamanta a depus o plângere prealabilă împotriva procesului-verbal de control, dar aceasta a fost respinsă de ITM Timiș prin decizia cu nr. 16139/27.06.2023. Ulterior, reclamanta a sesizat instanța, solicitând anularea procesului-verbal de control și a deciziei de soluționare a plângerii prealabile, invocând faptul că a încheiat contracte de colaborare și nu contracte de muncă cu persoanele respective.

Apărările părților

Reclamanta

• A susținut că raporturile juridice dintre reclamantă și persoanele respective erau reglementate de contracte de colaborare (antrepriză) și nu de contracte de muncă. Reclamanta a invocat faptul că legea permite ca persoane fizice autorizate (PFA) și societăți să colaboreze în baza unor astfel de contracte.
• A argumentat că persoanele respective nu îndeplineau caracteristicile unui raport de muncă și că acestea aveau libertatea de a presta servicii și pentru alte societăți.
• A invocat prevederile OUG nr. 44/2008 și OUG nr. 49/2019, susținând că nu există nicio prevedere legală care să interzică încheierea de contracte de colaborare pentru desfășurarea activităților de transport alternativ.

Pârâtul (Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș)

• A susținut că reclamanta avea obligația de a încheia contracte individuale de muncă cu persoanele respective, întrucât activitatea prestată de acestea avea caracteristicile unui raport de muncă: continuitate, dependență, subordonare și remunerare.
• A invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), potrivit cărora contractul individual de muncă trebuie încheiat în formă scrisă, precum și dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 privind contravențiile referitoare la munca nedeclarată.
• A argumentat că persoanele respective au prestat activitățile de conducător auto în beneficiul și sub coordonarea directă a reclamantei, fiind prepuși ai operatorului de transport alternativ, ceea ce impunea încheierea de contracte individuale de muncă.

Norme legale incidente în speță

Invocate de Reclamantă:

• OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale (art. 16 și art. 17).
• OUG nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto.
• Codul Civil, art. 1851 privind contractul de antrepriză.

Invocate de Pârât:

• Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), art. 16 și art. 260 alin. (1) lit. e).
• OUG nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ.
• Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Soluțiile din etapele procesuale anterioare

Prin decizia nr. 16139/27.06.2023, Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de control.

Considerentele instanței (motivarea)

Instanța a constatat că reclamanta a încheiat contracte de colaborare în conformitate cu prevederile legale aplicabile și că persoanele respective aveau libertatea de a desfășura activități de transport alternativ în baza acestor contracte. De asemenea, instanța a reținut că pârâtul nu a putut demonstra existența unei relații de subordonare și dependență specifice unui raport de muncă între reclamantă și persoanele respective.

Instanța a subliniat că prevederile OUG nr. 44/2008 permit persoanelor fizice autorizate să încheie contracte de colaborare cu persoane juridice, fără ca acestea să fie considerate angajați. În plus, instanța a constatat că OUG nr. 49/2019 nu impune în mod expres obligativitatea încheierii de contracte individuale de muncă în cadrul activităților de transport alternativ.

Prin urmare, instanța a considerat că nu există temei legal pentru recalificarea raporturilor juridice dintre reclamantă și persoanele respective ca fiind raporturi de muncă și a concluzionat că procesul-verbal de control și decizia de soluționare a plângerii prealabile sunt nelegale.

Dispozitivul

Instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus:

• Anularea procesului-verbal de control seria TM nr. ##########.05.2023 și a anexelor acestuia.
• Anularea deciziei de soluționare a plângerii prealabile cu nr. 16139/27.06.2023.
• A luat act de precizarea potrivit căreia cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

Decizia este cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

FAQ – privind anularea procesului-verbal de control

1. Ce presupune anularea procesului-verbal de control?

Anularea procesului-verbal de control este procedura prin care un act administrativ emis de o instituție de control, cum ar fi inspectoratul teritorial de muncă, este declarat nul și neaplicabil de către instanță. În cazul de față, anularea procesului-verbal de control a fost decisă de tribunal, întrucât actul respectiv conținea constatări eronate cu privire la natura relațiilor de muncă.

2. Cum pot solicita anularea procesului-verbal de control în instanță?

Pentru a solicita anularea procesului-verbal de control, trebuie să depui o acțiune la tribunalul competent în termenul legal prevăzut de lege. În cererea de chemare în judecată, este important să specifici motivele pentru care consideri că procesul-verbal este nelegal sau netemeinic și să prezinți probe relevante în acest sens.

3. În ce situații se poate obține anularea procesului-verbal de control?

Anularea procesului-verbal de control se poate obține dacă se demonstrează că actul a fost emis cu încălcarea prevederilor legale sau că faptele constatate nu sunt conforme cu realitatea. În speța analizată, tribunalul a dispus anularea procesului-verbal de control deoarece inspectoratul a calificat eronat raporturile juridice dintre reclamantă și prestatorii de servicii drept raporturi de muncă.

4. Ce argumente au fost folosite în favoarea anulării procesului-verbal de control?

În procesul de anulare a procesului-verbal de control, reclamanta a susținut că raporturile cu prestatorii de servicii erau contracte de antrepriză, nu contracte individuale de muncă. Aceasta a invocat dispozițiile legale din OUG nr. 44/2008 și OUG nr. 49/2019, subliniind libertatea contractuală și faptul că prestatorii își desfășurau activitatea în mod independent.

5. Ce rol au dispozițiile legale în procesul de anulare a procesului-verbal de control?

Dispozițiile legale joacă un rol esențial în procesul de anulare a procesului-verbal de control. În cazul prezentat, reclamanta a invocat dispozițiile legale care permit persoanelor fizice autorizate să încheie contracte de prestări servicii fără ca acestea să fie considerate raporturi de muncă. Tribunalul a constatat că inspectoratul a interpretat greșit aceste norme, dispunând astfel anularea procesului-verbal de control.

6. Cum se poate demonstra în instanță că procesul-verbal de control este nelegal?

Pentru a demonstra nelegalitatea unui proces-verbal de control și a obține anularea procesului-verbal de control, este necesar să prezinți probe care să arate că faptele constatate nu sunt conforme cu realitatea sau că dispozițiile legale au fost interpretate greșit. În speța discutată, reclamanta a prezentat contractele de colaborare și a invocat dispozițiile legale relevante pentru a demonstra că nu era vorba despre raporturi de muncă.

7. Poate inspectoratul teritorial de muncă contesta anularea procesului-verbal de control?

Da, inspectoratul teritorial de muncă are dreptul de a contesta decizia de anulare a procesului-verbal de control prin introducerea unei căi de atac, de obicei recurs, în termenul legal prevăzut. Totuși, acesta trebuie să aducă argumente solide pentru a demonstra legalitatea procesului-verbal de control anulat de instanță.

8. Care sunt consecințele anulării procesului-verbal de control?

Consecința principală a anulării procesului-verbal de control este că actul administrativ devine nul și nu își mai produce efectele juridice. În plus, orice sancțiune aplicată prin procesul-verbal de control anulat este anulată, iar reclamantul poate solicita și cheltuieli de judecată.

9. De ce este importantă procedura de anulare a procesului-verbal de control pentru societăți?

Procedura de anulare a procesului-verbal de control este importantă pentru societăți deoarece protejează dreptul acestora de a desfășura activități economice în mod legal și de a se apăra împotriva unor constatări eronate ale autorităților de control. Anularea procesului-verbal de control poate preveni aplicarea unor sancțiuni nejustificate și menținerea unei imagini profesionale în fața partenerilor de afaceri.

10. Poate fi anularea procesului-verbal de control aplicată și în alte cazuri similare?

Da, anularea procesului-verbal de control poate fi aplicată și în alte cazuri similare, unde se constată că actul emis de autoritatea de control este nelegal sau că faptele constatate nu corespund realității. Fiecare caz va fi însă analizat în funcție de probele și argumentele prezentate în fața instanței.

Hotărârea instanței integral

TRIBUNALUL #####

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. ##/PI/2024

Ședința publică din 10.01.2024

Completul constituit din:

Președinte – ######## #######

Grefier –  #####-######## #######

Pe rol se află judecarea acţiunii în Contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta  #### ### ### SRL în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA #####, având ca obiect – anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă pentru reclamantă avocat – ##########-###### #####, iar pentru pârâtă consilier juridic ######## ##### #######.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul, observând că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispoziţiilor art.10  din Legea nr. 554/2004 și art. 95 NCPC.

Reprezentantul reclamantei învederează că prin răspunsul la întâmpinare a solicitat ca pârâta să depună la dosarul cauzei întregul dosar administrativ, inclusiv procedura operaţională pe care pârâta o aplică la efectuarea controlului.

Cu privire la procedura operaţională învederează că majoritatea Inspectoratelor Teritoriale de Muncă au o procedură operaţională care trebuie respectată atunci când se efectuează controalele, mai exact solicită ca instituţia pârâtă să depună înscrisuri din care să rezulte dacă s-a procedat la interogarea persoanelor.

Reprezentanta pârâtei, învederează că, în condiţiile în care criticile de legalitate ale procesului verbal sunt cu privire la procedura operaţională, partea le poate adresa, iar instituţia v-a răspunde la acestea, apreciind că nu este necesar depunerea unui act normativ care reglementează activitatea instituţiei.

Instanţa respinge cererea în probaţiune ca nefiind utilă soluţionării cauzei, având în vedere că nu sunt invocate aspecte privind nerespectarea anumitor procedurii. Totodată, faţă de depunerea dosarului administrativ, respinge cererea, având în vedere că anexat întâmpinării au fost depuse contracte de colaborare şi alte înscrisuri pe care instanţa le apreciază ca fiind utile soluţionării cauzei.

Tribunalul, nemaifiind alte cereri de formulat, incidente de soluționat sau probe de administrat, declară cercetarea judecătorească a cauzei încheiată şi  acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantei solicită: admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată,  anularea procesului – verbal de control seria TM nr. ##########.05.2023, împreună cu toate anexele acestuia, precum şi anularea deciziei de soluţionare a plângerii prealabile cu nr. 16139/27.06.2023, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Învederează că pârâta a efectuat un control la sediul societăţii, recalificând anumite raporturi juridice de colaborare, respectiv, raportul juridic dintre societatea ##### ### SRL al cărui asociat şi administrator unic era numitul ##### ######, care conducea un autoturism în scopul transportului de persoane.

Învederează că instituţia pârâta a considerat că trebuia încheiate anumite contracte de muncă, având în vedere că în realitate era vorba de raporturi de muncă deghizate. Or, la nivel naţional nu există o practică în acest sens, singura practică existentă fiind la nivel local, practica fiind profund eronată.

Plecând de la dispoziţiile art. 2 lit. e) şi k)din OUG nr. 49/2019, pârâtul a concluzionat că în cazul activităţilor specifice operatorilor de transport alternativ conducătorul auto poate avea numai calitatea de angajat al operatorului de transport alternativ, rezultând astfel că persoanele fizice autorizate şi societăţile care funcţionează în baza Legii nr. 31/1990 a societăţilor sunt excluse de la desfăşurarea activităţii de transport alternativ. Or, interpretarea pe care pârâtul o dă acestor dispoziţii, recalificând un raport juridic civil de antrepriză într-un raport juridic specific dreptului muncii, este vădit eronată.

Învederează că pe lângă toate persoanele fizice, există şi o persoană juridică, iar o relaţie între persoanele juridice nu poate fi recalificată că un raport de muncă.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) din OUG nr. 44/2008 „în scopul exercitării activităţii/activităţilor pentru care a fost autorizată, PFA poate stabili relaţii contractuale, în condiţiile legii, cu orice persoane fizice şi juridice, cu alte PFA, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.” Totodată, art. 17 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că, PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă.” Or, în prezenta cauză colaborarea nu era exclusivă, şoferii puteau colabora şi cu alte societăţi.

Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca fiind nelegală şi nefondată, şi menţinerea în totalitate a dispoziţiilor procesului-verbal de control seria TM nr. ####### ###.05.2023 cu toate anexele acestuia, precum şi decizia de soluţionare a plângerii prealabile cu nr. 16139/27.06.2023, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL:

În deliberare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului #####, la data de 07.08.2023 sub dosar nr. ####/30/2023, reclamantul a solicitat anularea procesului -verbal de control seria TM nr. ##########.05.2023, împreună cu toate anexele acestuia, precum şi anularea deciziei de soluţionare a plângerii prealabile cu nr. 16139/27.06.2023, cu cheltuieli de judecată.

A învederat că este o persoană juridică organizată sub forma unei societăţi cu răspundere limitată având ca obiect principal de activitate alte transporturi terestre de călători n.c.a, cod CAEN 4939, conform extrasului ONRC nr. 577697/24.05.2023 (Anexa 1). La data de 01.03.2023, activitatea reclamantei a fost suspendată temporar, până în 01.01.2024, conform aceluiaşi extras ONRC.

La data de 09.05.2023, pârâtul a efectuat la sediul societăţii un „control tematic”, după cum rezultă din procesul-verbal de control seria TM nr. ##########.05.2023 (Anexa 2), verificând prin sondaj perioada decembrie 2022 – februarie 2023.

Cu ocazia efectuării controlului, pârâtul a constatat că aceasta ar fi săvârşit fapta prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (în continuare, „C. muncit”), respectiv reclamanta ar fi primit la muncă în perioada decembrie 2022 – februarie 2023 ,fără a le încheia contract individual de munca, în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii, următoarele persoane: 1. ##### ######, care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în luna decembrie 2022, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 070160. 2. ######## ###### ###### care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în luna decembrie 2022, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 070279. 3. #### ###### ####### care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în perioada decembrie 2022 – februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 071873. 4. GONGEANURAFAEL care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în perioada decembrie 2022 – februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 070629. 5. ###### I. ######## care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în perioada decembrie 2022 -februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 071750″. Pentru această faptă, reclamanta a fost amendată prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria TM nr. ##########.05.2023, cu suma de 100.000 lei.

A învederat că prin procesul-verbal de control seria TM nr. ##########.05.2023 inspectorii din cadrul pârâtului au reţinut că, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României nr. 49/2019 privind activităţile de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto (în continuare, „OUG nr. 49/2019″), aceasta ar fi avut obligaţia să angajeze cele cinci persoane menţionate mai sus cu contract individual de muncă, întrucât acestea nu puteau să îşi desfăşoare activitatea în calitate de persoane fizice autorizate, în baza unui contract de colaborare, ci numai în calitate de salariaţi, întrucât specificul activităţii îndeplineşte toate criteriile unei relaţii de muncă, i.e. continuitate, dependenţă, subordonare şi remunerare, iar reclamanta, încheind cu alte persoane contracte individuale de muncă pentru aceeaşi activitate, nu a urmărit altceva decât deghizarea unui raport de muncă în vederea sustragerii de la plata impozitelor şi contribuţiilor sociale.

A precizat că în ceea ce îl priveşte pe numitul ##### ######, acesta era asociat şi administrator unic al societăţii ##### ### SRL, cu care reclamanta a încheiat contractul de colaborare (din punct de vedere al naturii juridice, antrepriză) nr. 18/22.03.2022.

În ceea ce priveşte cele patru persoane fizice autorizate, reclamanta a încheiat cu acestea contracte de antrepriză de servicii (Anexa 4 – contractul de colaborare nr. 12/14.01.2022, încheiat cu ######## ###### ###### REA., contractul de colaborare nr. 19/11.04.2022, încheiat cu GONGEANU ###### P.F.A., contractul de colaborare nr. 5/03.11.2022, încheiat cu ###### I. ######## P.F.A., contractul de colaborare nr. 15/14.02.2022, încheiat cu #### ###### ####### P.F.A.) prin care acestea, în calitate de persoane fizice autorizate, urmau să presteze servicii de transport pentru clienţii care efectuează o comandă prin intermediul aplicaţiei aparţinând companiei de transport #### B.V./Bolt, în schimbul unei remuneraţii reprezentând diferenţa dintre suma totală încasată pentru transportul efectuat de colaborator, adică de persoanele fizice autorizate, şi sumele de bani pe care beneficiarul, adică reclamantaa, urma să le reţină din suma totală încasată (10% din veniturile obţinute ca urmare a transporturilor efectuate de colaborator după scăderea comisionului de 25% plătit companiei de transporturi care deţine platforma digitală, precum şi după reţinerea a 19% din comisionul de 25% la care este îndreptăţită compania de transport reprezentând TVA intracomunitar şi 1% impozit pe venit).

Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria TM nr. ##########.05.2023, emis ca urmare a controlului efectuat de pârât, reclamanta a introdus plângere contravenţională, formându-se astfel dosarul cu nr. #####/325/2023, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timişoara, Secţia I Civilă.

Reclamanta, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, a introdus plângere prealabilă împotriva procesului-verbal de control seria TM nr. ##########.05.2023, înlăuntrul termenului prevăzut de lege, solicitând pârâtului revocarea acestui act administrativ individual nelegal.

Prin răspunsul la plângerea prealabilă formulată de aceasta, cu nr. 16139/27.06.2023, inspectorii din cadrul pârâtei au apreciat ca neîntemeiată solicitarea de revocare a procesului-verbal de control, menţinându-şi poziţia adoptată.

Cu privire la nelegala recalificare a raporturilor juridice dintre reclamantă şi prestatorii de servicii, natura reală a acestor raporturi.

A învederat că argumentele şi concluziile reţinute în procesul-verbal de control privind natura raporturilor juridice care au intervenit între reclamantă şi societatea cu răspundere limitată, pe de o parte, respectiv cele patru persoane fizice autorizate, pe de altă parte, sunt profund eronate, pârâtul considerând că prin încheierea contractelor de colaborare (care, aşa cum rezultă din ansamblul clauzelor contractuale, au reala natură a unor contracte de antrepriză, fiind aplicabile prevederile art. 1851 C. civ şi urm.), au luat naştere relaţii specifice dreptului muncii, ceea ce este contrar realităţii faptice şi juridice.

Plecând de la dispoziţiile art. 2 lit. e) şi k)din OUG nr. 49/2019, pârâtul a concluzionat că în cazul activităţilor specifice operatorilor de transport alternativ conducătorul auto poate avea numai calitatea de angajat al operatorului de transport alternativ, rezultând astfel că persoanele fizice autorizate şi societăţile care funcţionează în baza Legii nr. 31/1990 a societăţilor (în continuare, Legea nr. 31/1990″) sunt excluse de la desfăşurarea activităţii de transport alternativ.

Interpretarea pe care pârâtul o dă acestor dispoziţii, recalificând un raport juridic civil de antrepriză într-un raport juridic specific dreptului muncii, este vădit eronată.

Din lecturarea dispoziţiilor OUG nr. 49/2019 nu reiese nicio interdicţie privind izvorul juridic al raporturilor care au ca obiect desfăşurarea activităţii de transport alternativ. Altfel spus, această reglementare nu interzice operatorilor de transport alternativ desfăşurarea activităţii în baza altor contracte decât cele individuale de muncă, deci inclusiv în baza unui contract de antrepriză sub forma prestării de servicii, încheiate fie cu persoane fizice autorizate, fie cu persoane juridice de tipul societăţilor (comerciale) reglementate de Legea nr. 31/1990.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile art. 23, 27 şi 28 din OUG nr. 49/2019, care instituie condiţiile pe care conducătorii auto trebuie să le îndeplinească, respectiv obligaţiile care revin acestora şi operatorilor de transport alternativ, fără însă a face referire la sarcina operatorului de transport alternativ de a angaja conducătorii auto, respectiv obligaţia acestora de a presta activitatea exclusiv în baza unui contract individual de muncă.

O asemenea interdicţie, care are vocaţia de a limita libertatea contractuală în circuitul civil, nu poate fi dedusă pe cale de interpretare, ci trebuie prevăzută expres, ca atare, de către legiuitor. Nu există nicio explicaţie logică şi rezonabilă pentru care legiuitorul să nu fi putut prevedea o asemenea obligaţie în sarcina operatorului de transport alternativ şi a conducătorului auto, respectiv pe aceea de a încheia un contract individual de muncă.

În dreptul privat, în lipsa unei interdicţii exprese în acest sens, rezultă permisiunea de desfăşurare a activităţii de transport alternativ în baza altor contracte decât cele de muncă, şi precum cele de antrepriză, în care reclamanta are calitatea de beneficiar, iar persoana juridică ##### ### SRL, respectiv cele patru persoane fizice autorizate amintite supra, calitatea de colaborator (antreprenor prestator de servicii).

Concluzionând, reglementarea lacunară a activităţii de transport alternativ nu poate fi interpretată în defavoarea acesteia, prin recurgerea la o recalificare a raporturilor juridice de antrepriză în raporturi juridice de muncă, contrar realităţii faptice şi aşteptărilor rezonabile ale reclamantei în ceea ce priveşte previzibilitatea legii.

Cu privire la activitatea persoanelor fizice autorizate – personalitatea juridică a societăţii cu răspundere limitată.

A precizat un al doilea argument privind nelegalitatea procesului-verbal de control, întemeiat pe o greşită interpretare a realităţii juridice şi faptice de către pârât, se găseşte în dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale (în continuare, „OUG nr. 44/2008″), aplicabile activităţilor economice desfăşurate de cele patru persoane fizice, în calitatea lor de persoane fizice autorizate.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) din OUG nr. 44/2008, „în scopul exercitării activităţii/activităţilor pentru care a fost autorizată, PFA poate stabili relaţii contractuale, în condiţiile legii, cu orice persoane fizice şi juridice, cu alte PFA, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.” Totodată, art. 17 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că , PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă.”

Din lecturarea acestor dispoziţii legale rezultă că personale fizice autorizate ######## ###### ######, #### ###### #######, Gongeanu ###### Şi ###### I. ######## pot, în vederea desfăşurării activităţii economice pentru care au fost autorizate, să stabilească relaţii contractuale, inclusiv de natura antreprizei, cu reclamanta. Exprimarea consimţământului în vederea contractării cu aceasta nu aduce nicio modificare în sensul recalificării statutului juridic al celor patru persoane fizice autorizate în cel de salariat.

A precizat că aceeaşi concluzie se impune, cel puţin cu aceeaşi forţă, şi în cazul persoanei fizice ##### ######, unde reclamanta nici măcar nu are un contract cu această persoană fizică, ci cu persoana juridică ##### TEX, o societate cu răspundere limitată care funcţionează în baza Legii nr. 31/1990 şi a dispoziţiilor generale din C. civ.

Inspectorii pârâtului, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de control, au anihilat personalitatea juridică a ########## ##### ### S.R.L., considerând că reclamanta a contractat cu persoana fizică ##### ######, asociat şi administrator unic al societăţii. O astfel de concluzie a pârâtului în ceea ce priveşte personalitatea juridică a societăţii nu poate fi acceptată, fiind rezultatul ignorării în totalitate a dispoziţiilor legale incidente. Pe de o parte, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevede că „în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi cu personalitate juridică, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi una dintre aceste societăţi fiind societatea cu răspundere limitată. Pe de altă parte, persoanele juridice au voinţă şi patrimoniu propriu, iar acestea nu se confundă niciodată cu voinţa şi patrimoniul persoanelor fizice sau juridice care le compun, nici măcar în ipoteza societăţii cu răspundere limitată. Or, tocmai datorită existenţei personalităţii juridice a societăţii cu răspundere limitată ##### TEX, aceasta poate participa în nume propriu la circuitul civil, intrând astfel în raporturi contractuale cu aceasta.

##### în vedere dispoziţiile legale relevante în materia societăţii cu răspundere limitată, pârâtul nu poate ignora personalitatea juridică a ########## ##### ### S.R.L. şi să concluzioneze că o persoană fizică, chiar în calitate de asociat şi administrator unic al unei societăţi cu răspundere limitată, în conivenţă cu o persoană juridică (adică reclamanta) s-a folosit de personalitatea juridică a societăţii în care aceste calităţi pentru a eluda dispoziţiile legii, de vreme ce, aşa cum am arătat supra, nu rezultă din niciun text legal că activităţile de transport alternativ nu ar putea fi efectuate şi de persoane juridice prin intermediul unor persoane fizice. Reiterăm faptul că o asemenea restrângere a libertăţii contractuale nu poate fi dedusă pe cale de interpretare, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens, fiind de natură să aducă atingeri grave autonomiei de voinţă a reclamantei şi a celor cinci persoane cu care a contractat.

Inspectorii din cadrul pârâtului, deşi atestă existenţa unui raport juridic între aceasta şi Societatea ##### ### S.R.L., menţionând încheierea contractului de colaborare cu aceasta din urmă, în cuprinsul Anexei 1 a procesului-verbal de control, nu explică motivele pentru care au considerat că reclamantă a contractat cu persoana fizică ##### ######, iar nu cu persoana juridică. Motivarea poziţiei adoptate cu ocazia emiterii unui act administrativ cu caracter individual reprezintă o aplicare a dreptului cetăţeanului la buna administrare, corelativ obligaţiei autorităţilor publice de a indica concret temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării deciziei. Cu încălcarea acestei obligaţii, pârâtul a trecut peste personalitatea juridică a Societăţii ##### TEX S.R.L, fără niciun argument juridic logic şi rezonabil.

A mai învederat că nu se poate considera în mod realist că recalificarea unui raport juridic între două persoane juridice într-un raport (de muncă) între o persoană juridică şi o persoană fizică poate să aibă loc pe baza succintelor şi, cel mai important, eronatelor afirmaţii pe care le reţine pârâtul în Anexa 1 a procesul-verbal de control.

Recurgând la un raţionament ad absurdum, ori de câte ori o societate cu răspundere limitată cu asociat unic ar presta servicii chiar prin intermediul acelui asociat, contractul de antrepriză ar trebui întotdeauna şi în orice condiţii recalificat drept contract individual de muncă, ceea ce este de neacceptat (e.g., dacă o societate cu răspundere limitată are ca obiect de activitate prestarea de servicii de curăţenie, iar acestea sunt în concret efectuate de asociatul unic persoană fizică, contractul aferent, încheiat cu persoana beneficiară a acelor servicii, ar trebui recalificat în contract de muncă, deşi ar avea natura juridică a unei antreprize).

Aşadar, nici în cazul persoanelor fizice autorizate, nici în cazul societăţii cu răspundere limitată, nu pot fi acceptate concluziile pârâtului, nefiind posibilă recalificarea raporturilor juridice în niciuna din cele cinci situaţii, acestea rămânând raporturi juridice de antrepriza.

Cu privire la libertatea contractuală şi libertatea muncii. imposibilitatea pârâtului de a impune încheierea unor contracte individuale de muncă

########## muncii, care reliefează dreptul oricărei persoane fizice de a consimţi sau nu, în mod liber, la încheierea unui contract individual de muncă, este un drept garantat atât de legea fundamentală, cât şi de normele infra-constituţionale cuprinse în Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.

A învederat că din modul de redactare al contractelor de colaborare încheiate de reclamantă cu cele patru persoane fizice autorizate şi cu Societatea ##### ### S.R.L., se desprinde voinţa reală a părţilor de a produce efectele juridice specifice unui contract de antrepriză sub forma prestării de servicii, în care reclamanta are calitatea de beneficiar, iar cele cinci persoane calitatea de antreprenor prestator de servicii (colaborator).

În plus, pârâtul, în contradicţie flagrantă cu efectele juridice pe care reclamanta şi cele cinci persoane, în calitate de părţi ale contractului, a urmărit să le producă în circuitul civil, afirmă în cuprinsul Anexei 1 a procesului-verbal de control că prin încheierea unor contracte de colaborare cu persoane fizice autorizate şi persoane juridice pentru desfăşurarea prin prepuşi a unor activităţi economice specifice domeniului de activitate principal (…), respectiv transport persoane în sistem Ride Sharing, activităţi care se desfăşoară în mod constant (repetitiv) şi nu ocazional (accidental), cu mijloacele, în beneficiul, subordonarea şi coordonarea directă a persoanei juridice autorizate, angajatorul a urmărit deghizarea contractului individual de muncă în scopul de a se sustrage de la plata impozitelor şi contribuţiilor sociale care decurg din desfăşurarea unui raport de muncă, cu consecinţe care se reflectă negativ atât asupra salariatului, din punct de vedere al sănătăţii şi securității în muncă şi asigurărilor sociale, cât şi în economie, prin distorsionarea mediului concurenţial.”

În art. 1266 C. civ. legiuitorul consacră regula interpretării contractului după voinţa reală (deci, concordantă) a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor (deci, nu după voinţa declarată). Astfel, atunci când contractează, părţile prefigurează anumite efecte juridice, care sunt în acord cu scopul pentru care se angajează juridic. Prin încheierea unui act juridic civil, părţile îşi fac cunoscute intenţiile inclusiv faţă de terţi, care nu pot denatura specificul juridic al convenţiei, încât existenţa contractului în circuitul civil li se impune cu forţa unui fapt juridic, pe care sunt ținuți să îl respecte, în virtutea principiului opozabilităţii contractului faţă de terţi, consacrat de textul art. 1281 C. civil.

Prin nelegala recalificare a raporturilor juridice născute între reclamantă şi cele cinci persoane, pârâtul ignoră în totalitate voinţa juridică a colaboratorilor de a se angaja într-un raport juridic de antrepriză, în vederea desfăşurării activităţilor specifice transportului alternativ pentru a obţine profit, conferindu-le statutul de prepus al reclamantei.

Reclamanta a învederat că nu contest dreptul pe care legea îl recunoaşte pârâtului de a recalifica un raport juridic, însă acest drept nu poate fi exercitat decât în limitele legii şi în concordanţă atât cu realitatea juridică, cât şi cu cea faptică. Or, în speţa de faţă, pârâtul a procedat la recalificarea raporturilor juridice în discuţie fără niciun temei faptic şi juridic, fără ca legea aplicabilă să impună obligaţia încheierii unui contract de muncă sau a interdicţia expresă de a încheia orice alt contract decât unul de muncă şi fără ca voinţa părţilor să poată fi interpretată în sensul că s-ar fi urmărit încheierea unui contract de muncă.

De remarcat că motivele pe care pârâtul le reţine ca temei al recalificării în procesul-verbal de control sunt următoarele: (i) interpretarea pe care o dă dispoziţiilor OUG nr. 49/2019, care ar impune contractul de muncă ca unic raport juridic ce poate fi încheiat în acest domeniu; (ii) faptul că reclamanta a încheiat cu unele persoane contracte de muncă şi cu altele contracte de antrepriză, deci ar fi ştiut că nu poate încheia decât contracte de muncă. Ambele argumente frizează ridicolul şi trebuie înlăturate.

In plus, în răspunsul la plângerea prealabilă, pârâtul a invocat un alt argument, cel referitor la transmisibilitatea copiei conforme, însă şi în acest caz pârâtul extrage o concluzie care limitează grav libertatea contractuală din unele deducţii pe care le face şi care înfrâng principiul previzibilităţii legii.

Revenind, din ansamblul clauzelor contractuale se desprinde, fără îndoială, că părţile nu au urmărit producerea efectelor juridice specifice contractului individual de muncă, ci pe cele ale unui contract de prestări de servicii, respectiv a unei antreprize care corespunde în întregime contractului denumit şi reglementat astfel de 1851 şi urm. C. civ. în plus, în ceea ce priveşte contractul încheiat cu persoana juridică, nici nu se putea urmări naşterea unui raport juridic de dreptul muncii, deoarece calitatea de persoana juridică este incompatibilă cu cea de salariat.

In cele ce urmează, reclamanta a învederat argumentele pentru care nu se poate considera că între părţi a intervenit un alt contract decât unul de antrepriză, cu trimitere la clauzele contractuale pe care pârâtul le-a ignorat, trecând peste libertatea de voinţă a reclamantei si a celor cinci persoane cu care am contractat.

În primul rând, în ceea ce priveşte renumerația colaboratorului, conform contractului, acesta este îndreptăţit la o remuneraţie reprezentând diferenţa dintre suma totală încasată pentru transporturile efectuate de colaborator şi comisioanele descrise în contract. Din modul de stabilire a renumerației cuvenite colaboratorului, faţă de renumerația reclamantei, în calitate de beneficiar, rezultă o disproporţie în raport cu tipicul unui contract individual de muncă, în ipoteza căruia, pe de o parte, salariul trebuie să conţină o componentă fixă, iar pe de altă parte, componenta variabilă (procentuală) va fi, în majoritatea cazurilor, preponderent în favoarea angajatorului, procentul mai mic fiind atribuit salariatului. In concret, conform contractului, reclamanta obţinea un procent de 10% din veniturile nete încasate de colaborator după scăderea comisionului operatorului platformei digitale şi TVA.

În al doilea rând, colaboratorul nu are un anumit număr de ore de muncă pe care colaboratorul ar fi trebuit să îl presteze zilnic, conform programului stabilit de beneficiar, aşa cum se întâmplă în cadrul unui raport de muncă. Astfel, colaboratorul se bucură de libertatea de a alege dacă şi când să presteze serviciile de transport alternativ. #### art. 3 lit. a) din contractul de colaborare prevede obligaţia colaboratorului prestator de servicii de „a onora comenzile venite prin intermediul aplicaţiei aparţinând companiei de transporturi”, această obligaţie nu poate fi interpretată în sensul că prestatorul de servicii are obligaţia de a se conforma unui program zilnic, încât comenzile urmau să vină prin intermediul aplicaţiei numai în cazul în care conducătorul auto se leghează pe platforma digitală, opţiune care însă îi aparţine în totalitate. Or, chiar lipsa unui program pe care colaboratorul să fie ţinut să îl respecte reprezintă o libertate care este în acord atât cu realitatea economică, cât şi cu cea socială, lipsind de temei afirmaţia pârâtului conform căreia din încheierea acestor contracte a luat naştere un raport caracterizat de continuitate, subordonare, dependenţă şi remunerare.

În al treilea rând, în privinţa pretinselor caractere de continuitate, dependenţă, subordonare şi remunerare, arătăm următoarele: continuitatea executării nu este incidenţă exclusiv în cazul contractelor individuale de muncă, ci poate caracteriza şi anumite acte juridice civile de drept privat, care prin specificul lor presupun prelungirea executării în timp, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, având natura juridică a unor contracte cu executare succesivă. Altfel spus, limitarea categoriei contractelor cu executare succesivă la contractul individual de muncă este în contradicţie flagrantă cu realitatea juridică, economică şi socială. In ceea ce priveşte caracterul de dependentă şi subordonare, această concluzie a pârâtului nu poate fi acceptată, deoarece, astfel cum am arătat supra, între reclamantă şi cele cinci persoane a intervenit un raport juridic de antrepriză, contract civil care este guvernat de regulile egalităţii juridice între părţi. Excluderea raporturilor de subordonare rezultă din inexistenţa vreunei clauze contractuale care să îi permită reclamantei să-şi subordoneze activităţile sau interesele antreprenorului persoana Fizică autorizată (colaboratorul), care îşi păstrează independenţa, inclusiv prin raportare la dispoziţiile precitate ale OUG nr. 44/2008. Tocmai datorită independenţei de care se bucură colaboratorul, acesta are posibilitatea de a decide dacă, când şi pentru ce perioadă prestează servicii specifice activităţii de transport alternativ, nefiind prevăzută nicăieri în contract prerogativa reclamantei de a aplica sancţiuni în cazul în care conducătorul auto ar alege să nu desfăşoare nicio activitate. în susţinerea acestei idei, arătăm că singurul caz de neexecutare contractuală care dă dreptul reclamantei de a apela la sancţiunea rezilierii este neîndeplinirea obligaţiei colaboratorului de a onora comenzi deja venite prin intermediul aplicaţiei în care acelaşi colaborator s-a logat în prealabil Toate aceste aspecte sunt atipice unui raport de muncă, în cadrul căruia angajatorul, aflat pe o poziţie de superioritate faţă de angajat, are posibilitatea de a impune acestuia din urmă prestarea unei munci, respectiv de a lua măsuri sancționatori, mergând chiar până la desfacerea contractului individual de muncă. în ceea ce priveşte remunerarea, asupra căreia ne-am pronunţat la primul punct, trebuie amintit un singur aspect suplimentar: modalitatea în care este stabilită remuneraţia colaboratorului prin contract este complet diferită faţă de ceea ce înseamnă stabilirea salariului într-un contract individual de muncă, în care nu este permisă determinarea salariului exclusiv prin raportare la procente din sume care pot varia în funcţie de volumul de activitate, fiindcă toţi angajatorii au obligaţia de a-şi remunera angajaţii cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

În ultimul rând, a învederat că argumentele expuse sunt deopotrivă aplicabile în cazul contractului încheiat cu persoana juridică ##### ### S.R.L. în cazul căreia nu poate fi vorba sub nicio formă de un raport de muncă caracterizat de dependenţă şi subordonare şi unde modalitatea de stabilire a preţului serviciului prestat nu are nicio relevanţă. In concret, aceasta este identică modalităţii de stabilire a preţului din contractele încheiate cu persoanele fizice autorizate, bazându-se pe aceeaşi independenţă pe care antreprenorul prestator de servicii o are faţă de beneficiarul acestora. Mai mult, faptul că beneficiarul final al activităţii de transport alternativ este pasagerul, nu poate să atribuie eo ipso colaboratorului statutul juridic de prepus al societăţii, nefiind nimic neobişnuit ca două persoane care desfăşoară activităţi economice în vederea realizării de profit (indiferent de forma de organizare sau statutul juridic) să încheie un contract cu titlu oneros, în care beneficiarul final al serviciului este un terţ care, de fapt, are calitatea de consumator.

Afirmaţia pârâtului conform căreia aceasta ar fi avut cunoştinţă despre obligaţia de a încheia contracte individuale de muncă cu toţi conducătorii auto, deoarece avem încheiate asemenea contracte cu unii dintre conducători, este lipsită de orice temei, din moment ce o asemenea obligaţie nu rezultă din dispoziţiile legale relevante. Faptul că anumiţi conducători auto îşi desfăşoară activitatea în baza unor astfel de contracte accentuează cu atât mai mult ideea de libertate a muncii şi de a contracta, aceste raporturi juridice fiind rezultatul negocierilor libere purtate de părţi.

Contrar celor susţinute de inspectorii pârâtului, desfăşurarea activităţilor de transport alternativ în baza unor contracte de antrepriză sub forma prestării de servicii nu este de natură să distorsioneze mediul concurenţial. De fapt, o astfel de posibilitate recunoscută persoanelor, fizice sau juridice, de a desfăşura activitatea de transport alternativ şi în afara unui raport de muncă susţine mediul concurenţial în domeniul transporturilor alternative de persoane, datorită faptului că existenţa unui program de muncă prestabilit corespunde cu greu cererii de transport întâlnite în rândul pasagerilor. Cu alte cuvinte, posibilitatea conducătorilor auto de a-şi desfăşura activitatea conform unui program propriu, acţionând în afara unui raport de subordonare, este în acord cu realitatea socială şi economică actuală.

De asemenea, pârâtul afirmă că prin încheierea contractelor de antrepriză reclamanta a urmărit deghizarea unui raport de muncă într-un raport de drept privat, cu scopul de a eluda dispoziţiile legale fiscale, fără însă a prezenta vreo probă în acest sens. Prin această afirmaţie, pârâtul susţine că între părţi a intervenit un acord simulatoriu şi că voinţa reclamantei reală este în sensul naşterii efectelor juridice specifice unui contract individual de muncă. In absenţa unor probe care să devoaleze o astfel de intenţie a părţilor (aceea de a produce efecte specifice contractului de muncă), susţinerile pârâtului, pur şi simplu, nu pot fi primite.

Mai mult, a precizat că veniturile obţinute de către persoanele fizice autorizate sunt venituri impozabile, pentru care acestea datorează acelaşi impozit de 10% pe venit pe care îl datorează şi un salariat, iar nivelul contribuţiilor de asigurări sociale şi de asigurări de sănătate este exact acelaşi ca în cazul salariaţilor. De asemenea, pentru veniturile realizate, societatea ##### ### S.R.L. datorează impozit pe profit sau pe venitul microîntreprinderilor, după caz, nepunându-se astfel problema eludării dispoziţiilor legii fiscale. Totodată, pârâtul ar trebui să ştie că asociatul unei societăţi organizate în baza Legii nr. 10/2001, dacă obţine dividende din profiturile generate de societate, va datora impozit pe dividende şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate, astfel că, nici din acest punct de vedere, simplele acuzaţii ale pârâtului nu se verifică.

Aceleaşi argumente se impun şi în ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei de soluţionare a plângerii prealabile, intitulate de pârât „răspuns”, aceasta trebuind, la rândul ei, anulată de către instanţa de contencios administrativ.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea prezentei acţiuni astfel cum a fost formulată.

În drept, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum şi toate textele legale menţionate supra.

În probaţiune – înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat: respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca fiind nelegală şi nefondată, şi menţinerea în totalitate a dispoziţiilor procesului-verbal de control seria TM nr. ####### # ##.05.2023 cu toate anexele acestuia, precum şi decizia de soluţionare a plângerii prealabile cu nr. 16139/27.06.2023; respingerea cererii privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A învederat că, societatea verificată, in calitate de operator de transport alternativ autorizat conform OUG nr.49/2019 actualizata a desfăşurat in perioada decembrie 2022-februarie 2023, prin intermediul platformelor #### si Bolt, in baza Autorizaţiei de Transport Alternativ nr.031269 valabila pana in data de 07.05.2024 si a Copiilor Conforme: nr.070631, nr.070589, nr.070339, nr.070591, nr.070279, nr.071750, nr.070629, nr.070553, nr.070160, nr.071863, nr.071873 emise de Autoritatea Rutiera ###### pentru autoturismele aflate in deţinere, activităţi de transport alternativ cu autoturism si conducător auto, având ca prepuşi in relaţia cu pasagerii, următoarele persoane ca si conducători auto:

1 .#### ######### ####### in calitate de administrator al SC #### ### ### SRL .

2. ####### #### #### are încheiat si semnat contractul individual de munca pe perioada nedeterminata cu timp parţial de lucru de lucru de 80 h/luna, înregistrat in registrul unităţii cu nr.88/12.12.2022, cu data începerii activităţii 13.12.2022, in meseria de şofer de autoturisme si camionete, contract încheiat cu respectarea prevederilor art.105, alin.1 din Legea nr. 53/2003 Republicata.

3. ##### ###### are încheiat si semnat contractul individual de munca pe perioada nedeterminata cu timp parţial de lucru de lucru de 80 h/luna, înregistrat in registrul unităţii cu nr.87/26.04.2022, cu data începerii activităţii 27.04.2022 , in meseria de şofer de autoturisme si camionete, contract încheiat cu respectarea prevederilor art.105, alin.1 din Legea nr. 53/2003 Republicata.

4. ##### ###### -Administratorul firmei ##### ### SRL, pentru care a fost prezentat Contractul de Colaborare nr. 18/22.03.2022, incheiat cu ##### ### SRL, prin care aceasta se obliga sa desfasoare/asigure transportul clienţilor care efectuează comenzi prin intermediul aplicaţiei aparţinând companiei de transport #### B.V./Bolt.

5. ######## ###### ###### pentru care a fost prezentat Contractul de Colaborare nr.12/14.01.2022, încheiat cu PFA ###### ######, prin care aceasta seobliga sa desfăşoare/asigure transportul clienţilor care efectuează o comanda prin intermediul aplicaţiei aparţinând companiei de transport #### B.V./Bolt.

6. #### ###### #######, pentru care a fost prezentat Contractul de Colaborare nr.15/14.02.2022, încheiat cu PFA #### ###### #######, prin care aceasta se obliga sa desfăşoare/asigure transportul clienţilor care efectuează comenzi prin intermediul aplicaţiei aparţinând companiei de transport #### B.V./Bolt.

7. Gongeanu ######, pentru care a fost prezentat Contractul de Colaborare nr. 19/11.04.2022, incheiat cu PFA Gongeanu ######, prin care aceasta se obliga sa desfasoare/asigure transportul clienţilor care efectuează comenzi prin intermediul aplicaţiei aparţinând companiei de transport #### B.V./Bolt.

8.###### I. ########, pentru care a fost prezentat Contractul de Colaborare nr.5/03.11.2022, încheiat cu PFA ###### I. ########, prin care aceasta se obliga sa desfăşoare/asigure transportul clienţilor care efectuează comenzi prin intermediul aplicaţiei aparţinând companiei de transport #### B.V./Bolt.

In conformitate cu prevederile art.2, literele e si k din OUG nr.49/2019 Actualizata, conducătorul auto poate fi titular, respectiv angajat al unui operator de transport alternativ, iar operatorul de transport alternativ poate fi persoană fizică autorizată, întreprinderea individuală, întreprinderea familială sau persoana juridică deţinătoare a autoturismului cu care se efectuează transport alternativ.

In situaţia de fata calitatea de conducători auto, prepusi ai operatorului de transport alternativ in relaţia cu pasagerii, o au cele o au cele 8 persoane fizice enumerate mai sus, iar calitatea de operator transport alternativ autorizat, deţinător al autoturismelor o are #### ### ### SRL.

Prin întocmirea contractelor individuale de munca următorilor conducători auto: ####### #### ####, ##### ######, a considerat faptul ca angajatorul #### ### ### SRL (operatorul de transport alternativ autorizat) a conştientizat faptul ca pentru persoanele prepuse, care desfăşoară efectiv activitatea de conducător auto, conform art.2, litera e din OUG nr.49/2019 Actualizata, privind activităţile de transport alternativ cu autoturism si conducător auto, este necesara întocmirea unui contract individual de munca.

In accepțiunea ca toate cele 8 persoane fizice enumerate mai sus au desfăşurat in perioada de referinţa Decembrie 2022-lanuarie 2023 activităţi de conducător auto reglementate prin OUG nr.49/2019 actualizata, aceştia fiind prepusi ai operatorului de transport alternativ in relaţia cu pasagerii, in beneficiul si in subordinea #### ### ### SRL, activităţi care prin specificul lor ( continuitate, dependenta, subordonare si remunerare) se subscriu unui raport de munca, inspectorii de munca considera, conform competentelor oferite de art.12, alin.1, paragraful B, litera d, Capitolul III ( Atribuţii specifice in domeniul relaţiilor de munca) din Regulamentul de Organizare si Funcţionare al Inspecţiei Muncii aprobat prin H.G. nr.488/2017, ca activitatea de conducător auto prestată în baza unor contracte de colaborare, alt tip de contract decât cel de munca, se desfăşoară în condiţiile unui raport de muncă.

Astfel angajatorul #### ### ### SRL a încălcat prevederile art.16, alin.1 din Legea nr.53/2003 republicata, modificata si completata ulterior, in sensul ca a primit la munca fără a le încheia contract individual de munca, in baza consimţământului părţilor, in forma scrisa, in limba romana, cel târziu in ziua anterioara începerii activităţii, următoarele persoane:

1. ##### ###### care a lucrat ## si conducător auto in beneficiul si sub directa coordonare a #### ### ### SRL, in luna decembrie 2022, fără a avea încheiat contract individual de munca si care a condus maşina nr. înmatriculare #########,Copie conforma nr. 070160.

2. ######## ###### ###### care a lucrat ## si conducător auto in beneficiul si sub directa coordonare a #### ### ### SRL, in luna decembrie 2022, fără a avea încheiat contract individual de munca si care a condus maşina nr. înmatriculare #########.Copie conforma nr. 070279

3. #### ###### ####### care a lucrat ## si conducător auto in beneficiul si sub directa coordonare a #### ### ### SRL, in perioada decembrie 2022-februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de munca si care a condus maşina nr. înmatriculare #########, Copie conforma nr. 071873.

4. Gongeanu ###### care a lucrat ## si conducător auto in beneficiul si sub directa coordonare a #### ### ### SRL, in perioada decembrie 2022-februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de munca si care a condus maşina nr. înmatriculare #########, Copie conforma nr. 070629.

5. ###### I. ######## care a lucrat ## si conducător auto in beneficiul si sub directa coordonare a #### ### ### SRL, in perioada decembrie 2022-februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de munca si care a condus maşina nr. înmatriculare #########, Copie conforma nr. 071750.

Astfel, inspectorii ITM ##### au apreciat ca societatea nu a respectat dispoziţiile Codului Muncii, fapta constituind contravenţia prevăzuta la art. 260, alin.1, litera e din Legea 53/2003 republicata. Pentru încălcarea prevederilor art. 16, alin.1 din Legea 53/2003 republicata modificata si completata ulterior, angajatorul #### ### ### SRL a fost sancţionat contravenţional conform prevederilor art.260, alin.1, litera e din Legea 53/2003 republicata modificata si completata ulterior. S-a încheiat proces verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor cu seria TM si nr. ##########.05.2023 si au fost dispuse masuri de intrare in legalitate cu termen precis de realizare, conform Anexei nr.2 Proces Verbal de Control.

De asemenea, se considera ca prin încheierea unor contracte de colaborare cu persoane fizice autorizate si persoane juridice pentru desfăşurarea prin prepuşi a unor activităţi economice specifice domeniului de activitate principat (cod CAEN 4939-#### transporturi terestre de calatori n.c.a), respectiv transport persoane in sistem Ride Sharing, activităţi care se desfăşoară in mod constant (repetitiv) si nu ocazional (accidental), cu mijloacele, in beneficiul, subordinea si coordonarea directa a persoanei juridice autorizate, angajatorul a urmărit deghizarea contractului individual de munca in scopul de a se sustrage de la plata impozitelor si contribuţiilor sociale care decurg din desfăşurarea unui raport de munca, cu consecinţe care se reflecta negativ atât asupra salariatului, din punct de vedere al sănătăţii si securității in munca si asigurărilor sociale cât şi în economie, prin distorsionarea mediului concurenţial.

Prin prezenta cerere, societatea reclamantă solicită anularea PVC nr.103124/09.05.2023, invocând nelegalitatea acestui act constând în nelegala recalificare a raporturilor juridice dintre aceasta şi prestatorii de servicii.

Astfel, se arată, raportat la O.G. nr.49/2019, este eronată recalificarea dată de inspectorii ITM #####, unui raport juridic de antrepriză, într-un raport juridic specific dreptului muncii, ceea ce ar limita libertatea contractuală în circuitul civil.

Tot în susţinerea nelegalităţii actului contestat, reclamanta face referire la o greşită interpretare a realităţii juridice şi faptice de către reclamantă cu referire la O.U.G. nr.44/2008, aplicabile activităţilor economice desfăşurate de persoanele fizice autorizate.

Se mai arată că încheierea contractului individual de muncă este cârmuită de principiul libertăţii de voinţă, fiecare persoană fizică având dreptul de a alege dacă va intra sau nu într-un raport de muncă.

Se mai arată, raportat la ansamblul clauzelor contractuale, că părţile nu au urmărit producerea efectelor juridice specifice contractului individual de muncă, ci pe cele ale unui contract de prestări servicii, respectiv a unei antreprize, contract reglementat de art. 1851 C.civ., enumerând argumente în acest sens.

A menţionat că munca face obiectul contractului individual de muncă prin dispoziţie IMPERATIVĂ a Codului Muncii, de la care părţile nu pot deroga prin voinţa proprie, astfel ca ele nu au opţiunea de a înlocui cadrul legal al raportului de muncă cu întocmirea unei convenţii civile. Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003 -Codul muncii.

Astfel, legislaţia în vigoare prevede îndeplinirea a două condiţii prealabile şi cumulative pentru prestarea activităţii în baza unui contract de muncă: încheierea contractului în formă scrisă cu cel puţin 1 zi înainte de începerea activităţii şi înregistrarea acestui contract în registrul electronic al salariaţilor cu cel puţin 1 zi înainte de începerea activităţii.

Potrivit art.151 lt. a şi b din Legea nr.####### # Codul muncii: „Primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, în ziua anterioară începerii activităţii” şi „Primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii” – reprezintă muncă nedeclarată.

Potrivit art.16 (1) din Legea nr.####### # Codul muncii: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor. în formă scrisă. în limba română, anterior începerii activităţii de către salariat. ######### de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.”

Prin urmare, potrivit legii, angajatorul avea obligaţia încheierii şi, totodată, transmiterii contractului individual de muncă, în ziua anterioară începerii activităţii, lucru care nu s-a întâmplat.

Ori, societatea petentă nu a făcut dovada încheierii unui contract de muncă cu persoanele care au desfăşurat activitate.

Ca atare, apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.260 al.1 lit. e din Codul Muncii, fiind justificată astfel angajarea răspunderii contravenţionale a societăţii petente.

În acelaşi timp, prestarea unui serviciu, executarea unei anumite lucrări, materiale ori intelectuale, se pot realiza de către o persoană fizică autorizată/societate cu răspundere limitată în baza art. 1851 din Codul civil, privind contractul de antrepriză (reglementarea cea mai apropriată de contractul de prestări servicii sau colaborare invocat de petentă).

Astfel, prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ.

####, condiţiile impuse de lege sunt ca serviciul prestat să fie determinat, executat printr-o singură prestaţie, sau timpul pentru care prestează serviciul respectiv să fie limitat.

Pentru încheierea unei convenţii civile este necesară îndeplinirea anumitor condiţii :

– realizarea activităţii pe baza de convenţii civile să fie cu caracter ocazional, întâmplător, conjunctural şi uneori, urgent. Ori, în speţă, chiar dacă se stipulează în contract faptul că prestatorul nu se obligă, sau nu poate fi obligat la efectuarea unui număr de curse sau sa se conecteze la reţea, aceasta nu denotă caracterul ocazional, întâmplător, conjunctural al activităţii sale. #### limpede că, prin încheierea acestui contract – altfel nu are nicio raţiune semnarea lui, prestatorul intenţionează să efectueze aceste activităţi, pe care le va desfăşura cu certitudine. Acest lucru se deduce şi din înţelegerea pe care au avut-o părţile, semnând contractul pe o perioadă nedeterminată de la data începerii sale. Faptul că prestatorul are posibilitatea de a alege când să se largheze şi să efectueze cursa, nu are semnificaţia că prestaţia este una ocazională, mai mult, punctuală sau unică – aşa cum se prevede în literatura de specialitate. Acest lucru se poate observa din înscrisurile verificate de inspectorii ITM #####, din care rezultă că toţi cei denumiţi în aceste convenţii „beneficiari”, s-au şi logat şi au efectuat multe curse în perioada verificată, astfel, rezultând o activitate în formă „continuată” şi ocazională, unică sau punctuală – care este de esenţa unui contract civil;

– activitatea desfăşurată pe baza de convenţie civilă să nu fie înscrisă în obiectul de activitate al societăţii şi nici prevăzută a se realiza prin posturile cuprinse în statul de funcţii al societăţii; ori, în speţă, activitatea principală a firmei este conform Cod CAEN 4939 – #### transporturi terestre de călători;

– obiectul convenţiei civile să constea într-un raport juridic de a face ceva până la un anumit termen, în cazul de faţă, contractul fiind încheiat între părţi pe termen de 1 an, cu posibilitate de prelungire din an în an, fără act adiţional, dacă niciuna din părţi nu îşi exprimă, în scris, intenţia de încetare a contractului, practic aflându-ne în situaţia unui contract pe termen nelimitat – aşa cum am arătat mai sus, devoalează clar intenţia părţilor ca toate activităţile ce urmează să fie desfăşurate în baza contractului, vor avea loc în timp, fără vreo restricţie ori limitare, ceea ce este impropriu contractelor de prestări servicii unde fiecare dintre părţi trebuie să îşi cunoască şi să îşi îndeplinească obligaţia pentru care a fost semnată convenţia, pentru că altfel, nu ar avea niciun sens încheierea ei

– convenţia nu se poate încheia pentru desfăşurarea unei activităţi care, în acelaşi timp, se desfăşoară în societatea respectivă prin încheierea de contracte individuale de muncă, indiferent că acestea sunt cu fracţiune de normă sau cu timp integral, pe perioadă nedeterminată sau determinată, lată că, în prezenta cauză, ne găsim şi această situaţie, beneficiarul convenţiilor civile – respective societatea petentă, având încheiate, la data controlului, 2 contracte individuale de muncă.

A solicitat a se observa că, activitatea tuturor persoanelor ce au deţinut calitatea de „prestatori” în contractele în cauză, au avut caracter de regularitate şi continuitate (chiar dacă nu au fost zilnice şi pe acelaşi interval orar).

##### în vedere că normele juridice care reglementează raportul de muncă sunt norme imperative – adică părţile nu pot deroga de la ele prin acordul lor de voinţă, părţilor le revine automat obligaţia de a încheia un contract individual de muncă, cu toate consecinţele care decurg din această procedură. în consecinţă, nici condiţiile de desfăşurare a muncii nu pot fi ajustate astfel încât, din perspectiva Codului fiscal, activitatea să poată fi considerată una independent.

#### de toate aceste aspecte, a apreciat că, petentă încălcând dispoziţiile art. 16 alin.1 din acest Cod, a fost sancţionată, în mod corect, de către inspectorii ITM #####.

Cu privire la încălcările de către petentă a prevederilor OUG 49/2019, am arătat şi mai sus: art. 13 din OUG nr.49/2019 prevede că pentru fiecare autoturism deţinut în proprietate, închiriere, comodat, contract de leasing şi utilizat în vederea efectuării transportului alternativ, agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere ###### – A.R.R., eliberează operatorului de transport alternativ, câte o copie conformă a acesteia.

Potrivit prevederilor art. 13, alin. 8 din OUG 49/2019, copia conformă a autorizaţiei pentru transportul alternativ este netransmisibilă de la un operator de transport alternativ la alt operator de transport alternativ, precum şi de la un autoturism la altul.

Potrivit prevederilor art. 16, alin. 3, lit. f din OUG 49/2019, copia conformă se retrage în cazul în care se transmite către un alt operator de transport alternativ sau oricărei altei persoane a fi utilizata în vederea transportului alternativ.

Interpretând corect dispoziţiile legale, dacă o copie conformă eliberată societăţii #### ### ### S.R.L. nu este transmisibilă, nici autoturismul pentru care a fost eliberată această copie conformă – deţinut de S.C. #### ### ### S.R.L. – nu este transmisibil altor persoane ci doar persoanei juridice căreia i-a fost eliberat acest document poate folosi acest autoturism (prin administrator sau prin salariaţi încadraţi cu contract individual de muncă).

Prin urmare, nici relaţia contractuală dintre operatorul de transport iniţial şi prestatorul de servicii cu care acesta a încheiat convenţii nu este legală, conturându-se astfel un raport de muncă fără forme legale, atrăgând incidenţa prevederilor Codului Muncii.

#### de demersul judiciar iniţiat, a solicitat a se observa că reclamanta contestă Procesul verbal de control nr. 103124/09.05.2023. invocând în esenţă, netemeinicia constatărilor personale ale agentului constatator funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu, critici privitoare la reţinerea eronată a stării de fapt.

Conform prevederilor art.20 alin.2 din Legea nr.108/1999: ” (1) Constatările rezultate în urma controalelor şi a cercetării evenimentelor, măsurile, precum şi sancţiunile dispuse de inspectorii de muncă sunt consemnate de aceştia în procese-verbale, al căror model se aprobă prin decizie a inspectorului generat de stat. (2) Contestaţiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă sunt soluţionate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Contestaţiile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiate de inspectorii de muncă sunt soluţionate potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, reiese că legiuitorul a înţeles să instituie căi de atac diferite pentru contestarea actelor încheiate de inspectorii de muncă, respectiv, calea plângerii contravenţionale – reglementată de OG nr.2/2001-împotriva proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi acţiunea în contencios administrativ – în temeiul Legii nr.554/2004-pentru toate celelalte acte cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă.

####, în cadrul acţiunii de contencios administrativ, ce are ca obiect contestarea actelor administrative încheiate de inspectorii de muncă, instanţa de contencios administrativ poate verifica doar legalitatea încheierii unor astfel de acte – respectiv, aspecte ce ţin de competenţa organului emitent, de respectarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura de elaborare a actelor ori altele asemenea – întrucât aspectele ce ţin de temeinicia acestora – care, în realitate, constituie tocmai fapta contravenţională pentru care se şi aplică o sancţiune contravenţională – trebuie analizate în cadrul plângerii contravenţionale pe care partea o are la dispoziţie.

A solicitat a se constata că prin prezenta acţiune nu s-a invocat niciun motiv de nelegalitate propriu-zisă, constând fie în necompetentă organului de control, fie în nemotivarea actului administrativ, fie pe întemeierea acestuia pe texte legale abrogate ori inaplicabile, constatările şi măsurile ce trebuie aduse la îndeplinire de reclamantă fiind conforme normelor incidente.

În prezentul litigiu, criticile reclamantei privesc doar temeinicia procesului verbal de control nr. 102038/09.03.2023, susţinerile şi criticile se referă doar la starea de fapt – respectiv constatarea eronată a inspectorilor de muncă: anume aceea a conturării unui raport de muncă fără forme legale, fiind contestat în mod indirect procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, deşi reclamanta a formulat o plângere împotriva acestui act – care face obiectul dosarului nr.#####/325/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, prin care a fost respinsă plângerea reclamantei.

#### de toate cele mai sus menţionate, a solicitat respingerea cererii.

În drept, a invocat dispoziţiile art.205 C.pr.civ., Legea 554/2004, Legea nr.108/1999, Legea ####### # Codul muncii, O.U.G.nr.2/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

În probaţiune – înscrisuri.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a solicitat înlăturarea ca nefondate a apărărilor pârâtului şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

A învederat că afirmaţiile pârâtului nu corespund realităţii, se bazează pe aceeaşi interpretare greşită a legii de care s-a folosit şi în sancţionarea contravenţională a reclamantei şi se impun, deci, a fi înlăturate, cu consecinţa admiterii cererii noastre aşa cum a fost formulată.

Reclamanta îşi susţine in integrum toate apărările formulate prin cererea de chemare în judecată şi mă voi rezuma în cele ce urmează la combaterea punctuală a afirmaţiilor pârâtului.

Mai întâi, arătă că este absurd raţionamentul pârâtului conform căruia ar fi conştientizat că are obligaţia încheierii de contracte de muncă cu persoanele fizice în discuţie, întrucât a încheiat asemenea contracte cu unele dintre acestea. O asemenea logică frizează absurdul, neputând fi acceptată, echivalând cu un proces de intenţie pe care pârâtul urmăreşte să mi-1 facă. Or, pârâtul nu poate să impună un anumit comportament economic şi nici nu poate şti mai bine decât aceasta care au fost „intenţiile” care au stat la baza încheierii unor raporturi juridice diferite. ####, considerentul pârâtului vizând „conștientizarea” de către reclamantă a unor aspecte care îi convin acestuia este irelevant şi nu poate conduce Ia corecta soluţionare a prezentei plângeri.

Mai apoi, aşa cum a arătat prin plângere, nu a urmărit deghizarea niciunui raport de muncă în altceva, în scopul eludării unor prevederi legale, de vreme ce aceste prevederi legale, în speţă, OUG nr. 49/2019, iar nu Codul muncii, aşa cum greşit crede pârâtul, nu fac nicio referire la instituţia contractului de muncă. Or, aşa cum a arătat, pârâtul nu poate deduce, pe baza unei interpretări proprii şi, cel puţin, ciudate, o interdicţie, respectiv o limitare a libertăţii contractuale, pe care legiuitorul ar fi trebuit să o prevadă în mod expres, raportat la consecinţele pe care aceasta le-ar produce asupra unui întreg sector de activitate economică. Mai mult, adoptând o reglementare de ansamblu pentru acest sector de activitate, legiuitorul care a adoptat OUG nr. 49/2019 putea foarte bine să afirme expres că relaţia în discuţie nu poate fi decât de una de muncă, libertatea contractuală a persoanelor care vor să desfăşoare astfel de activităţi limitându-se astfel, prin derogare, spre exemplu, de la regimul prevăzut în OUG nr. 44/2008.

Reglementarea lacunară a activităţii de transport alternativ nu poate fi interpretată în defavoarea reclamantei, prin recurgerea la o recalificare a raporturilor juridice de antrepriză în raporturi juridice de muncă, contrar realităţii faptice şi aşteptărilor rezonabile ale reclamantei în ceea ce priveşte previzibilitatea legii.

Faptul că pârâtul susţine că nici din punct de vedere fiscal serviciile prestate de colaboratorii noştri nu constituie „activarăţi independente” demonstrează că pârâtul, nici până acum, nu înţelege că, de facto, colaboratori noştri acţionau in interes propriu în calitatea lor de profesionişti. Veniturile acestora depind întru totul de numărul de curse pe care le onorează, contractele încheiate între ei şi reclamantă neprevăzând o obligaţie în sarcina lor cu privire la numărul de curse sau de ore. Din moment ce colaboratorii sunt angajaţi în propriile raporturi juridice de drept fiscal, serviciile prestate de ei şi veniturile aferente intră sub incidenţa definiţiei „veniturilor obţinute din activităţi independente” din art. 67 din Codul fiscal.

Persoanele în cauză sunt persoane fizice care desfăşoară activităţi economice, fiind supuse înregistrării în Registrul Comerţului, potrivit OUG nr. 44/2008, precum şi obligaţiei de a organiza evidenţa contabilă în partidă simplă, conform Legii nr. 82/1991 a contabilităţii şi a Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 170/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă. Persoanele fizice autorizate datorează impozit pe venitul realizat, pe care, aşa cum am arătat deja, legislaţia fiscală îl califică drept venit din activităţi independente.

Cu privire la susţinerile pârâtului că aceasta ar fi nerespectat prevederile art. 13 alin. (8) din OUG nr. 49/2019, din moment ce în procesul verbal de control contestat nu există nici o referire la acest text normativ, şi el nu face parte din temeiurile legale ale sancţionării reclamantei, solicită instanţei să nu le primească ca un argument împotriva acesteia, ci să ia act de faptul că sancţiunea a fost dispusă în urma unei prezumţii a pârâtului, conform căreia dacă autorizaţia ar lipsi ar fi necesară încheierea unor contracte de muncă. Or, pârâtul nu a reţinut în cuprinsul actului administrativ pe care îl contestă că ar lipsi autorizaţia respectivă, ceea ce denotă, din nou, atât reaua-credinţă de care acesta se face vinovat, cât şi confuzia pe care încearcă să o acrediteze.

Pentru că prezumţia de veridicitate se întinde doar asupra faptelor constatate expropriis sensibus de organul de control, reclamanta consideră că este în drept să critice legalitatea acestuia. #### evident din argumentele enunţate supra că pârâtul nu a efectuat verificări riguroase în ce priveşte modul în care colaboratorii reclamantei îşi desfăşoară activitatea, ci s-a mărginit la a deduce situaţia de fapt în urma consultării documentelor, pe care le-a interpretat abuziv, fabricând astfel un temei de fapt pentru sancţiune. Consideră că această conduită a organului constatator este abuzivă şi nelegală, şi este o viciere a procedurii de efectuare a controlului.

În orice caz, reclamanta arată că pârâtul trebuie să aibă întocmită o procedură operaţională internă privind activitatea de control în domeniul relaţiilor de muncă, după cum asemenea proceduri există şi sunt publicate pe paginile de Internet ale diferitelor inspectorate teritoriale judeţene. Or, în cazul pârâtului, procedura respectivă nu este făcută publică, însă ea trebuie să existe, raportat la actele normative care guvernează activitatea de control a pârâtului. Relevant este că, potrivit uneia dintre procedurile identificate de reclamantă pe Internet, una din obligaţiile pârâtului în cazul unui control de tipul celui efectuat la reclamantă este de a chestiona persoanele pe care inspectorii le-au găsit la lucru, fără a avea forme legale. Or, pârâtul s-a rezumat la verificarea şi, ulterior, interpretarea complet eronată a unor înscrisuri care constată existenţa unor raporturi juridice.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de control ##### ## ### ####### din 09.05.2023 încheiat în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă din cadrul ITM #####, s-au constatat următoarele:

1.##### ######, care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în luna decembrie 2022, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 070160.

2. ######## ###### ###### care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în luna decembrie 2022, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 070279.

3.#### ###### ####### care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în perioada decembrie 2022 – februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 071873.

4. GONGEANU ###### care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în perioada decembrie 2022 – februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 070629.

5. ###### I. ######## care a lucrat ## şi conducător auto în beneficiul şi sub directa coordonare a #### ### ### SRL, în perioada decembrie 2022 -februarie 2023, fără a avea încheiat contract individual de muncă şi care a condus maşina nr. înmatriculare #########, copie conformă nr. 071750″

Prin anexa la procesul verbal de control s-a dispus ca măsura încheierea contractelor individuale de muncă cu aceste persoane.

Tribunalul reţine că societatea reclamantă este o societate cu răspundere limitată având ca obiect principal de activitate alte transporturi terestre de călători.

Totodată se reţine că societatea reclamanta avea încheiate următoarele contracte de colaborare cu persoanele menţionate în procesul verbal de control:  contractul de colaborare nr. 12/14.01.2022, încheiat cu ######## ###### ###### REA., contractul de colaborare nr. 19/11.04.2022, încheiat cu GONGEANU ###### P.F.A., contractul de colaborare nr. 5/03.11.2022, încheiat cu ###### I. ######## P.F.A., contractul de colaborare nr. 15/14.02.2022, încheiat cu #### ###### ####### P.F.A., iar în ceea ce-l priveşte pe numitul ##### ###### se reţine că acesta în calitate de asociat unic şi administrator al sopcietăţii ##### ### SRL a încheiat cu reclamanta contractul de colaborare nr. 18/22.03.2022)

Potrivit clauzelor contractuale aceste, în calitate de persoane fizice autorizate, respectiv societate cu răspundere limitată, urmau să presteze servicii de transport pentru clienţii care efectuează o comandă prin intermediul aplicaţiei aparţinând companiei de transport #### B.V./Bolt, în schimbul unei remuneraţii reprezentând diferenţa dintre suma totală încasată pentru transportul efectuat de colaborator, adică de persoanele fizice autorizate, şi sumele de bani pe care beneficiarul, adică reclamanta, urma să le reţină din suma totală încasată (10% din veniturile obţinute ca urmare a transporturilor efectuate de colaborator după scăderea comisionului de 25% plătit companiei de transporturi care deţine platforma digitală, precum şi după reţinerea a 19% din comisionul de 25% la care este îndreptăţită compania de transport reprezentând TVA intracomunitar şi 1% impozit pe venit).

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 53/2003 „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în forma scrisă, în limba română. ######### de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”

În privinţa naturii raporturilor dintre cele cinci persoane şi reclamant, pârâtul susţine în esenţă că acestea sunt raporturi de muncă şi că, deşi nu există o  dispoziţie expresă care să interzică prestarea muncii prin convenţie civila de prestări servicii,  părțile nu aveau posibilitatea încheierii unor astfel de convenţii câtă vreme există dispoziţii imperative care reglementează restrictiv cadrul legal al muncii, în baza exclusivă a contractului individual de muncă.

Tribunalul observă că, deşi autoritatea pârâtă a enumerat în mod corect elementele unui raport de muncă (existenţa celor două părţi cu interese contrare – salariatul persoana fizică şi angajatorul; durata contractului; realizarea prestaţiile succesive regulate de către ambele părţi, respectiv munca salariatului şi plata remuneraţiei; raportul de subordonare a salariatului faţă de angajator), contrar susținerilor acestuia, se constată că din conţinutul contractelor de colaborare, respectiv din modul de redactare al clauzelor ce reglementează obligaţiile reciproce şi sancţiunile aplicabile în caz de neexecutare, rezultă că părţile contractante nu se situează  pe poziţii de subordonare, neexistând între acestea un raport juridic de muncă. Altfel spus, cele cinci persoane nu desfăşoară o muncă ci prestează servicii în favoarea reclamantei.

Neîntemeiată apare susţinerea pârâtului privind obligaţia reclamantei de a încheia contracte individuale de muncă prin raportare la faptul că unul  dintre contractele de colaborare este încheiat cu o persoană juridică (#### ### SRL), iar celelalte patru sunt persoana fizice autorizate.  Aşa cum a susţinut şi reclamanta, potrivit art. 16 alin.2 din OUG nr.44/2008: “În scopul exercitării activităţii/activităţilor pentru care a fost autorizată, PFA poate stabili relaţii contractuale, în condiţiile legii, cu orice persoane fizice şi juridice, cu alte PFA, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.”

De asemenea, potrivit art. 17 alin.3 „PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă.”

Din aceste texte legale rezultă că reclamanta nu avea obligaţia de a încheiat ocntracte individuale de muncă cu cele patru persoane fizice autzorizate, cu atât mai mult cu cât acestea colaborau cşi cu alte societăţi din domeniu.

Nu vor fi reţinute susţinerile pârâtului potrivit cărora, reclamanta avea această obligaţie prin raportare la dispoziţiile OUG 49/2019 care  reglementează organizarea, autorizarea şi controlul activităţilor de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto intermediate prin platforme digitale, întrucât din cuprinsul acestui act normativ nu rezultă nici o interdicţie privind izvorul juridic al raporturilor care au ca obiect desfăşurarea activităţii de transport alternativ, ci aşa cum rezultă şi din denumirea actului reglementează procedura de obţinere a autorizaţiilor pentru desfăşurarea activităţilor de transport alternativ.

În condiţiile în care toate cele patru persoane fizice autorizate şi societatea comercială deţineau autorizaţie pentru transportul alternativ care potrivit art. 2 lit.d din OUG nr.49/2019 reprezintă documentul eliberat deţinătorului autoturismului, care dă dreptul unui operator de transport alternativ să efectueze transport alternativ pe perioada de valabilitate a acestei autorizaţii, era opţiunea acestora de a decide modalitatea în care vor efectua aceste activităţi şi modalitatea în care vor colabora cu terţe persoane, având în vedere principiul libertăţii contractuale.

În altă ordine de idei, referirile pârâtului la pretinsele încălcări ale OUG nr.49/2019 sunt neîntemeiate şi din perspectiva faptului că în procesul verbal de control nu se face nici o menţiune la acest act normative şi nici nu a constituit temeiul juridic al încheierii actul contestat.

#### de aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acţiunea şi va dispune anularea actelor contestate, luând act de precizarea potrivit căreia cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta  #### ### ### SRL, cu sediul procedural ales la SCPA ########### ##### în #### #########, Str. ####### De Savoya, nr. 7, ### ##, jud. ##### în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA #####, cu sediul în loc. #####, ##### Timişoarei, nr. 72, #### ##### ##### ## ###### # ####### ### #############.

Dispune anularea procesului verbal de control seria TM nr. ##########.05.2023 şi a anexelor acestuia, precum şi anularea deciziei de soluţionare a plângerii prealabile cu nr. 161397/27.06.2023.

Ia act de precizarea potrivit căreia cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separate.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Tribunalul #####

Pronunţată azi, 10 ######## 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte,

Grefier,

######## #######

#####-######## #######

Red. ###/18.01.2024

Tehnored. #####/15.01.2024

4 ex. – 2 ##############