Proprietatea comună – definiție
Proprietatea comună reprezintă un mod specific de exercitare a dreptului de proprietate, în care prerogativele acestui drept sunt împărțite între mai mulți titulari, care le exercită concomitent asupra unui bun sau unei mase de bunuri.
Formele proprietății comune
Proprietatea comună se poate manifesta sub două forme principale: coproprietatea și devălmășia. În cazul coproprietății, fiecare titular deține o cotă-parte determinată (procentual) din dreptul de proprietate. În schimb, devălmășia implică un drept de proprietate nedeterminat asupra bunului comun, astfel că titularii nu au stabilite cote-părți precise.
Proprietatea în devălmășie
Proprietatea în devălmășie apare prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic. În cazul proprietății în devălmășie, dreptul de proprietate aparține mai multor persoane simultan, fără ca vreuna dintre acestea să dețină o cotă-parte determinată. Când proprietatea în devălmășie este stabilită prin lege, aceasta se supune dispozițiilor legii respective, completate cu reglementările comunității legale. Dacă proprietatea în devălmășie provine dintr-un act juridic, se aplică în mod corespunzător dispozițiile referitoare la comunitatea legală.
Regimul juridic al executării silite pentru proprietatea comună
Executarea silită a bunurilor comune este reglementată de diverse articole din Codul de procedură civilă și Codul civil:
- Art. 817 alin. 1 Cod procedură civilă
- Art. 678 alin. 1 din Codul civil
- Art. 353 din Codul civil
- Art. 1.156 alin. 1 și 2 din Codul civil
Depozitele bancare ale unuia dintre soți sunt proprietate comună
În ceea ce privește depozitele bancare ale unui soț, raportul juridic se stabilește între instituția bancară și soțul deponent, titular al contului. Determinarea regimului juridic al sumelor depuse se face pe baza probelor administrate în cadrul procesului de partaj. În lipsa unei convenții matrimoniale, bunurile dobândite în regimul comunității legale de către oricare dintre soți sunt considerate comune în devălmășie. Dovada contrară, a calității de bun propriu, poate fi adusă prin orice mijloc de probă.
Inventarul bunurilor mobile dobândite anterior căsătoriei
Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, se întocmește un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părțile convin astfel. În lipsa acestui inventar, se prezumă că bunurile sunt comune, până la proba contrară.
Regimul aporturilor în cadrul societăților comerciale
Bunurile comune pot fi utilizate ca aport pentru constituirea unei societăți comerciale sau pentru dobândirea de părți sociale ori acțiuni, însă este necesar consimțământul scris al celuilalt soț. În aceste cazuri, calitatea de asociat revine soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile rămân bunuri comune. Soțul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza transferul părților sociale sau al acțiunilor deținute.
Recunoașterea calității de asociat pentru celălalt soț
Dacă celălalt soț dorește să-i fie recunoscută calitatea de asociat sau de acționar, aceasta se poate realiza, astfel încât fiecare soț va avea calitatea de asociat pentru părțile sociale sau acțiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă nu s-au stipulat alte cote-părți prin convenție. Părțile sociale sau acțiunile ce revin fiecărui soț sunt considerate bunuri proprii (art. 349 din Codul civil).
Reguli procedurale privind executarea silită asupra bunurilor aflate în coproprietate
Partajul bunurilor aflate în coproprietate
Art. 817 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că executarea silită a bunurilor aflate în coproprietate nu poate avea loc decât după partajul acestora, pentru a determina partea din bun ce aparține debitorului și asupra căreia poate continua executarea silită. Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș trebuie să solicite mai întâi partajul imobilelor aflate în proprietate comună, urmând ca după acest moment să urmărească silit partea din imobil care revine debitorului lor.
Procedura partajului judiciar al bunurilor comune
Împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, fie pe cale principală, fie în cadrul contestației la executare. Procedura partajului judiciar este reglementată de art. 979-994 din Codul de procedură civilă. Instanța competentă material să soluționeze cererea de împărțeală a bunurilor comune, atunci când este formulată pe calea contestației la executare, este instanța de executare. În cazul unei acțiuni principale, competența aparține judecătoriei, indiferent de valoarea bunurilor.
Competența teritorială
Competența teritorială aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile (art. 651 alin. 1 Cod procedură civilă) sau în a cărei rază teritorială se află situat bunul imobil, în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile (art. 651 alin. 1 coroborat cu art. 703 alin. 2 Cod procedură civilă). Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș pot urmări cota-parte determinată din dreptul de proprietate ce aparține debitorului lor, fără a mai fi necesară partajarea, dacă aceasta este stabilită cu certitudine și înscrisă în cartea funciară.
Vânzarea în întregime a imobilului aflat în coproprietate
Dreptul de a solicita vânzarea întregului imobil
Art. 822 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că coproprietarii imobilului urmărit pentru o parte indiviză pot exercita dreptul de a cere scoaterea la vânzare a întregului imobil aflat în indiviziune, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a urmăririi sau, în lipsă, de la data comunicării încheierii de notare a acesteia în cartea funciară. Cererea trebuie semnată de toți coproprietarii și depusă personal de aceștia sau prin mandatar cu procură specială.
Reglementări privind depunerea cererii
În cazul în care cererea a fost legalizată de notarul public sau certificată de un avocat, aceasta poate fi depusă de un singur coproprietar sau transmisă prin poștă, manifestarea de voință fiind atestată de autoritatea publică sau de avocat. Cererea se depune la executorul judecătoresc, care se va pronunța asupra acesteia prin încheiere, fără citarea părților.
Comunicarea încheierii de către executorul judecătoresc
În situația în care executorul judecătoresc admite cererea de vânzare a întregului imobil, încheierea se comunică creditorului urmăritor. Dacă cererea este respinsă, încheierea de respingere nu se comunică creditorului, conform interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 822 alin. 3 Cod procedură civilă.
Contestarea încheierii
Încheierea prin care executorul judecătoresc admite sau respinge cererea de vânzare a întregului imobil aflat în indiviziune trebuie comunicată și coproprietarilor. Aceste încheieri pot fi atacate cu contestație la executare, în termen de 5 zile de la comunicare.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
Întrebări frecvente privind proprietatea comună
Ce este proprietatea comună asupra bunurilor supuse executării silite?
Proprietatea comună asupra bunurilor supuse executării silite se referă la situația în care mai mulți titulari exercită simultan dreptul de proprietate asupra unui bun sau unei mase de bunuri, și aceste bunuri sunt supuse procedurii de executare silită.
Care sunt formele de proprietate comună asupra bunurilor supuse executării silite?
Proprietatea comună asupra bunurilor supuse executării silite poate fi de două tipuri: coproprietatea, unde fiecare titular deține o cotă-parte determinată, și devălmășia, unde titularii nu au stabilite cote-părți precise din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune.
Cum se stabilește proprietatea în devălmășie în cazul bunurilor supuse executării silite?
Proprietatea în devălmășie asupra bunurilor supuse executării silite se stabilește prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic. Dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără a fi determinate cote-părți precise.
Ce reglementări legale se aplică executării silite a bunurilor comune?
Executarea silită a bunurilor comune este reglementată de diverse articole din Codul de procedură civilă și Codul civil, inclusiv art. 817 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 678 alin. 1 din Codul civil, art. 353 din Codul civil și art. 1.156 alin. 1 și 2 din Codul civil.
Cum sunt tratate depozitele bancare ale unui soț în cadrul proprietății comune asupra bunurilor supuse executării silite?
Depozitele bancare ale unui soț, în cadrul proprietății comune asupra bunurilor supuse executării silite, se stabilesc prin raportul juridic între instituția bancară și soțul deponent. Determinarea regimului juridic al sumelor depuse se face pe baza probelor administrate în procesul de partaj.
Ce se întâmplă cu bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei în cadrul proprietății comune asupra bunurilor supuse executării silite?
Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, se întocmește un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată. În lipsa acestui inventar, se prezumă că bunurile sunt comune, până la proba contrară, în cadrul proprietății comune asupra bunurilor supuse executării silite.
Cum se utilizează bunurile comune ca aport în cadrul societăților comerciale în contextul executării silite?
Bunurile comune pot fi utilizate ca aport pentru constituirea unei societăți comerciale sau pentru dobândirea de părți sociale ori acțiuni, dar este necesar consimțământul scris al celuilalt soț. Aceste bunuri rămân comune în cadrul proprietății comune asupra bunurilor supuse executării silite.
Care sunt regulile procedurale pentru executarea silită a bunurilor aflate în coproprietate?
Art. 817 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că executarea silită a bunurilor aflate în coproprietate nu poate avea loc decât după partajul acestora, pentru a determina partea din bun ce aparține debitorului și asupra căreia poate continua executarea silită.
Ce prevede art. 822 alin. 1 din Codul de procedură civilă în legătură cu vânzarea imobilului aflat în coproprietate?
Art. 822 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că coproprietarii imobilului urmărit pentru o parte indiviză pot solicita scoaterea la vânzare a întregului imobil aflat în indiviziune, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a urmăririi sau de la data comunicării încheierii de notare în cartea funciară.
Cum se contestă încheierea executorului judecătoresc în cazul vânzării imobilului aflat în coproprietate?
Încheierea prin care executorul judecătoresc admite sau respinge cererea de vânzare a întregului imobil aflat în indiviziune trebuie comunicată coproprietarilor și poate fi atacată cu contestație la executare în termen de 5 zile de la comunicare, conform reglementărilor privind proprietatea comună asupra bunurilor supuse executării silite.
