Prescripția executării silite reprezintă sancțiunea adusă pasivității executorului judecătoresc în cazul în care dosarul de executare silită rămâne neinstrumentat mai mult de 3 ani de zile. Este esențial să înțelegem profunzimea prescripției executării silite și implicațiile acesteia.

Ce este prescripția extinctivă

Prescripția constă în stingerea dreptului la acțiune în scopul realizării silite a unei obligații care nu a fost realizată la scadență. Prescripția executării silite, pe de altă parte, stinge numai dreptul material la acțiune, nu însuși dreptul subiectiv civil. Astfel, executarea voluntară a obligației, chiar după îndeplinirea termenului de prescripție executării silite, este valabilă.

Care este termenul general de prescripție

Termenul general de prescripție extinctivă este de 3 ani, pentru drepturile de creanță (cum ar fi obligația de plată a unei sume de bani). În contextul prescripției executării silite, legea stabilește și alte termene de prescripție diferite pentru drepturile reale sau specifice anumitor obligații. De exemplu, pentru datoriile de bani, termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani, începând de la data la care datoria a devenit exigibilă. Dacă o persoană nu își plătește o datorie de bani în termen de 3 ani de la data la care aceasta a devenit exigibilă și creditorul nu a făcut nici un act de întrerupere a prescripției, după 3 ani nu mai poate să-i ceară debitorului plata acestei datorii în contextul prescripției executării silite.

Aplicabilitatea termenului de prescripție în cazul executării silite

După trecerea termenului de scandentă a obligației, creditorul poate și trebuie să se adreseze unei instanțe judecătorești pentru obținerea unui titlu executoriu, dacă nu are unul la îndemână. Referitor la prescripția executării silite, termenul este de 3 ani de la data scadenței obligației de plată. După obținerea titlului executoriu, creditorul are la dispoziție 3 ani pentru a se adresa unui executor judecătoresc și a demara procedura executării silite. Pentru a evita prescripția executării silite, este esențial ca între actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc să nu treacă mai mult de 3 ani.

Aspecte de reținut privind prescripția executării silite, în cursul executării

  1. împlinirea prescripției în cursul executării silite este diferită de împlinirea prescripției dreptului de a obține executarea silită, care curge de la data scadenței obligației această prescripție din cursul executării silite trebuie invocată termenul prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ, este recomandat să apelezi la un avocat specializat în astfel de demersuri.
  2. adresele făcute de executor către diverse instituții (primărie, ANAF, etc) nu reprezintă acte de executare silită
  3. cererile formulate de creditoare nu reprezintă ”acte de executare silită” efectuate de executorul judecătoresc, prin urmare nu întrerup termenul de prescripție.
  4. singurele în măsură să determine întreruperea termenului de prescripție sunt actele executorului judecătoresc actele de executare silită efectuate după împlinirea termenului de prescripție sunt lovite de nulitate întrucât s-au realizat ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la momentul actelor anterioare de executare.
  5. Instanța de judecată este competentă să constate împlinirea termenului de prescripție și să anuleze actele de executare întocmite după acest termen.

Concluzie

Prescripția executării silite în cursul executării silite devine incidentă din cauza pasivității executorului ce a lăsat dosarul în nelucrare mai mult de 3 ani. Interpretarea art. 709 alin. 1 pct. 4 din C. pr. Civ. subliniază importanța prescripției executării silite. Cu alte cuvinte, dreptul de continuare a executării silite se va prescrie dacă nu sunt realizate acte de executare silită într-un termen de 3 ani.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă „Prescripția executării silite”?

Prescripția executării silite se referă la sancțiunea adusă din cauza pasivității executorului judecătoresc, în cazul în care dosarul de executare silită nu este instrumentat pentru o perioadă de 3 ani.

Care este diferența dintre prescripția extinctivă și prescripția executării silite?

Prescripția constă în stingerea dreptului la acțiune pentru realizarea silite a unei obligații nerealizate la scadență. Pe de altă parte, prescripția executării silite stinge doar dreptul material la acțiune, nu dreptul subiectiv civil.

Care este termenul general pentru prescripția extinctivă?

Termenul general de prescripție extinctivă este de 3 ani, în special pentru drepturile de creanță, cum ar fi plata unei sume de bani.

Când începe să curgă termenul de prescripție pentru datoriile de bani?

Pentru datoriile de bani, termenul de prescripție extinctivă de 3 ani începe de la data la care datoria devine exigibilă.

Care este relevanța termenului de 3 ani în contextul prescripției executării silite?

După obținerea unui titlu executoriu, creditorul are 3 ani pentru a demara procedura executării silite. Pentru a evita prescripția executării silite, este esențial ca nu să treacă mai mult de 3 ani între actele de executare efectuate de executorul judecătoresc.

Ce acte nu întrerup termenul de prescripție în cursul executării silite?

Adresele făcute de executor către diverse instituții și cererile formulate de creditoare nu sunt considerate „acte de executare silită” și, prin urmare, nu întrerup termenul de prescripție.

Care acte pot determina întreruperea termenului de prescripție?

Singurele acte care pot determina întreruperea termenului de prescripție sunt actele de executare întocmite de către executorului judecătoresc.

Ce se întâmplă dacă actele de executare silită sunt efectuate după termenul de prescripție de 3 ani?

Actele de executare silită efectuate după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani sunt lovite de nulitate.

Cine este competent să constate împlinirea termenului de prescripție?

Instanța de judecată este competentă să constate împlinirea termenului de prescripție și să anuleze actele de executare întocmite după acest termen.

Ce concluzii putem trage despre prescripția executării silite?

Prescripția executării silite devine incidentă din cauza pasivității executorului care a lăsat dosarul în nelucrare mai mult de 3 ani. Interpretarea anumitor articole din Codul de procedură civilă subliniază importanța prescripției executării silite, indicând că dreptul de continuare a executării silite se va prescrie dacă nu sunt realizate acte de executare silită într-un termen de 3 ani.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Feedbackul tău pe profilul nostru Google Business.