Prescripția executării silite reprezintă sancțiunea adusă pasivității executorului judecătoresc în cazul în care dosarul de executare silită rămâne neinstrumentat mai mult de 3 ani de zile.
Ce este prescripția extinctivă
Prescripția constă în stingerea dreptului la acțiune în scopul realizării silite a unei obligații care nu a fost realizată la scadență. Prescripția extinctivă stinge numai dreptul material la acțiune, nu însuși dreptul subiectiv civil. De aceea, executarea voluntară a obligației, chiar după îndeplinirea termenului de prescripție este valabilă.
Care este termenul general de prescripție
Termenul general de prescripție extinctivă este de 3 ani, pentru drepturile de creanță (cum ar fi obligația de plată a unei sume de bani). Legea stabilește și alte termene de prescripție diferite pentru drepturile reale sau specifice anumitor obligații.
De exemplu, pentru datoriile de bani, termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani, începând de la data la care datoria a devenit exigibilă. În cazul în care o persoană nu își plătește o datorie de bani în termen de 3 ani de la data la care aceasta a devenit exigibilă, creditorul nu a făcut nici un act de întrerupere a prescripției, după 3 ani nu mai poate să-i ceară debitorului plata acestei datorii.
Aplicabilitatea termenul de prescripție în cazul executării silite
- După trecerea termenului de scandentă a obligației , creditorul poate și trebuie să se adreseze unei instanțe judecătorești pentru obținerea unui titlu executoriu, dacă nu are unul la îndemână. Termenul este de 3 ani de la data scadenței obligației de plată.
- După obținerea titlului executoriu creditorul are la dispoziție 3 ani pentru a se adresa unui executor judecătoresc și a demara procedura executării silite.
- Odată începută procedura executării silite, relevant este ca între actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc să nu treacă mai mult de 3 ani, în caz contrar actele de executare întocmite după împlinirea termenului de prescripție sunt lovite de nulitate.
Aspecte de reținut privind prescripția executării silite, în cursul executării
- împlinirea prescripției în cursul executării silite este diferită de împlinirea prescripției dreptului de a obține executarea silită, care curge de la data scadenței obligației
- această prescripție din cursul executării silite trebuie invocată termenul prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ, este recomandat să apelezi la un avocat specializat în astfel de demersuri.
- adresele făcute de executor către diverse instituții (primărie, ANAF, etc) nu reprezintă acte de executare silită
- cererile formulate de creditoare nu reprezintă ”acte de executare silită” efectuate de executorul judecătoresc, prin urmare nu întrerup termenul de prescripție. singurele în măsură să determine întreruperea termenului de prescripție sunt actele executorului judecătoresc
- actele de executare silită efectuate după împlinirea termenului de prescripție sunt lovite de nulitate întrucât s-au realizat ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la momentul actelor anterioare de executare.
- Instanța de judecată este competentă să constate împlinirea termenului de prescripție și să anuleze actele de executare întocmite după acest termen.
Concluzie
Prescripția executării silite în cursul executării silite, devine incidentă, din cauza pasivității executorului ce a lăsat dosarul în nelucrare mai mult de 3 ani. O astfel de soluție se desprinde din interpretarea art. 709 alin. 1 pct. 4 din C. pr. Civ.
Cu alte cuvinte, de la data îndeplinirii ultimului act de executare silită (act de executare pe care îl considerăm întreruptiv de prescripție) și până la data efectuării următoarelor acte în dosarul de executare trebuie nu treacă mai mult de 3 ani, în caz contrar dreptul de continuare a executării silite se va prescrie.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
Obține răspunsurile de care ai nevoie fără a părăsi confortul casei tale.
👉 Descoperă serviciile noastre avocat online aici!
Feedbackul tău pe profilul nostru Google Business.