Prescripția executării silite reprezintă sancțiunea adusă pasivității executorului judecătoresc în cazul în care dosarul de executare silită rămâne neinstrumentat mai mult de 3 ani de zile. Este esențial să înțelegem profunzimea prescripției executării silite și implicațiile acesteia.
Ce este prescripția extinctivă a executării silite
Prescripția constă în stingerea dreptului la acțiune în scopul realizării silite a unei obligații care nu a fost realizată la scadență. Prescripția executării silite, pe de altă parte, stinge numai dreptul material la acțiune, nu însuși dreptul subiectiv civil. Astfel, executarea voluntară a obligației, chiar după îndeplinirea termenului de prescripție executării silite, este valabilă.
Care este termenul general de prescripție
Termenul general de prescripție extinctivă este de 3 ani, pentru drepturile de creanță (cum ar fi obligația de plată a unei sume de bani). În contextul prescripției executării silite, legea stabilește și alte termene de prescripție diferite pentru drepturile reale sau specifice anumitor obligații. De exemplu, pentru datoriile de bani, termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani, începând de la data la care datoria a devenit exigibilă. Dacă o persoană nu își plătește o datorie de bani în termen de 3 ani de la data la care aceasta a devenit exigibilă și creditorul nu a făcut nici un act de întrerupere a prescripției, după 3 ani nu mai poate să-i ceară debitorului plata acestei datorii în contextul prescripției executării silite.
Aplicabilitatea termenului de prescripție în cazul executării silite
După trecerea termenului de scandentă a obligației, creditorul poate și trebuie să se adreseze unei instanțe judecătorești pentru obținerea unui titlu executoriu, dacă nu are unul la îndemână. Referitor la prescripția executării silite, termenul este de 3 ani de la data scadenței obligației de plată. După obținerea titlului executoriu, creditorul are la dispoziție 3 ani pentru a se adresa unui executor judecătoresc și a demara procedura executării silite. Pentru a evita prescripția executării silite, este esențial ca între actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc să nu treacă mai mult de 3 ani.
Aspecte de reținut privind prescripția executării silite, în cursul executării
- împlinirea prescripției în cursul executării silite este diferită de împlinirea prescripției dreptului de a obține executarea silită, care curge de la data scadenței obligației această prescripție din cursul executării silite trebuie invocată termenul prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ, este recomandat să apelezi la un avocat specializat în astfel de demersuri.
- adresele făcute de executor către diverse instituții (primărie, ANAF, etc) nu reprezintă acte de executare silită
- cererile formulate de creditoare nu reprezintă ”acte de executare silită” efectuate de executorul judecătoresc, prin urmare nu întrerup termenul de prescripție.
- singurele în măsură să determine întreruperea termenului de prescripție sunt actele executorului judecătoresc actele de executare silită efectuate după împlinirea termenului de prescripție sunt lovite de nulitate întrucât s-au realizat ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la momentul actelor anterioare de executare.
- Instanța de judecată este competentă să constate împlinirea termenului de prescripție și să anuleze actele de executare întocmite după acest termen.
Concluzie
Prescripția executării silite în cursul executării silite devine incidentă din cauza pasivității executorului ce a lăsat dosarul în nelucrare mai mult de 3 ani. Interpretarea art. 709 alin. 1 pct. 4 din C. pr. Civ. subliniază importanța prescripției executării silite. Cu alte cuvinte, dreptul de continuare a executării silite se va prescrie dacă nu sunt realizate acte de executare silită într-un termen de 3 ani.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
