Potrivit articolului 1179 Codului Civil, obiectul contractului trebuie să fie „determinat și licit”, prin urmare trebuie să îndeplinescă următoarele cerințe.
Obiectul contractului trebuie ”să existe”
Obiectul contractului trebuie să existe. Aceasta este cea mai importantă cerință pentru valabilitatea obiectului contractului, deoarece îndeplinirea celorlalte cerințe depinde de existența sa. Există, însă, excepții în cazul contractelor care se referă la bunuri viitoare (art. 1228 C. civ.).
Obiectul contractului trebuie să fie în circuitul civil
Această condiție se referă la bunuri și derivă din dispoziția conform căreia „Numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestații contractuale” (art. 1229 C. civ.). Bunurile care sunt în circuitul civil sunt cele care pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice civile, indiferent dacă acestea pot circula liber sau sunt supuse unor restricții.
Obiectul contractului trebuie să fie determinat sau determinabil
Cerința ca obiectul să fie determinat sau determinabil este prevăzută în dispozițiile articolului 1179, articolului 1225 și articolului 1226 din Codul Civil. În cazul în care obiectul actului juridic se referă la un bun individual determinat, cerința de valabilitate a obiectului este îndeplinită. În cazul bunurilor determinate generic, cerința este îndeplinită fie prin precizarea cantității, calității și valorii acestora, fie prin stabilirea unor criterii de determinare.
Obiectul contractului trebuie să fie posibil
Obiectul contractului trebuie să fie posibil, conform regulii de drept conform căreia nimeni nu poate fi obligat la imposibil (ad impossibilia, nulla obligatio). Imposibilitatea poate fi de natură materială sau juridică și se apreciază în raport cu momentul încheierii actului juridic. Dacă la momentul încheierii contractului obiectul era posibil, dar ulterior devine imposibil din cauza unui caz fortuit sau de forță majoră, atunci se va analiza problema riscului contractului. Dacă executarea devine imposibilă din cauza culpabilității uneia dintre părți, atunci aceasta poate fi ținută responsabilă civilmente.
Obiectul contractului trebuie să fie licit și moral
Condiția conform căreia obiectul contractului trebuie să fie licit și moral este prevăzută în articolul 1179 și în articolul 1225 din Codul Civil. Obiectul contractului trebuie să fie în concordanță cu legea și cu normele de conviețuire socială (morala). În cazul în care obiectul contractului este ilicit sau imoral, intervine sancțiunea nulității absolute (art. 1225 C. civ.).
În principiu, bunurile care aparțin altuia pot face obiectul contractului. Cu toate acestea, există anumite condiții în care „bunurile unui terț pot face obiectul unei prestații”, iar debitorul are obligația de a le procura și transmite creditorului sau de a obține acordul terțului (art. 1230 C. civ.). Nerespectarea condițiilor prevăzute de lege pentru obiect contractului atrage sancțiunea nulității absolute a acestuia.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
