Discriminare salarială în sistemul judiciar. Analiza hotărârii ÎCCJ privind aplicarea sporurilor

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia nr. 3/2024                               Dosar nr. 2628/1/2023

Prezenta speță, soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) prin Decizia din 29 ianuarie 2024, ridică o problemă juridică de actualitate în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, cu precădere în sistemul judiciar: aplicabilitatea principiului nediscriminării în contextul acordării sporurilor salariale și respectarea plafonului legal de 30% prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Chestiunea centrală vizează dacă invocarea principiului nediscriminării poate justifica acordarea sporurilor la nivelul maxim (45%) pentru personalul din justiție, chiar dacă aceasta ar implica depășirea limitei bugetare stabilite de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Această problemă a generat dezbateri intense în practica judiciară, datorită diferențelor salariale constatate între angajați din aceeași familie ocupațională „Justiție”, care prestează activități similare, dar beneficiază de sporuri în cuantumuri diferite.

Hotărârea ÎCCJ clarifică raportul dintre principiul nediscriminării, reglementat de art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, și obligația ordonatorilor de credite de a respecta constrângerile bugetare impuse de lege. Decizia are un impact semnificativ asupra uniformizării practicii judiciare, oferind o interpretare obligatorie în litigiile privind discriminarea salarială în sectorul public.

Obiectul dosarului și solicitările făcute în fața instanței

Dosarul nr. 2.834/120/2022, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția I civilă, are ca obiect un conflict de muncă inițiat de un grup de judecători de la un tribunal. Reclamanții au solicitat instanței:

• Recunoașterea unei stări de discriminare salarială în raport cu alți angajați din sistemul judiciar (magistrați sau personal auxiliar) care beneficiază de sporuri în procent maxim de 45%, conform art. 4 și 5 din Capitolul VIII, Anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017.
• Acordarea sporurilor la nivelul maxim (15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% pentru confidențialitate), invocând principiul nediscriminării.
• Înlăturarea consecințelor discriminării prin egalizarea veniturilor salariale cu cele ale altor angajați din aceeași familie ocupațională, care beneficiază de sporurile maxime.

Reclamanții au susținut că diferențele salariale între judecători sau personal auxiliar din cadrul aceleiași familii ocupaționale, care îndeplinesc aceleași atribuții, dar beneficiază de sporuri diferite, constituie o încălcare a principiului nediscriminării prevăzut de art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Starea de fapt relevantă

Litigiul a apărut în contextul aplicării neuniforme a sporurilor salariale în sistemul judiciar, ca urmare a deciziilor diferite luate de ordonatorii de credite din diverse instanțe (ex. Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Târgu Mureș). Reclamanții, judecători la un tribunal, au constatat că, deși îndeplinesc aceleași atribuții și au vechime similară, salariile lor sunt inferioare comparativ cu ale altor colegi din sistemul judiciar, din cauza cuantumului diferit al sporurilor acordate.

Aceste diferențe au fost exacerbate de practica judiciară anterioară, în care unele instanțe au acordat sporuri maxime în baza unor hotărâri judecătorești definitive, invocând principiul egalizării veniturilor la nivelul maxim, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și Deciziei ÎCCJ nr. 36/2018. Totuși, intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 a introdus noi reglementări, inclusiv plafonul de 30% pentru suma sporurilor, ceea ce a generat controverse privind aplicabilitatea principiului nediscriminării în raport cu această limită bugetară.

Curtea de Apel Ploiești, sesizată cu apelul în acest dosar, a constatat necesitatea clarificării chestiunii de drept și a suspendat judecata, sesizând ÎCCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă.

Temeiurile legale invocate

Hotărârea ÎCCJ se bazează pe următoarele temeiuri legale:

• Art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, care consacră principiul nediscriminării, instituind un tratament egal pentru personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție.
• Art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede că suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare.
• Art. 4 și 5 din Capitolul VIII, Anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017, care reglementează sporurile acordate personalului din justiție: până la 15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, până la 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și până la 5% pentru confidențialitate.
• Art. 3 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care stabilesc responsabilitatea ordonatorilor de credite de a gestiona sistemul de salarizare în limitele bugetului aprobat.
• Art. 519 și 521 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

De asemenea, ÎCCJ a făcut referire la jurisprudența Curții Constituționale (ex. Decizia nr. 433/2023, Decizia nr. 794/2016) și la propriile decizii (ex. Decizia nr. 15/2021, Decizia nr. 13/2023), pentru a fundamenta interpretarea normelor legale.

Argumentele părților implicate

Poziția reclamanților (judecători):

• Au invocat principiul nediscriminării prevăzut de art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, susținând că diferențele în cuantumul sporurilor acordate pentru aceleași atribuții și vechime constituie o discriminare salarială.
• Au făcut referire la practica altor curți de apel (Bacău, București, Târgu Mureș) și la hotărâri judecătorești definitive (ex. Sentința Sentința civilă nr. 2.011/2021 a Tribunalului Dâmbovița), care au acordat sporuri la nivelul maxim, considerând că acestea stabilesc un standard pentru egalizarea veniturilor.
• Au susținut că plafonarea sporurilor la 30%, conform art. 25 alin. (1), nu poate prevala asupra principiului nediscriminării, întrucât acesta are o valoare juridică superioară.

Poziția pârâtului (Tribunalul Teleorman):

• A argumentat că ordonatorii de credite sunt obligați să respecte plafonul de 30% prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, conform art. 3 alin. (4), care impune încadrarea în bugetul aprobat.
• A susținut că diferențele în cuantumul sporurilor sunt justificate de marja de apreciere a ordonatorilor de credite și de particularitățile fiecărui buget, nefiind vorba de o discriminare, ci de o aplicare legală a normelor.
• A invocat Decizia ÎCCJ nr. 15/2021, care confirmă obligativitatea respectării plafonului de 30% pentru sporurile acordate personalului auxiliar, principiu aplicabil prin analogie și magistraților.

Istoricul speței la instanțele inferioare

Litigiul a fost inițiat la Tribunalul Teleorman, care a respins cererea reclamanților, considerând că acordarea sporurilor este limitată de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și că nu există o discriminare, întrucât ordonatorii de credite au aplicat legea în funcție de bugetele disponibile. Tribunalul a făcut referire la Decizia ÎCCJ nr. 15/2021 și la principiul egalizării veniturilor doar în limitele legii.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat apel la Curtea de Apel Ploiești – Secția I civilă. La termenul din 11 octombrie 2023, instanța a constatat că soluționarea cauzei depinde de clarificarea raportului dintre art. 6 lit. b) și art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, motiv pentru care a suspendat judecata și a sesizat ÎCCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Motivarea instanței actuale (ÎCCJ)

ÎCCJ a admis sesizarea Curții de Apel Ploiești, constatând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: litigiul este în curs de judecată în ultimă instanță, chestiunea de drept este nouă, soluționarea cauzei depinde de lămurirea acesteia, iar ÎCCJ nu a statuat anterior asupra problemei.

Pe fond, ÎCCJ a stabilit că principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru a justifica acordarea sporurilor la nivelul maxim (45%), dacă aceasta ar implica depășirea plafonului de 30% prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Motivarea se bazează pe următoarele considerente:

• Distincția între salariul de bază/indemnizația de încadrare și sporuri: Conform art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul nediscriminării se aplică salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, nu sporurilor, care sunt elemente variabile ale salariului lunar, supuse marjei de apreciere a ordonatorilor de credite (art. 93-94).
• Obligația ordonatorilor de credite: Art. 3 alin. (4) impune stabilirea drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor, în limitele bugetului aprobat, iar art. 25 alin. (1) instituie o limită generală de 30% pentru suma sporurilor și a altor drepturi suplimentare (art. 80-81, 96).
• Jurisprudența relevantă: Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 și Decizia ÎCCJ nr. 36/2018, invocate de reclamanți, se referă la egalizarea salariilor de bază, nu a sporurilor, și nu mai sunt aplicabile în contextul Legii-cadru nr. 153/2017 (art. 91-92). De asemenea, Decizia ÎCCJ nr. 15/2021 confirmă plafonarea sporurilor la 30% (art. 87).
• Absența discriminării: Diferențele în cuantumul sporurilor între angajați din instituții diferite sau chiar din aceeași instanță nu constituie discriminare, ci rezultă din aplicarea legii în funcție de bugetele disponibile și de specificul activității (art. 84, 94-95).
• Hotărâri judecătorești anterioare: Acordarea sporurilor maxime prin hotărâri judecătorești nu obligă ordonatorii de credite să egalizeze sporurile pentru alți angajați, conform Deciziei ÎCCJ nr. 2/2015, întrucât punerea în executare a unei hotărâri nu poate genera un tratament discriminatoriu (art. 97-98).

Soluția finală

ÎCCJ a pronunțat următoarea soluție:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din Capitolul VIII, Anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ.”

Decizia este obligatorie, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și are ca efect uniformizarea practicii judiciare în litigiile privind discriminarea salarială în sistemul judiciar. Ea confirmă că ordonatorii de credite trebuie să respecte plafonul de 30% pentru sporuri, chiar dacă acest lucru generează diferențe între veniturile angajaților din aceeași familie ocupațională.

Această hotărâre subliniază importanța echilibrului între principiul nediscriminării și constrângerile bugetare, oferind claritate juridică într-un domeniu sensibil pentru personalul din justiție.

Întrebări frecvente

Ce reprezintă principiul nediscriminării în contextul salarizării personalului din justiție?

Principiul nediscriminării se referă la asigurarea unui tratament egal pentru toți angajații din sistemul justiției, indiferent de funcție, vechime sau condiții de muncă, eliminând orice formă de diferențiere salarială nejustificată.

Cum este aplicat principiul nediscriminării în Legea-cadru nr. 153/2017?

În Legea-cadru nr. 153/2017, principiul nediscriminării este reglementat la art. 6 lit. b) și se aplică pentru a garanta că sporurile salariale nu sunt acordate diferențiat, ci în conformitate cu condițiile identice de activitate și vechime în muncă.

De ce este esențial principiul nediscriminării în cazul litigiilor privind sporurile salariale?

Principiul nediscriminării este esențial pentru că asigură un cadru de salarizare echitabil, prevenind diferențele de tratament între angajați care îndeplinesc aceleași atribuții și condiții, contribuind astfel la eliminarea inegalităților salariale.

Cum a influențat principiul nediscriminării decizia Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie?

Decizia Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie a subliniat că, deși principiul nediscriminării este crucial, acesta nu poate justifica depășirea plafonului de 30% cumulativ al sporurilor, menținând astfel echilibrul între echitate și sustenabilitatea bugetară.

Care sunt argumentele reclamanților legate de principiul nediscriminării?

Reclamanții au susținut că, prin aplicarea principiului nediscriminării, personalul din justiție ar trebui să beneficieze de sporuri salariale la nivel maxim, asemănător altor categorii din aceeași familie ocupațională, evitând inegalitățile în cadrul instituțiilor publice.

Ce temeiuri legale susțin aplicarea principiului nediscriminării în speță?

Aplicarea principiului nediscriminării este susținută de prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 (art. 6 și art. 25) și de jurisprudența Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, care clarifică modul de acordare a sporurilor salariale în sistemul justiției.

Cum se justifică principiul nediscriminării în argumentele părților adverse?

Părțile adverse argumentează că, deși principiul nediscriminării este invocat, acesta trebuie să fie aplicat în limitele legii, astfel încât ordonatorii de credite să poată gestiona salarizarea fără a depăși plafonul legal de 30% cumulativ.

Ce impact are principiul nediscriminării asupra stabilirii sporurilor salariale?

Principiul nediscriminării are impactul de a impune o interpretare uniformă a acordării sporurilor, asigurând că toți angajații care îndeplinesc aceleași condiții beneficiază de sporuri similare, fără discriminări care să ducă la inegalități salariale.

În ce măsură influențează principiul nediscriminării practica judiciară?

Principiul nediscriminării influențează practica judiciară prin necesitatea unificării interpretărilor legislative și prin prevenirea divergentei jurisprudențiale, asigurând astfel o aplicare uniformă a normelor salariale în întregul sistem de justiție.

Cum contribuie principiul nediscriminării la asigurarea unui mediu de lucru echitabil în sistemul justiției?

Principiul nediscriminării contribuie la crearea unui mediu de lucru echitabil prin garantarea unui tratament salarial egal pentru toți angajații, eliminând diferențele nejustificate și consolidând încrederea în sistemul de salarizare și administrarea justiției.