Cheltuielile de judecată reprezintă un subiect important în orice litigiu, având un impact semnificativ asupra părților implicate în proces. În special în apel, modul în care se pot aduce probe noi referitoare la aceste cheltuieli a generat multiple dezbateri. Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat această chestiune prin Decizia nr. 34 din 17 iunie 2024, oferind o interpretare esențială a dispozițiilor legale privind cheltuielile de judecată în apel.
Contextul speței
Problema a apărut într-un dosar de contestație la executare, unde contestatoarea a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Judecătoria Reghin a respins cererea, considerând că dovada cheltuielilor nu a fost făcută la momentul oportun. În apel, însă, contestatoarea a depus noi dovezi privind cheltuielile de judecată, ceea ce a ridicat întrebarea dacă aceste probe pot fi acceptate.
Interpretarea dată de Înalta Curte
Prin această decizie, Înalta Curte a stabilit că, deși art. 452 din Codul de procedură civilă impune ca dovada cheltuielilor de judecată să fie făcută până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, această regulă nu exclude posibilitatea depunerii de probe noi în apel. Natura devolutivă a apelului permite părților să aducă noi dovezi, inclusiv în privința cheltuielilor de judecată, pentru a remedia eventualele omisiuni din prima instanță.
Ce înseamnă asta pentru părțile aflate într-un proces?
Decizia Înaltei Curți din 2024 este deosebit de importantă pentru cei care se află într-un proces și au uitat sau nu au putut să aducă dovada cheltuielilor de judecată în prima instanță. Aceasta deschide posibilitatea de a aduce aceste dovezi chiar și în faza de apel, asigurând astfel o mai mare flexibilitate în obținerea unei soluții juste și corecte.
Impactul asupra practicii judiciare
Decizia unifică practica judiciară și aduce claritate într-o zonă a procedurii civile care putea genera interpretări divergente. Până la această decizie, existau două curente de gândire: unul care permitea administrarea de probe noi în apel și unul care considera că art. 452 din Codul de procedură civilă blochează această posibilitate. Înalta Curte a tranșat problema în favoarea primei interpretări.
Concluzii
Decizia nr. 34 din 17 iunie 2024 este esențială pentru toți cei implicați în procese civile, aducând clarificări importante privind cheltuielile de judecată în apel. Această hotărâre oferă părților o șansă suplimentară de a prezenta dovezile necesare chiar și în faza apelului, asigurând o soluție echitabilă și în conformitate cu principiile fundamentale ale procesului civil.
Rezumat detaliat al Hotărârii Decizia nr. 34 din 17 iunie 2024
- Instanța: Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
- Data pronunțării: 17 iunie 2024
- Numărul dosarului: Dosar nr. 892/1/2024
- Obiectul dosarului: Interpretarea dispozițiilor art. 452 raportate la art. 470 din Codul de procedură civilă privind proba cheltuielilor de judecată în apel
2. Expunerea situației de fapt Prin încheierea din 14 decembrie 2022, Judecătoria Reghin a respins contestația la executare formulată de contestatoarea X – S.R.L. împotriva Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Prima instanță a considerat că, deși s-a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru, cererea privind cheltuielile de judecată este prematură, întrucât hotărârea nu era definitivă.
Contestatoarea a declarat apel solicitând modificarea hotărârii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 2.975 de lei, reprezentând onorariu avocațial. În apel, contestatoarea a depus dovada achitării acestor cheltuieli prin înscrisuri noi.
3. Apărările părților
- Contestatoarea (apelantă): A susținut că, în apel, se poate face dovada cheltuielilor de judecată, chiar dacă acestea nu au fost prezentate la prima instanță.
- Intimata: A invocat că apelanta nu poate invoca omisiunea de a depune la prima instanță dovada cheltuielilor judiciare, solicitând respingerea apelului.
4. Norme legale incidente în speță
- Codul de procedură civilă, art. 452: Prevede că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
- Codul de procedură civilă, art. 470: Reglementează cerințele pentru cererea de apel, inclusiv probele care pot fi invocate în susținerea apelului.
5. Soluțiile din etapele procesuale anterioare Prima instanță a respins contestația la executare ca rămasă fără obiect și a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Apelanta a contestat această decizie, iar Tribunalul Mureș a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru clarificarea problemei de drept referitoare la admisibilitatea probelor noi în apel privind cheltuielile de judecată.
6. Considerentele instanței Înalta Curte a reținut că art. 452 din Codul de procedură civilă instituie o derogare de la regimul general al probelor, permițând părților să depună dovada cheltuielilor de judecată inclusiv până la data închiderii dezbaterilor. Însă, această normă nu exclude posibilitatea de a aduce probe noi în apel în ceea ce privește cheltuielile de judecată. Instanța a constatat că natura devolutivă a apelului permite părților să completeze probatoriul, inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată, pentru a corecta eventualele omisiuni din prima instanță.
7. Dispozitivul Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 452 raportate la cele ale art. 470 din Codul de procedură civilă permit părților să facă dovada cheltuielilor de judecată în apel, chiar și prin înscrisuri noi, dacă acestea nu au fost prezentate în prima instanță. Decizia este obligatorie conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
