Deducerea TVA într-un mediu de afaceri dinamic, planurile investiționale se pot schimba radical din cauza unor factori externi imprevizibili. O întrebare esențială în materie fiscală, cu implicații financiare majore pentru dezvoltatorii imobiliari și nu numai, este: ce se întâmplă cu dreptul de deducere a TVA pentru cheltuielile efectuate în vederea unui proiect care, în final, este abandonat?
Tribunalul București, prin Hotărârea nr. 297/2021, a oferit un răspuns tranșant la această întrebare, pronunțându-se într-o speță complexă. Decizia subliniază importanța intenției de a realiza operațiuni taxabile și aliniază practica națională la jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), protejând principiul fundamental al neutralității TVA.
Obiectul dosarului
În centrul litigiului s-a aflat solicitarea unei societăți comerciale (reclamanta) de a anula două acte administrative fiscale:
- Decizia de impunere emisă de organul de inspecție fiscală.
- Decizia de soluționare a contestației prin care s-a menținut decizia de impunere.
Prin aceste acte, autoritatea fiscală stabilise în sarcina societății o obligație suplimentară de plată a TVA în cuantum de 536.270 lei. Suma reprezenta TVA-ul pe care societatea îl dedusese pentru diverse servicii achiziționate în vederea dezvoltării unui proiect imobiliar, proiect la care ulterior a renunțat. Reclamanta a solicitat instanței anularea acestor acte și pe cale de consecință, validarea dreptului său de deducere a TVA.
Starea de fapt
Reclamanta, o societate cu obiect de activitate în dezvoltare imobiliară, a achiziționat un teren în Iași cu scopul de a construi un ansamblu rezidențial. Pentru a demara proiectul, societatea a contractat și a plătit o serie de servicii esențiale:
- Servicii de proiectare, coordonare și asistență tehnică;
- Lucrări de nivelare a terenului și evacuare a materialelor reziduale;
- Servicii de management de proiect;
- Studii geotehnice și de piață;
- Servicii de recrutare de personal și lucrări de geodezie.
Toate aceste cheltuieli, menite să pregătească terenul pentru construcție și să asigure viabilitatea proiectului, au generat TVA deductibilă. Cu toate acestea, pe parcurs, dezvoltatorul s-a confruntat cu o serie de obstacole majore și neprevăzute:
- Probleme de finanțare: Partenerul strategic din Slovenia, esențial pentru susținerea financiară, s-a aflat în imposibilitatea de a-și onora angajamentele.
- Creșterea costurilor: Autoritățile locale au solicitat investiții suplimentare masive în infrastructura publică (aproximativ 12.000.000 lei).
- Eșecul recrutării: Procesul de atragere a personalului calificat necesar nu a avut succes.
- Dificultăți de contractare: Negocierile cu partenerii comerciali și furnizorii nu au condus la rezultatele scontate în termenele și condițiile de calitate dorite.
Confruntată cu o proiecție financiară negativă și cu imposibilitatea de a continua proiectul în condiții de viabilitate economică, societatea a luat decizia de a vinde terenul. Vânzarea a fost considerată singura soluție rațională pentru a minimiza pierderile. Ulterior, la depunerea decontului de TVA prin care solicita rambursarea taxei aferente cheltuielilor, a început inspecția fiscală ce a condus la acest litigiu.
Temeiurile legale
Disputa juridică s-a purtat în jurul interpretării art. 297 alin. (4) din Codul Fiscal, care stipulează că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile.
- Jurisprudența CJUE: Instanța a fundamentat pe larg decizia pe practica CJUE, invocând cauze de referință precum C-110/94 INZO, C-268/83 Rompelman, C-324/11 Tóth și C-126/14 Sveda. Aceste decizii consacră principiul că dreptul de deducere se naște din intenția, susținută de dovezi obiective, de a realiza operațiuni taxabile, chiar dacă, din motive independente de voința contribuabilului, aceste operațiuni nu se mai finalizează.
Argumentele părților
Argumentele reclamantei (Dezvoltatorul)
- Intenția este decisivă: Toate cheltuielile au fost realizate cu scopul clar și documentat de a dezvolta un proiect imobiliar, o operațiune taxabilă prin excelență.
- Abandonul a fost cauzat de factori obiectivi: Renunțarea la proiect nu a fost o decizie arbitrară, ci o consecință directă a unor factori externi de piață (finanțare, costuri, resurse umane) care au făcut proiectul neviabil.
- Principiul neutralității fiscale: Refuzul dreptului de deducere ar echivala cu o sancțiune pentru un eșec comercial, ceea ce contravine principiului fundamental conform căruia TVA nu trebuie să fie o sarcină pentru agentul economic.
- Vânzarea terenului: Chiar și în contextul abandonării proiectului inițial, cheltuielile au adus un plus de valoare terenului (nivelare, studii etc.), care a fost în final vândut printr-o operațiune taxabilă.
Argumentele pârâtei (ANAF)
- Lipsa unei legături directe: Serviciile achiziționate nu au fost utilizate pentru o operațiune taxabilă, deoarece proiectul a fost abandonat, iar costurile nu au fost refacturate la vânzarea terenului.
- Decizie subiectivă: ANAF a considerat că motivele invocate (dificultăți de negociere, necunoașterea legislației locale) sunt riscuri de afaceri asumate, iar decizia de a renunța a fost una subiectivă, aparținând exclusiv managementului societății.
- Sarcina probei: Contribuabilul are obligația de a demonstra cu dovezi obiective că renunțarea la investiție s-a datorat unor circumstanțe care nu depind de voința sa, probă pe care ANAF a considerat-o neîndeplinită.
Motivarea instanței
Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei, oferind o motivare solidă, aliniată la standardele europene. Instanța a reținut următoarele aspecte esențiale:
- Dreptul de deducere este un principiu fundamental: Acesta face parte integrantă din mecanismul TVA și nu poate fi limitat, exercitându-se imediat pentru totalitatea taxei aplicate operațiunilor din amonte.
- Intenția este suficientă: Pentru a beneficia de dreptul de deducere, este esențial ca achizițiile să fie destinateutilizării în scopul unor operațiuni taxabile. Desfășurarea efectivă a acestora nu este o condiție sine qua non.
- Dreptul de deducere se păstrează: Dreptul rămâne dobândit chiar dacă, din cauza unor împrejurări care ies din sfera de control a persoanei impozabile, aceasta nu a utilizat niciodată bunurile/serviciile pentru a realiza operațiuni taxabile.
- Sarcina probei în caz de fraudă revine fiscului: Singurele limitări ale dreptului de deducere sunt frauda sau abuzul de drept. Instanța a subliniat că este sarcina organului fiscal să probeze existența fraudei, lucru pe care ANAF nu l-a făcut în speță.
- Autoritatea fiscală nu poate cenzura deciziile de business: Instanța a criticat demersul ANAF de a cenzura oportunitatea deciziilor de afaceri ale reclamantei. Evaluarea viabilității economice și decizia de a continua sau abandona un proiect sunt atribute exclusive ale contribuabilului.
Instanța a concluzionat că reclamanta a dovedit cu succes intenția sa inițială de a desfășura o activitate economică taxabilă, iar motivele abandonării au fost de natură economică obiectivă. Prin urmare, refuzul dreptului de deducere a fost nelegal.
Soluția finală
În lumina argumentelor prezentate, Tribunalul București a hotărât:
- Admite cererea de chemare în judecată.
- Anulează Decizia de soluționare a contestației și Decizia de impunere în ceea ce privește suma de 536.270 lei reprezentând TVA stabilit suplimentar.
- Obligă pârâtele (ANAF și direcțiile regionale implicate) în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia, deși supusă recursului, reprezintă o victorie importantă pentru contribuabili și un memento clar că principiile europene ale TVA, în special neutralitatea fiscală și protecția dreptului de deducere, trebuie respectate cu strictețe de către autoritățile fiscale naționale.
Întrebări frecvente
Cum este afectată deducerea TVA pentru investiție abandonată ?
Deducerea TVA pentru investiție abandonată se referă la dreptul unei persoane impozabile de a recupera taxa pe valoarea adăugată plătită pentru achiziții destinate unui proiect economic, chiar dacă acesta nu este finalizat din motive independente de voința sa. Conform legislației românești, acest drept este reglementat de art. 297 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care permite deducerea TVA dacă achizițiile sunt destinate operațiunilor taxabile. În speța analizată, instanța a confirmat că deducerea TVA pentru investiție abandonată rămâne valabilă dacă există o intenție inițială obiectivă de desfășurare a activității, fără elemente de fraudă sau abuz, aliniindu-se principiului neutralității TVA prevăzut în Directiva 2006/112/CE.
Când poate o societate să beneficieze de deducerea TVA pentru investiție abandonată?
O societate poate beneficia de deducerea TVA pentru investiție abandonată atunci când cheltuielile au fost efectuate cu intenția de a genera operațiuni taxabile, iar abandonul proiectului se datorează factorilor externi, cum ar fi probleme financiare sau de piață. Potrivit pct. 67 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (HG nr. 1/2016), dreptul de deducere este un principiu fundamental și nu poate fi limitat decât în cazuri excepționale de fraudă. În cazul expus, reclamanta a dovedit că deducerea TVA pentru investiție abandonată era justificată prin documente precum certificatul de urbanism și rapoarte geotehnice, demonstrând intenția inițială de dezvoltare imobiliară.
Care sunt condițiile legale pentru acordarea deducerii TVA pentru investiție abandonată?
Condițiile legale pentru acordarea deducerii TVA pentru investiție abandonată includ existența unei legături directe între achiziții și operațiuni taxabile intenționate, precum și absența fraudei sau abuzului. Conform art. 297 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, deducerea este permisă dacă bunurile sau serviciile sunt destinate utilizării în operațiuni taxabile. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în cauze precum C-268/83 Rompelman, subliniază că deducerea TVA pentru investiție abandonată rămâne dobândită dacă abandonul nu depinde de voința persoanei impozabile, aspect confirmat în hotărârea Tribunalului București.
Cum a influențat jurisprudența europeană deducerea TVA pentru investiție abandonată în speța respectivă?
Jurisprudența europeană a jucat un rol esențial în recunoașterea deducerii TVA pentru investiție abandonată, subliniind principiul neutralității fiscale indiferent de rezultatele activității. În Cauza C-126/14 UAB „Sveda”, CJUE a stabilit că legătura directă cu operațiuni taxabile este suficientă, fără a condiționa deducerea de finalizarea proiectului. Instanța românească a aplicat aceste principii, anulând actele fiscale contestate și confirmând dreptul la deducerea TVA pentru investiție abandonată în valoare de 536.270 lei, deoarece intenția inițială era dovedită obiectiv.
Pot organele fiscale să refuze deducerea TVA pentru investiție abandonată pe motiv de abandon subiectiv?
Organele fiscale pot refuza deducerea TVA pentru investiție abandonată doar dacă demonstrează fraudă sau abuz, nu pe baza aprecierii subiective a deciziilor economice. Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, tranzacțiile fără scop economic pot fi ignorate, dar în speță, pârâții nu au probat astfel de elemente. Tribunalul a reținut că deducerea TVA pentru investiție abandonată nu poate fi limitată prin invadarea sferei deciziilor de business ale contribuabilului, aliniindu-se jurisprudenței CJUE din Cauza C-324/11 Tóth.
Ce rol joacă intenția inițială în justificarea deducerii TVA pentru investiție abandonată?
Intenția inițială joacă un rol central în justificarea deducerii TVA pentru investiție abandonată, fiind suficientă pentru acordarea dreptului dacă este susținută de dovezi obiective. Conform pct. 67 alin. (17) și (18) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, deducerea este permisă chiar dacă proiectul nu se realizează, atâta timp cât achizițiile erau destinate operațiunilor taxabile. În hotărârea analizată, instanța a confirmat că deducerea TVA pentru investiție abandonată era valabilă datorită intenției demonstrate prin contracte și autorizații, fără a condiționa de obținerea de profit.
Care sunt argumentele principale ale reclamantei în susținerea deducerii TVA pentru investiție abandonată?
Argumentele principale ale reclamantei au vizat conformitatea cu art. 297 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, subliniind că serviciile achiziționate îmbunătățeau terenul și erau destinate operațiunilor taxabile. Reclamanta a invocat factori externi independenți, precum probleme de finanțare și creșteri de costuri, pentru abandon, susținând că deducerea TVA pentru investiție abandonată nu poate fi refuzată fără dovezi de fraudă. Aceste argumente au fost acceptate de instanță, care a anulat deciziile fiscale contestate.
De ce a fost anulată decizia fiscală în cazul deducerii TVA pentru investiție abandonată?
Decizia fiscală a fost anulată deoarece organele fiscale au excedat competențele, refuzând deducerea TVA pentru investiție abandonată fără a proba abuzul și ignorând principiul neutralității. Conform Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ (art. 10), instanța a apreciat că dreptul de deducere, reglementat de art. 297 din Codul fiscal, rămâne valabil pe baza intenției inițiale. Soluția Tribunalului București subliniază că deducerea TVA pentru investiție abandonată nu depinde de finalizarea proiectului, ci de scopul taxabil inițial.
Ce implicații are soluția instanței pentru alte cazuri de deducere TVA pentru investiție abandonată?
Soluția instanței creează un precedent favorabil pentru deducerea TVA pentru investiție abandonată, protejând contribuabilii împotriva refuzurilor arbitrare ale fiscului. Prin anularea actelor și acordarea cheltuielilor de judecată, hotărârea subliniază aplicarea art. 297 alin. (4) din Legea nr. 227/2015, coroborat cu jurisprudența CJUE (Cauza C-268/83 Rompelman). Pentru profesioniști, aceasta implică necesitatea documentării intenției inițiale în cazuri similare de deducere TVA pentru investiție abandonată, asigurând neutralitatea fiscală.
Cum se poate contesta refuzul deducerii TVA pentru investiție abandonată?
Refuzul deducerii TVA pentru investiție abandonată poate fi contestat administrativ, apoi judiciar, conform procedurii din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ (art. 11 alin. (1)). Contribuabilul depune contestație la organul fiscal emitent, urmată de acțiune la tribunalul competent dacă este respinsă. În speța discutată, reclamanta a obținut anularea actelor, demonstrând că deducerea TVA pentru investiție abandonată este legitimă dacă se bazează pe dovezi obiective și respectă principiile europene de TVA.
Hotărâre integral
Hotarâre nr. 297/2021 din 21.01.2021, cod RJ 583e2g5e (https://rejust.ro/juris/583e2g5e)
Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2021:007.######
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr. #####/3/2020
Sentinţa civilă nr. ###
Şedinţa publică din data de 21.01.2021
Tribunalul constituit din:
Preşedinte: ##### ##### #########
Grefier: ###### #######
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta ######## #### #### SRL în contradictoriu cu pârâții Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti și DGRFP – ########, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal – dec nr. 59/07.02.2020.
La apelul nominal efectuat în şedinţa publică a răspuns reclamanta prin avocat lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Reclamanta prin avocat depune la dosar practică judiciară şi dovada cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă părţilor cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reţine cauza în pronunţare.
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2020 pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a Contencios Administrativ si Fiscal, sub nr. #####/3/2020 reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
1.Anularea Deciziei nr, ##/07.02.2020, emisă prin Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 şi a Deciziei de impunere F-CL nr. 155/05.09.2019, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală F-CL nr. 150/05.09.2019, în ceea ce priveşte TVA stabilit suplimentar de 536.270 lei, aferentă perioadei de raportare: trimestrul IV 2018,
2.Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a menţionat:
Activitatea comercială planificată de subscrisa a constat în realizarea în ####### a unui proiect rezidențial cu funcțiuni complementare privind servicii şi activități comerciale. în acest sens, domeniul şi obiectul principal de activitate al subscrisei îi reprezintă „Dezvoltare (promovare) imobiliară”, iar obiectele secundare de activitate concordă acestui scop.
Ca primă etapă în realizarea proiectului, reclamanta a procedat la identificarea şi securizarea elementului esențial al proiectului: terenul. Acesta a fost achiziționat în 19.12.2018, în #### şi beneficia de caracteristici considerate corespunzătoare pentru planurile subscrisei (localizare, suprafaţă, caracteristici de urbanism etc).
Terenul achiziționat necesita efectuarea anumitor lucrări de amenajare, care erau firești şi anticipabile pentru orice astfel de dezvoltare. Specificul şi întinderea acestora, alături de alte demersuri documentare adiacente, puteau fi stabilite de către subscrisa în urma accesării de asistenţă tehnică de specialitate.
Ca etapă secundă în realizarea proiectului, subscrisa a procedat la angajarea de cheltuieli pentru servicii de proiectare, coordonare şi asistenţă tehnică, servicii de nivelare şi evacuare materiale reziduale, servicii management proiect, lucrări prospectare teren şi investigare de laborator asupra pământului din zona amplasamentului, studii de piață, recrutare personal, lucrări de geodezie.
Toate activităţile în discuţie au fost realizate în scopul imediat ai îmbunătățiri terenului şi în scopul mediat al dezvoltării proiectului. Odată ce terenul a intrat în patrimoniul subscrisei, acesta a devenit suportul pentru toate acţiunile următoare necesare pentru proiect.
Situaţia cheltuielilor survenite asupra terenului, inclusiv cu defalcare pe tipuri şi valori a fost reţinută în cadrul Raportului de inspecţie fiscală, dar ulterior a fost interpretată în mod greşit de către organul fiscal, după cum urmează:
Organele de inspecţie fiscala au exclus de ia deducere tava pe valoarea adăugata in suma de 536.270 lei aferenta serviciilor prestate in baza contractelor de la următorii furnizori, întrucât acestea nu fost facturate tu ocazia vânzării terenului, nefiind utilizate ir. folosul obţinerii de venituri impozabile si negenerând operațiuni taxabile.
####### ############ SRL in valoare de 243.386 lei reprezentând servicii de proiectare, coordonare si asistenta tehnica, etc.
######## ########## SRL in valoare suma de 205.7″ 5 lei. reprezentând refacturare lucrări, constând in prestări servicii de nivelare si servicii de evacuare materiale reziduale din dezmembrări.
– ###### ####### SRL in valoare de 35.960 lei, reprezentând servicii management proiect faza pre-constructie.
– ######### SRL in valoare de 19,798 lei, reprezentând lucrări privind lucrările de prospectare teren, investigare de
laborator asupra pământului din zona amplasamentului str. Mitropoliei ######, #### ####, mobilizare si demobilizare
utilaje si personal, contravaloare situaţii lucrări, proces verbal prospectare teren, servicii prospeței teren,
– ###### ##### ####### SRL in valoare de 17.623 lei. reprezentând studiu de piața despre piața rezidențiala din ####.
– ###### ####### SRL in valoare de 10.597 lei. reprezentând proiect recrutare personal, nefinalizat.
– ####### #### ####### SRL in valoare de 3.131 lei. reprezentând repari lucrări geodezie.
Din analiza lucrărilor angajate pentru realizarea investiţiei a rezultat faptul ca nu sunt răcori externi care sa împiedice realizarea acesteia.
Lucrările efectuate asupra terenului (nivelare a terenurilor, evacuare materiale reziduale, împrejmuire teren, prospectare), documentaţiile si proiectele întocmire (proiectare, coordonare si asistenta tehnica) precum si studiile realizate au condus ia autorizarea proiectului respectiv:
– terenul este intabulat in numele ######## #### #### SRL ;
– Primăria a emis Certificatului de urbanism nr.2836/27.08.20 IS prin care certifica regimul juridic, economic si tehnica proiectului: ”Construire Ansamblu Rezidențial cu funcțiuni complementare privind servicii si activități comercial ; teren proprietate, împrejmuire teren, platforme si amenajări exterioare, organizare șantiere”;
– raportul geotehnic arata ca terenul este teren bun de fundare”.
Societatea renunţă la realizarea proiectului si vinde terenul achiziționat in decembrie 3018, fără a factura si lucrările efectuate asupra acestuia.
Din aceste împrejurări de fapt, rezultă fără putință de tăgadă faptul că subscrisa şi-a manifestat intenţia de a valorifica terenul prin realizarea obiectivului, încă de la momentul dobândirii sale şi până la momentul schimbării paradigmei, în sensul vânzării către cumpărătorul interesat
Alegerea altei abordări faţă de iniţiala urmărire a realizării obiectivului a fost impusă subscrisei de factorii externi de piață (în principal sub aspect financiar] şi de modul insuficient de derulare al proiectului până la momentul respectiv (ex: asigurarea insuficientă a infrastructurii necesare proiectului, ca şi consecinţă a răspunsului insuficient al piețelor relevante interogate).
Contextul în care s-a renunțat la dezvoltarea proiectului rezidențial a fost marcat cu precădere de următoarele repere:
Survenirea după demararea proiectului a unor probleme legate de finanțare: partenerul comercial din Slovenia previzionat de subscrisa s-a regăsit în imposibilitatea susţinerii financiare a dezvoltării proiectului, iar participația sa nu putea fi compensată prin resursele reclamantei.
Creșterea ulterioară a costurilor aferente dezvoltării proiectului: precum solicitarea de către Municipiul lași a efectuării a unor investiții care totalizau aproximativ 12.000.000 #### în infrastructura locală (edificarea unui pod/pasaj, centrală electrică de transformare proprie etc],
Fluxul de numerar şi proiecția financiară a subscrisei au devenit negative, infirmând situațiile financiare care au stat la baza inițierii proiectului,
Imposibilitatea asigurării resurselor umane a subscrisei, prin recrutarea unui număr suficient de personal calificat. Procesul de recrutare derulat prin firme specializate nu a avut rezultatele necesare, nefiind ocupate toate posturile din organigrama implicată de dezvoltarea proiectului,
Insuccesul contractării tuturor partenerilor comerciali necesari, coroborată cu acumularea de experiențe nefavorabile în materie de negocieri cu partenerii comerciali vizați. între materiile deficitare se numărau calitatea (superioară) căutată pentru lucrări şi servicii, termenele ferme de livrare, recepționarea materialelor necesare de la furnizori etc.
Concretizarea insuficientei predictibilități de îndeplinire a formalităților pentru conformarea cu prevederile legale speciale aplicabile (ecologizarea unei părţi a terenului, obținere de autorizaţii etc), chiar şi în contextul obţinerii de sprijin de la partenerii şi consilierii români specializați contractați în prealabil.
În condiţiile respective, în care au avut loc investiții semnificative în cadrul proiectului, dar a survenit infirmarea perspectivelor concrete care au fost previzionate iniţial şi au survenit presiuni suplimentare pe mai multe componente ale proiectului. Motivele obiective şi independente de subscrisa cu care ne-am confruntat au făcut imposibilă realizarea proiectului în condiţii de viabilitate economică şi de siguranţă financiară a subscrisei.
Apariția cumpărătorului interesat de teren şi posibilitatea valorificării terenului prin vânzare a devenit singura soluție economică disponibilă la momentul respectiv pentru salvarea investiţiei realizate iniţial. Agrearea unui prețul de vânzare superior prețului rezultat din raportul de evaluare al terenului efectuat în 28.11.2019 a conferit sens realizării vânzării şi a facilitat reducerea pierderilor financiare care ar fi urmat în caz contrar.
Ulterior perfectării vânzării, subscrisa a înregistrat decontul de TVA nr. ######### din 23.01.2019 pentru TVA în valoare totală de 1.453.298 lei. Pentru soluţionarea decontului, subscrisa a fost supusă unei inspecții fiscale de către AJFP ######## (organ fiscal delegat), care a fost finalizată prin întocmirea Raportului de inspecţie fiscală F-CL nr. 150/05.09.2019 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice F-CL nr. 155/05.09.2019.
Reclamanta a contestat Decizia de impunere şi Raportul de Inspecţie Fiscală prin Contestaţia administrativă înregistrată la intimată sub \v. 43375/19.11.2019 şi înregistrată, anterior, la AJFP ######## sub nr. 12882/29.10.2019. A avut loc şi susţinerea orală a contestaţiei, ocazie cu care subscrisa a depus documente justificative suplimentare, care reconfirmau împrejurările de fapt şi de drept învederate prin contestaţie.
Intimata a înţeles să respingă contestaţia subsemnatei prin emiterea Deciziei nr. ##/07,02.2020. Deoarece dezaprobăm poziţia exprimată de organul fiscal, subscrisa este constrânsă a formula prezentul demers judiciar.
2.1 Competenţa materială şi teritorială a instanţei de judecată.
Conform prevederilor art. 10 al. 1 din Legea nr. 551/2004 privind contenciosul administrativ: „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale si județene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuţii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 1.000.000 de lei se soluţionează pe fond de tribunalele administrativ-fiscale (…}”.
Din punct de vedere material, instanţa competenta este secţia de contencios administrativ a Tribunalului de la sediul pârâtului, având în vedere că organul de inspecţie fiscală a stabilit in sarcina subscrisei, cu titlul de obligaţii suplimentare de plata, suma de 536.270 Iei -inferioară pragului legal de 1.000.000 lei.
Conform prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind legea contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului.
Tribunalul Bucureşti, prin Secţia a Il-a de Contencios Administrativ şi Fiscal este competent din punct de vedere teritorial a soluţiona prezenta cauză.
2.2 încadrarea în termenul legal de contestare.
Demersul reclamantei respectă rigorile legale temporale, fiind formulată înăuntrul termenului reglementat prin art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerile prealabile.
Nelegalitatea şi netemeinicia Deciziei nr. ##/07.02,2020, a Deciziei de impunere F-CL nr. 155/05.09.2019 şi a Raportului de inspecţie fiscală F-CL nr. 155/05.09.2019 rezultă prin raportare la următoarele prevederi legale şi repere jurisprudențiale:
#### interpretarea şi aplicarea eronată a prevederilor legale incidente – art. 297 alin. 4 Cod Fiscal, coroborat cu pct. 67 alin. 1 teza 1, alin. 17 şi alin. 18 din Normele metodologice ale Codului Fiscal
Aprecierea eronată a organelor de inspecţie fiscală rezultă din modalitatea în care acestea au înţeles să soluţioneze prezenta situaţie, astfel) cum aceasta a fost sintetizată în pag. 3, paragraful 4 a Deciziei nr. ##/07.02.2020: „dacă, în mod corect, organele de inspecţie fiscală au procedat la respingerea dreptului de deducere a TVA pentru achiziții de servicii neutilizate în vederea realizării unui proiect imobiliar abandonat, în condiţiile în care persoana impozabilă nu a adus dovezi care să probeze ca abandonul investiţiei s-a datorat unor motive obiective ce nu țin de voinţa sa”.
intimata a încălcat art. 297 alin. 4 Cod Fiscal: „Orice persoană impozabila are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile”.
Aceste prevederi legale au fost îndeplinite în situaţia subscrisei deoarece cheltuielii înregistrate au avut loc în scopul desfășurării activităţii subscrisei, au fost destinate unor operațiuni taxabile şi generatoare de profit viitor, respectiv au fost avute în vedere în operaţiunea economică a vânzării terenului. Subliniem faptul că terenul a fost vândut prin raportare la starea -îmbunătățită- în care se afla după realizarea lucrărilor şi serviciilor contractate care îl vizau direct: nivelări, demolări, eliberări de materiale/moloz, geologie etc,
Pe de o parte, conformitatea legală a emitenților facturilor şi a facturilor care au generat TVA-ul achitat de subscrisa nu a fost contestată de organul fiscal. Pe de altă parte, finalitatea majorității lucrărilor şi serviciilor a fost înglobată inevitabil în valoarea terenului.
Intimata a încălcat pct. 67 alin. 1 teza 1 din Normele metodologice ale Codului Fiscal: „Dreptul persoanelor impozabile de a deduce taxa achitata sau datorată pentru bunurile/serviciile achiziționate destinate utilizării în scopul operațiunilor prevăzute la art, 297 alin. (4) din Codul fiscal constituie un principiu fundamental al sistemului de TVA. Dreptul de deducere prevăzut la art. 297 din Codul fiscal face parte integrantă din mecanismul TVA şi. in principiu, nu poate fi limitat”.
Aceste prevederi legale au fost îndeplinite în situaţia subscrisei deoarece situațiile în care dreptul de deducere poate fi limitat sunt excepţionale şi nu sunt incidente în prezenta cauză. Cu titlu de principiu, jurisprudenţa constantă a CjUE a stabilit existenţa fraude sau rele-intenții directe din partea solicitantului ca tipuri principale de situaţii de refuzare a dreptului de deducere, însă organul fiscal nu a invocat la nici un moment existenţa de asemenea motive.
Intimata a încălcat pct. 67 alin. 17 şi 18 Normele metodologice ale Codului Fiscal, conferindu-le alt sens decât cel avut în vedere de legiuitor la momentul adoptării acestora. în soluţionarea solicitărilor subscrisei, aceasta s-a rezumat a invoca o interpretare subiectivă a normelor de drept existente, dar care omite particularitățile situaţiei cu care s-a confruntat subscrisa. Mai mult, aceasta încalcă optica legiuitorului în materie de TVA şi principiile fundamentale în baza cărora se aplică normele de drept aflate în discuţie.
Intenţia dezvoltării proiectului imobiliar nu poate fi negată şi a existat până la momentul concretizării perspectivelor vânzării, în contrapondere cu înrăutățirea perspectivelor dezvoltării urmărite iniţial (elocventă este etapizarea proiectului în 5 şi apoi 7 etape). #### intimata reţine atât stăruința subscrisei în a dezvolta proiectul şi cât şi continuarea înregistrării de cheltuieli chiar şi după înrăutățirea coordonatelor planificate iniţial de subscrisa, aceasta se rezumă în final a susţine, în mod greşit, nedestinarea lor către operațiuni taxabile şi inexistenţa circumstanţelor exterioare independente de voinţa subscrisei.
Organul fiscal a procedat greşit ia respingerea parțială a decontului, având în vedere că nu decizia liberă şi neafectată de alţi factori relevanți a dus ia vânzarea terenului de către subscrisa, în locui dezvoltării proiectului. Schimbarea situaţiei resurselor (financiare şi umane) disponibile pentru implementarea proiectului şi a celorlalți factori de piață incidenți (precum asigurarea partenerilor şi a furnizorilor necesari) nu pot fi considerate a ţine de voinţa subscrisei. Decizia internă a subscrisei de a accepta vânzarea în detrimentul continuării unui proiect neviabil a rămas o consecinţă formală în asemenea circumstanţe, iar aprecierea sa de către organul fiscal prin scoatere din context ar fi inacceptabilă în cadrul sistemului de TVA existent la nivel comunitar.
Chiar şi în contextul existenţei schimbării de abordare a valorificării terenului din partea subscrisei, sesizăm faptul că aprecierile organului fiscal din documentele contestate nu reflectă situaţia juridică existentă în realitate. Dreptul de deducere al TVA solicitată concordă cu documentele justificative pe care le invocăm şi care opinăm că atestă o situaţie conformă cu normele, principiile şi reperele legale existente.
#### cert faptul că schimbarea abordării de valorificare a terenului a fost cauzată de factorii externi şi independenți de voinţa subscrisei, la care am făcut referire. în cazul în care proiectul ar mai fi fost viabil, subscrisa l-ar fi continuat şi nu ar fi procedat Ia vânzarea acestuia către cumpărătorul interesat, dar organul fiscal omite a analiza şi această circumstanță în cadru Deciziei ne. 59/07.02.202O.
Descreșterea semnificativă a rezultatelor situațiilor financiare ulterioare faţă de rezultatele situațiilor financiare anterioare demarării proiectului concordă existenţei unei schimbări a contextului în care acesta urma să fie dezvoltat. Chiar şi astfel, organul fiscal se rezumă a aprecia -prin scoatere din context- că existenţa documentației avea conotații strict la nivelul intern al societăţii, fără legătură cu cauzele modificării rezultatelor financiare respective.
#### de asemenea evident faptul că sarcina completării documentelor care atestă o asemenea schimbare de abordare revenea în mod formal tot subscrisei, deoarece subscrisa era singura în măsură să încheie acte juridice în calitate de beneficiar al proiectului şi de proprietar al imobilului. Totuși, cauza încheierii acestora rămâne indisolubil legată de schimbarea factorilor de piață menţionaţi anterior, fără a putea fi atribuită strict voinței reclamantei.
Contrar opiniei organului fiscal, existenţa de documente justificative cu privire la perspectivele financiare ale proiectului poate fi considerată doar atestarea preocupării subscrisei faţă de derularea proiectului şi respectarea legii. Per a contraria, dacă subscrisa nu ar fi deţinut asemenea documente, s-ar fi putut considera culpa subscrisei pentru renunţarea la proiect, dar nu a fost cazul.
Suplimentar, continuarea proiectului neviabil (după cum organul fiscal sugerează implicit prin respingerea parțială a decontului TVA) putea conduce la instalarea unei stări de insolvabilitate sau chiar insolvenţă asupra subscrisei. O atare ipoteză era net inferioară şi în mod neechivoc în detrimentul tuturor părţilor implicate: subscrisei prin perspectivele (statistice) reduse de redresare, organului fiscal prin perspectivele (statistice) reduse de recuperare a creanţelor care ar fi fost înregistrate de subscrisa şi restului mediului economic în mod similar.
Sancţionarea subscrisei prin respingerea dreptului de deducere de TVA ar reprezenta o măsură improprie şi injustă, în raport de condiţiile îndeplinite de subscrisa şi de semnificația concretă a condiției aflate în discuţie: existenţa sau nu a unor circumstanţe independente de voinţa subscrisei care au determinat renunţarea la valorificarea terenului prin dezvoltarea proiectului iniţial.
#### Interpretarea eronata a semnificației „rezultatul pozitiv” al activităților economice generatoare de TVA solicitat la deducere, în raport de jurisprurtenţa naţională şi comunitară existente
Sistemul comunitar de TVA, care a fost -în mod necesar- transpus şi la nivel naţional, nu condiționează deducerea TVA de înregistrarea de profit în urma operațiunilor comerciale generatoare de TVA.
Practica judecătorească existentă în acest sens sancționează organele fiscale pentru invocarea obţinerii de profit ca şi condiţie pentru deducerea de TVA. Această practică este ori obligatorie pentru organul fiscal – conform art. 11 alin. 11 Cod Fiscal, ori beneficiază de putere de lucru judecat [cel puţin provizorie – conform art. 430 alin. 4 Cod procedură civilă) la nivel naţional.
Contrar alegațiilor organului fiscal cu privire la rezultatul pe care trebuie să-i genereze cheltuielile efectuate (pag. 8 a Deciziei nr. ##/07.02.2020), legiuitorul nu reglementează o asemenea obligaţie în sarcina solicitantului, fie acesta naţional sau străin. Aprecierea eficienței economice clamate de organul fiscal strict faţă de obţinerea sau nu de profit poate fi considerată doar superficială şi neîntemeiată.
Ad absurdum, dacă „rezultatul pozitiv” invocat de organul fiscal nu s-ar referi strict la obţinerea de profit, respectiv acesta s-ar putea referi şi la diminuarea sau evitarea unor pierderi, atunci condiţia invocată de însăşi organul fiscal se impune a fi considerată a fi îndeplinită. Renunţarea Ia dezvoltarea unui proiect devenit neviabil (procentul de profitabilitate devenise 1,09% sau 1,91%) în urma schimbării factorilor relevanți reprezintă tocmai o decizie rațională şi eficientă din punct de vedere economic.
Reclamanta a apreciat că invocarea existenţei anumitor „riscuri” economice ale afacerii, trebuia să aibă loc în mod similar pentru toate aspectele situaţiei de faţă şi nu doar pentru cele care servesc soluţia respingerii decontului [a se vedea finalul primului paragraf din pag. 8 a Deciziei nr. ##/07.02.2020, comparativ cu paragraful 5). Invocarea oricăror principii, de drept sau de business, nu poate fi efectuată în mod corect şi echitabil cu dublă măsură, anume doar în defavoarea contribuabilului.
Soluţia de respingere a organului fiscal este bazată inclusiv pe alegația nefondată conform căreia „raportul dintre eforturile depuse şi rezultatele obținute reprezintă ceea ce se defineşte ca eficienta a activităţii economice desfășurate” (pag. 8 a Deciziei nr. ##/07.02.2020).
O atare apreciere a organului fiscal nu subzistă întrucât omite tocmai mediul exterior în care se depun eforturile, în care se obțin (şi de care depind) rezultatele, care poate fi propice, neutru, defavorabil, schimbător sau poate combina aceste caracteristici în decursul timpului. Or, în situaţia de faţă este vorba despre piața imobiliară, care este cunoscută a fi fluctuantă, independent de diligența depusă de investitori (reclamanta în cazul de faţă):
Reclamanta a arătat că a depus eforturi semnificative (aspect recunoscut de reclamantă) pentru dezvoltarea proiectului – a se observa valoarea terenului achiziționat, tipurile şi valoarea serviciilor şi lucrărilor contractate etc,
Au survenit schimbări în factorii exteriori subscrisei dar relevanți ai proiectului: reducerea resurselor financiare disponibile proiectului din perspectiva partenerului previzionat, neidentificare partenerilor şi furnizorilor necesari, neidentificarea resurselor umane necesare în pofida apelării la firme specializate etc.
Rezultatele previzionale în continuare au devenit negative, iar proiectul în sine a devenit neviabil, împrejurare care impunea luarea unei decizii.
La data de 09.09.2020 pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
In fapt, prin actiunea introdusa pe rolul acestei instanţe, reclamanta ######## #### #### SRL a solicitat, in contradictoriu cu parata ####- Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti , ca prin hotararea ce se va pronuntă sa se dispună: anularea Deciziei nr. ##/07.02.2020 emisa de DGRPFB – serviciul solutionare contestații, precum si a Deciziei de impunere F-CL nr. 155/05.09.2019, emisa in baza Raportului de inspecţie Fiscala F-CL nr. 150/05.09.2019, in ceea ce priveste TVA stabilit suplimentar de 536.270 lei, aferenta perioadei de raportare trimestrul IV 2018 , emise de Administratia Judeţeană a Finantelor Publice ######## cu cheltuieli de judecata
Pârâta a apreciat necesara introducerea in cauza a Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Ploiesti – Administratia Judeţeană a Finantelor Publice ########, in calitate de parata, întrucât reclamanta solicita anularea Decizia de impunere nr. F-CL 155/05.09.2019, emisa in baza raportului de inspecţie fiscala F-CL 150/05.09.2019, acte emise de aceasta instituţie.
##### in vedere obiectul actiunii anularea actelor administrative fiscale emise de DGRFP Ploiesti-AJFP ######## este justificata calitatea de parat a acestei instituţii.
Pe fond, in ceea ce priveste solicitarea reclamantei de anulare a actelor administrative emise de organele fiscale privitor la WA suplimentar de 536.270 lei:
In speţa dedusa judecăţii, organele fiscale au avut in vedere dispozitiile art. 297 alin.(4), art.299 alin.(l) lit.a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, reclamanta ######## #### lași SRL a solicitat la rambursare TVA aferentă perioadei 25.01.2018- 31.12.2018, pentru achizițiile efectuate în vederea realizării proiectului din ### ####, #### ####, #### ########## ####### ### ##, corp C3 – ”Construire Ansamblu Rezidențial cu funcțiuni complementare privind servicii și activități comerciale pe teren proprietate, împrejmuire teren, platforme și amenajări exterioare, organizare șantiere”, proiect care nu s-a mai realizat, terenul în cauză fiind vândut la 6 luni de la achiziție.
Organele de inspecție fiscala au exclus de la deducere taxa pe valoarea adăugată în sumă de 536.270 lei; aferentă serviciilor prestate în baza contractelor de la următorii furnizori, întrucât acestea nu au fost facturate cu ocazia vânzării terenului, nefiind utilizate în folosul obținerii de venituri impozabile și negenerând operațiuni taxabile pentru ######## #### lași SRL..
Totuși, reclamanta susține faptul că ansamblul rezidențial nu a fost finalizat din motive obiective și independente de- societate, în speță nepunându-se problema neutilizării achiziției sau a schimbării destinaţiei achizițiilor către operațiuni taxabile, invocând principiul neutralității şi a jurisprudenței europeană în materie.
Ca urmare a verificărilor efectuate organele fiscale au constatat ca lucrările efectuate asupra terenului, documentaţiile si proiectele intocmite, dar si studiile realizate au condus la autorizarea proiectului respectiv.
In consecinta, din analiza tuturor lucrărilor angajate pentru realizarea investiţiei rezulta ca nu sunt factori externi care sa împiedice realizarea acesteia.
Pârâta a arătat că desi în luna iunie 2018 au apărut semnale care puneau sub semnul întrebării realizarea proiectului, reclamanta a decis continuarea acestuia, în cunoștință de cauză, fapt ce rezultă și din contractele încheiate cu furnizorii de servicii după această dată.
Astfel, din răspunsurile formulate de reclamanta în notele explicative, rezultă motivele care au dus la abandonarea proiectului (experiența nefavorabilă în materie de negocieri, lipsa de cunoaștere la nivel local pentru obținerea autorizațiilor, lipsa de cunoaștere a legislației locale, etc), însă nu rezulta ”circumstanțele care nu depind de voința sa” apărute ulterior demarării investiției.
Faptul ca acțiunile întreprinse ulterior demarării proiectului imobiliar nu au dus la rezultatul scontat, cu atât mai mult cu cât reclamanta recunoaște că s-a constatat că investiția nu ar aduce beneficiile inițiale estimate, implică, în mod logic, faptul că decidenții reclamantei au luat deciziile pe bază de elemente concrete, evaluabile, nu pe simple percepții, riscurile fiind liber asumate.
#### de motivarea reclamantei, urmează sa constataţi ca, este insuficientă în măsură în care aceasta nu a prezentat și dovezi din care sa reiasă că, deși a renunțat la investiția inițială, dreptul de deducere exercitat inițial poate fi păstrat datorita circumstanțelor ce nu au depins de voința reclamantei.
##### in vedere cele de mai sus, pârâta a a solicitat respingerea actiunii reclamantei ######## #### #### SRL, ca neintemeiata si menţinerea actelor contestate, respectiv Decizia nr. #####.02.2020 emisa de DGRPFB – serviciul solutionare contestații, precum si Decizia de impunere F-CL nr. 155/05.09.2019, emisa in baza Raportului de inspecţie Fiscala F-CL nr. 150/05.09.2019, in ceea ce priveste TVA stabilit suplimentar de 536.270 lei, aferenta perioadei de raportare – trimestrul IV 2018, ca fiind temeinice si legale.
În drept au fost invocate pe dispoziţiile art. 205-208 Cod Procedura Civila; Cod Procedura Fiscala.
La data de 17.11.2020, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti și DGRFP – ######## a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că societatea ######## #### #### SRL, a fost înființata în vederea realizării unui proiect rezidențial în #### ####, #### ####, #### ########## ####### ### ##, corp C3, având obiect principal de activitate: „Dezvoltare (promovare) imobiliara”.
In urma verificării documentelor puse la dispozitie, organul de inspecţie fiscala a constatat ca societatea ######## #### lași SRL a achiziționat de la persoana afiliata ######## ########## SRL un teren in valoare de 212.068.963 lei, situat în lași, #### ########## ####### ### ##, #### ####, în baza contractelor de vânzare cumpărare cu încheierile de autentificare nr. 743/12.06.2018 și nr. 411/29.03.2018 în vederea realizării proiectului ”Construire Ansamblu Rezidențial cu funcțiuni complementare privind servicii si activități comerciale pe teren proprietate, împrejmuire teren, platforme si amenajări exterioare, organizare șantiere”.
In vederea realizării obiectivului societatea angajează o serie de cheltuieli cu servicii de proiectare, coordonare si asistenta tehnica, studii de piața, fezabilitate, servicii de management atat de la furnizorii independenți cat si de la părţile afiliați (interni si intracomunitari), care au generat TVA deductibila pentru societate; proiect nefinalizat, terenul fiind vândut Ia valoarea de 189.788.243 lei.
In vederea edificării proiectului, societatea a prezentat Certificatul de urbanism nr. 2836/27.08.2018 prin care se certifica regimul juridic, economic si tehnic al proiectului:
Regimul juridic – Imobil situat în intravilanul Municipiului lași, în suprafață totală de 23.771 mp, deținut de catre ######## #### lași SRL în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 411/2018
Regimul economic: (…) Categoria de folosință – curți construcții (.,.)
Regimul tehnic: Regim de înălțime maxim 2S+D+P+11E.
Societatea a solicitat la rambursare TVA aferentă perioadei 25.01.2018-31.12.2018, pentru achizițiile efectuate în vederea realizării proiectului din ### ####, #### ####, #### ########## ####### ### ##, corp. C3, „Construire Ansamblu Rezidențiat cu funcțiuni complementare privind servicii și activități comerciale pe teren proprietate, împrejmuire teren, platforme și amenajări exterioare, organizare șantier’, proiect care nu s-a mai realizat, terenul în cauză fiind vândut la 6 luni de la achiziţie.
Organul de inspecției fiscala a exclus de la deducere taxa pe valoarea adăugată in suma de 536.270 lei, aferenta serviciilor prestate in baza contractelor de la următorii furnizori, întrucât acestea nu au fost facturate cu ocazia vânzării terenului, nefiind utilizate in folosul obţinerii de venituri impozabile si negenerând operațiuni taxabile pentru ######## #### #### SRL, după cum urmează:
#### de 243.386 lei TVA aferentă facturilor emise de ####### ############ SRL, în baza contractelor nr. 17-060/27.11.2017 si nr. 18-028/20.08.2018, reprezentând servicii de proiectare, coordonare și asistența tehnică pentru implementarea unui master plan (obținere de certificate urbanism, refacturară vizita site, predare proiect tehnic structură, depunere documente, aviz ISU, servicii acord reziliere); suma de 205.775 lei WA aferentă facturilor emise de ######## ########## SRL, în baza contractului din data de 12.08.2018, reprezentând refacturare lucrări, constând în prestări servicii de nivelare și servicii de evacuare materiale reziduale din dezmembrări;
#### de 35.980 tei TVA aferentă facturilor emise de ###### ####### SRL, în baza contractului din data de 24.07.2018, reprezentând servicii management proiect faza reconstrucție; suma de 19.798 tei TVA aferentă facturilor emise de ######### SRL, în baza contractului nr. 518-16/29.08.2018, reprezentând lucrări de prospectare teren, investigații de laborator asupra pământului din zona amplasamentului din str. Mitropoliei ######, #### ####, mobilizare si demobilizare utilaje și personal, contravaloare situații lucrări, proces verbal prospectare teren, servicii prospectie teren; suma de 17.623 lei, aferentă facturilor emise de ###### ##### ####### SRL, în baza contractului nr. CONS20180003/20.M2Q18, reprezentând studiu despre piața rezidențială-din lași; suma de 10.597 lei TVA aferentă facturilor emise de ###### ####### SRL, în baza contractului nr. 377/22.06.2018, reprezentația servicii recrutare personal proiect; suma de 3.131 lei TVA aferentă facturilor emise de raport Evalcad Grup Proiect 5RL, în baza contractului nr. 1/10.08.2018, reprezentând raport lucrări geodezie.
Lucrările efectuate asupra terenului (nivelare a terenurilor, evacuare materiale reziduale, împrejmuire teren, prospectare) , documentaţiile si proiectele intocmite(proiectare, coordonare si asistenta tehnica) precum si studiile .realizate au condus la autorizarea proiectului respectiv:
terenul este intabulat in numele ######## Parc lași SRL;
Primaria emite Certificatului de urbanism nr.2836/27.08.2018 prin care certifica regimul juridic, economic si tehnic al proiectului: ”Construire Ansamblu Rezidențial cu funcțiuni complementare privind servicii si activități comerciale pe teren proprietate, împrejmuire teren, platforme si amenajări exterioare, organizare șantiere”; raportul geotehnic arata ca terenul este ”un teren bun de fundare”.
Societatea renunţă la realizarea proiectului si vinde terenul achiziționat in decembrie 2018, fără a factura si lucrările efectuate asupra acestuia.
Din declaraţia data de domnul administrator Jaruk Zlocha, referitor la renuntarea proiectului rezulta faptul ca: ”######## #### #### (in continuare NP/) a avut ca obiectiv dezvoltarea unei zone multifuncționale, constând din cladiri rezidențiale, de birouri si pentru vanzare cu amănuntul. NPI a hotărât sa dezvolte acest proiect împreuna cu un partener, întrucât, încă de la început, a fost angajata in negociere pentru formarea unei societăţi mixte (SM) cu un partener din Slovacia, care are o vasta experiența in implementarea proiectelor la scara mondiala.
Reclamanta nu a fost in măsura sa alcătuiască o echipa fără partenerul SM (societăţi mixte), a fost luata decizia de vanzare si de minimalizare a expunerii financiare a acționariatului Ia o pierdere financiara ulterioară.
Urmare perspectivelor privind aspectele tehnice, legate de mediu si de procedurile legale de precauție, a fost acceptat si un discount fata de prețul negociat in Memorandumul de Înțelegere. Contractul final de vanzare-cumparare a fost semnat la 19 decembrie 2018. ”
Din cele menționate anterior se reține faptul că, deși în luna octombrie 2018 au apărut semnale care puneau sub semnul întrebării realizarea proiectului, societatea a decis continuarea acestuia, în cunoștință de cauză, fapt ce rezultă și din contractele încheiate cu furnizorii de servicii după această dată.
Astfel, din răspunsurile formulate de societate în notele explicative, rezultă motivele care au dus la abandonarea proiectului (experiența nefavorabilă în. materie de negocieri, lipsa de cunoaștere la nivel local pentru obținerea autorizațiilor, lipsa de cunoaștere a legislației locale, etc.), însă nu rezulta ”circumstanțele care nu depind de voinţa sa” apărute ulterior demarării investiției.
Faptul că acțiunile întreprinse ulterior demarării proiectului imobiliar nu au dus la rezultatul scontat, cu atât mai mult cu cât societatea recunoaște că s-a constatat că investiția nu ar aduce beneficiile inițiale estimate, implică, în mod logic, faptul că decidenții societății au luat deciziile pe baza de elemente concrete, evaluabile, nu pe simple percepții, riscurile fiind liber asumate.
Ca atare, renuntarea la acest proiect s-a facut din motive subiective care țin exclusiv de voinţa administratorului si hotararii asociatului majoritar, întrucât lipsa de cunoaștere a legislaţiei si pentru îndeplinirea formalităților de obținere a autorizaţiilor, analiza fluxului de numerar si a profitului previzionat, nu pot fi invocate întrucât aceasta trebuiau analizate înainte de demararea proiectului.
Experiența nefavorabila in materie de negocieri, si faptul ca societatea ######## #### #### nu a fost in măsura sa alcătuiască o echipa fără parteneri este de asemenea exclusiv vina administrării acesteia.
Totodata, renuntarea din motive subiective (cum ar fi lipsa de cunoaștere a legislaţiei, experiența nefavorabila in materie de negocieri, etc.) care țin exclusiv de voinţa acționarului majoritar, la proiectul rezidențiat pentru care au fost angajate o serie de costuri care au generat TVA deductibila, nu poate fi admisa întrucât destinația acestor servicii achiziționate a fost aceea de a le utiliza in folosul operațiunilor taxabile.
Societatea susține faptul că ansamblul rezidențial nu a fost finalizat din motive obiective si independente de societate, în speță nepunând-se problema neutilizării achiziției sau a schimbării destinației achiziţiilor catre operațiuni taxabile, invocând principiul neutralității și jurisprudenţa europeană în materie.
Organul de inspecţie fiscala a constatat că lucrările efectuate asupra terenului (nivelare, evacuare materiale reziduale, împrejmuire teren, prospectare), documentațiile și proiectele întocmite (proiectare, coordonare și asistență tehnică) precum și studiile realizate au condus la autorizarea proiectului respectiv.
Din analiza lucrărilor angajate pentru realizarea investiției a rezultat faptul că nu sunt factori externi care să împiedice realizarea acesteia.
Astfel dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată este condiționat de utilizarea serviciilor achiziționate in folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile, dar justificarea serviciilor ca fiind destinate operațiunilor sale taxabile revine persoanei impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată care a achiziționat serviciile respective.
Totodata, acordarea dreptului de deducere in conditiile renunțării din motive subiective care țin exclusiv de voinţa acționarului majoritar a unui proiect rezidențial, pentru care au fost angajate o serie de costuri care au generat TVA deductibila de catre societate, nu se poate exercita întrucât destinația acestor servicii achiziționate, respectiv aceea de a le utiliza in folosul operațiunilor taxabile care ar permite, potrivit art. 297, alin. (4), lit. a) din Legea ######## privind Codul fiscal, deductibilitatea acestora, este imposibil de realizat in aceste condiţii, aspect susţinut si de jurisprudenţa interna si internaţională .
##### in vedere ca incepând cu data aderării Romaniei la Uniunea Europeana, sunt luate in considerare si deciziile Curtii Europene de Justiţie, in scopul aplicarii uniforme si respectării aquis-ului comunitar in domeniul TVA, se retine ca jurisprudenţa comunitara recunoaşte statelor membre dreptul de a solicita dovezi pentru demonstrarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adăugată.
Astfel, in hotararea data în căzut C-85/95 #### Reisdorf, Curtea Europeană de Justiție a subliniat că distincția dintre exercitarea dreptului de deducere a TVA si demonstrarea acestuia la controalele ulterioare este inerentă în funcționarea, sistemului comun de TVA (paragraful 19 din hotărâre), iar prevederile comunitare referitoare la exercitarea dreptului de deducere nu guvernează demonstrarea acestui drept după ce acesta a fost exercitat de către persoana impozabilă.
In acest sens legislatia comunitara da statelor membre puterea de a stabili regulile pentru supravegherea exercitării dreptului de a deduce TVA in special medul in care persoanele impozabile urmează sa îşi stabilească acest drept (paragraful 29 din aceeasi hotarare).
La paragraful 23 si 24 din cazul C-110/94 Inzo și paragraful 24 din cazul C-288/83 Rompelman, Curtea a stabilit că este obligația persoanei care solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată să demonstreze ca sunt îndeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii si art. 4 din Directiva a VI-a (in prezent, Directiva #########CE) nu împiedică autoritățile fiscale sa solicite dovezi obiective care să susțină intenția declarata a persoanei în cauză de a desfășura activitate economică dând naștere la operațiuni taxabile.
In cazurile de fraudă sau de abuz, în care, de exemplu, persoana implicată, sub pretextul intenției de a desfășura o anumită activitate economică, de fapt cu intenția de a obține bunuri proprii pentru care se poate obține o deducere, autoritatea fiscală poate cere replanta sumelor retroactiv pe baza faptului că acele deduceri au fost efectuate pe declarații false.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, persoana impozabilă ce acționează ca atare are dreptul să deducă TVA pentru bunuri ce i-au fost livrate sau pentru servicii care i-au fost prestate în scopul realizării unui proces investițional, și pe care a intenționat să le folosească în cadrul operațiunilor taxabile.
Dreptul de deducere rămâne dobândit când, din motive de circumstanță ce nu depind de voinţa sa, persoana impozabilă nu s-a folosit niciodată de bunurile și serviciile achiziționate în scopul realizării de operațiuni taxabile.
Prin urmare persoanele impozabile au dreptul sa-si deducă taxa pe valoarea adăugată aferenta achiziţiilor de bunuri/servicii numai daca sunt îndeplinite doar condiţii cumulative, si anume: achizitiile sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor taxabile si au la baza facturi care conțin obligatoriu toate informatiile necesare stabilirii dreptului de deducere.
In speţa sunt aplicabile si prevederile art. 1 1 alin. (1) din Legea ######## privind Codul fiscal: ” Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității.”, coroborate cu: pct. 67, alin. (1) si (2) din HG 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii ######## privind Codul fiscal: „SECTIUNEA 1 – Sfera de aplicare a dreptului de deducere ”67. (1) Dreptul persoanelor impozabile de a deduce taxa achitată sau datorată pentru bunurile/serviciile achiziționate destinate utilizării în scopul operațiunilor prevăzute la art. 297 alin. (4) din Codul fiscal constituie un principiu fundamental al sistemului de TVA. Dreptul de deducere prevăzut la art. 297 din Codul fiscal face parte integrantă din mecanismul TVA și, în principiu, nu poate fi limitat. Acest drept se exercită imediat pentru totalitatea taxei aplicate operațiunilor efectuate în amonte. Pentru a beneficia de dreptul de deducere trebuie îndeplinite în primul rând condițiile de fond, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv pe de o pane, cel interesat să fie o persoană impozabilă în sensul titlului VII din Codul fiscal și, pe de altă parte, bunurile sau serviciile invocate pentru a justifica acest drept să fie utilizate în aval de persoana impozabilă în scopul operațiunilor prevăzute la art. 297 alin. (4) din Codul fiscal, iar în amonte, aceste bunuri sau servicii să fie furnizate de o altă persoană impozabilă.
(2) Potrivit jurisprudenței constante a Curţii de Justiție a Uniunii Europene organele fiscale competente sunt în măsură să refuze acordarea dreptului de deducere dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv. ” art. 6, alin. (1) din Legea ######## privind Codul de procedura fiscala:” Exercitarea dreptului de apreciere Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competentelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. în exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor; precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanţa judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior; pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor, în situarea în care organul fiscal constată că există diferențe între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la același contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă. ” pct. 57, alin. (1), (2), (3), (4) si (5) din Ordinul ######### pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate:
Principul (1) Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.
(2) Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele justificative care stau fa baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.
(3) Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordantă cu realitatea economică. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a’ unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra În contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
(4) Exempte de situații când se aplică acest principiu pot fi considerate: încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar; recunoașterea veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii în funcție de fondul economic al contractului și de eventualele gratuități (stimulente) aferente; încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignație; recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități afiliate sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.
(5) Entitățile au obligația ca la întocmirea documentelor justificative și la contabilizarea operațiunilor economico-financiare să țină seama de toate informațiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situațiile în care natura economică a operațiunii să fie diferită de forma juridică a documentelor care stau la baza acestora”.
In raport de motivele expuse in cererea de chemare in judecata si in precizarea la actiune, invocarea unor concluzii din jurisprudenţa comunicata in materia de TVA, este insuficienta in măsura in care contestatara nu a prezentat si dovezi din care sa reiasă ca, desi a renunțat la investiția iniţială, dreptul de deducere exercitat iniţial poate fi păstrat datorita circumstanţelor ce nu au depins de voinţa societatii.
În drept au fost invocate pe dispoziţiile art. 205-208 Cod Procedura Civila; Cod Procedura Fiscala.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarele:
Reclamanta ######## #### lași SRL a solicitat la rambursare TVA aferentă perioadei 25.01.2018- 31.12.2018, pentru achizițiile efectuate în vederea realizării proiectului din #### ####, #### ####, #### ########## ####### ### ##, corp C3 – ”Construire Ansamblu Rezidențial cu funcțiuni complementare privind servicii și activități comerciale pe teren proprietate, împrejmuire teren, platforme și amenajări exterioare, organizare șantiere”, proiect care nu s-a mai realizat, terenul în cauză fiind vândut la 6 luni de la achiziție.
Organele de inspecție fiscala au exclus de la deducere taxa pe valoarea adăugată în sumă de 536.270 lei, aferentă serviciilor prestate în baza contractelor de la o serie de furnizori, întrucât acestea nu au fost facturate cu ocazia vânzării terenului, nefiind utilizate în folosul obținerii de venituri impozabile și negenerând operațiuni taxabile pentru ######## #### lași SRL.
Cheltuielile efectuate pentru realizarea proiectului menţionat anterior se reflecta in contabilitate ca imobilizări in curs. Instanţa reţine că reclamanta nu a renunțat la investiție. Vânzarea imobilizării în curs nu se poate considera abandonarea investiției.
În cauza Cauza C-126/14 UAB „Sveda” CJUE a reţinut „bunurile sau serviciile achiziționate trebuie să prezinte o legătură directă și imediată cu operațiunile taxabile care dau naștere dreptului de deducere și, astfel, scopul „final” urmărit de persoana impozabilă nu prezintă relevanță.”
Autoritatea fiscală a cenzurat dreptul exclusiv al contribuabilului de a lua deciziile de business considerate oportune invocând principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Astfel se consideră că o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA are drept de deducere în măsura în care intenţia de a desfăṣura activitatea economică generatoare de operaṭiuni taxabile este susṭinută de dovezi obiective, din care să rezulte că achiziţiile sunt destinate a fi utilizate în folosul tranzacţiilor impozabile viitoare
O asemenea interpretare a #### este contrară principiilor Directivei #########CE, precum şi a practicii constante a Curṭii de Justiṭie. CJUE conferă o aplicabilitate foarte largă principiului neutralităţii, care, în opinia exprimată de #####, trebuie respectat “indiferent de scopurile sau de rezultatele” activităţilor generatoare de TVA. #### cu atât mai mult principiul neutralităţii fiscale trebuie respectat în situaţia în care scopurile sau rezultatele serviciilor contractate de Societatea subscrisă erau orientate către activităţi taxabile.
În cauza C-324/11 ##### ####, CJUE a subliniat că dreptul persoanelor impozabile de a deduce TVA datorată sau achitată constituie un principiu fundamental al sistemului comun de TVA instituit prin legislația Uniunii Europene.
La paragrafele 24 şi 25, Curtea reţine următoarele:
”Astfel cum a subliniat Curtea în mod repetat, dreptul de deducere prevăzut la articolul 167 și următoarele din Directiva ######## face parte integrantă din mecanismul TVA-ului și, în principiu, nu poate fi limitat. În special, acest drept se exercită imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate în amonte (a se vedea în special Hotărârea din 21 martie 2000, Gabalfrisa și alții, C-110/98–C-147/98, Rec., p. I-1577, punctul 43, Hotărârea Kittel și ####### Recycling, citată anterior, punctul 47, precum și Hotărârea Mahagében și #####, citată anterior, punctul 38).
Regimul deducerilor urmărește să degreveze în întregime întreprinzătorul de sarcina TVA-ului datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților economice pe care le desfășoară. Sistemul comun al TVA-ului garantează, în consecință, neutralitatea impozitării tuturor activităților economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestor activități, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse TVA-ului”.
Curtea Europeana de Justiţie a considerat, în numeroase cazuri (cum ar fi: C-37/95 Belgische ##### v. #### Coal Terminal NV, C-110/94 Intercommunale voor zeewaterrontzilting (INZO) v. ####### ##### şi C-268/83 D.A. Rompelman and E.A. Rompelman – ### Deelen v. Minister van Financien), că, încă de la momentul efectuării primei investiţii, persoana impozabilă iniţiază o activitate economică şi că dreptul de deducere rămâne dobândit în cazul în care, datorită unor împrejurări care ies din sfera sa de control, persoana impozabilă nu a utilizat niciodată bunurile şi serviciile respective în scopul realizării de operaţiuni impozabile. Astfel, deciziile Curţii în aceste cazuri au fost că TVA plătită pentru acţiuni premergătoare unei activităţi economice poate fi dedusă de către persoana impozabilă chiar şi în cazul în care nu s-au obţinut venituri. Până ṣi comandarea unui studiu de fezabilitate pentru activitatea proiectată poate fi considerată activitate economică care dă drept de deducere, chiar dacă investitorul nu va mai iniṭia proiectul, întrucât concluziile studiului au fost negative, în sensul că activitatea ce se dorea a fi iniṭiată nu era profitabilă.
Curtea de Justiṭie consideră că singura limitare a dreptului de deducere este frauda sau abuzul, considerând că persoana implicată, sub pretextul intenṭiei de a desfăṣura o anumită activitate economică, de fapt, cu intenṭia de a obṭine bunuri proprii pentru care nu se poate obṭine o deducere, va fi obligată să plătească autorităṭii fiscale sumele deduse întrucât au fost realizate pe baza declaraṭiilor false. (Cauzele C-85/95 #### Reisdorf ṣi cauza C-268/83 Rompelman).
Instanṭa apreciază că legiuitorul nu a condiṭionat valorificarea dreptului de deducere de desfăṣurarea efectivă a activităṭilor generatoare de TVA, esenṭial fiind ca achiziṭiile să fie destinate utilizării în scopul de operaṭiuni taxabile, fiind suficient ca bunurile să fie achiziṭionate de societate cu intenṭia de a fi afectate unor activităṭi generatoare de TVA, chiar dacă, în final, acestea nu au dobândit în mod efectiv această destinaṭie, pentru că taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv.
În ceea ce priveṣte legislaṭia internă, dreptul la rambursare a TVA rezultă din dispoziṭiile Codului fiscal, organele fiscale neavând decât obligaṭia de a verifica (într-un anumit termen) îndeplinirea condiṭiilor legale pentru naṣterea dreptului la rambursare, fără a avea – în măsura în care aceste condiṭii legale sunt îndeplinite – ṣi un drept de apreciere asupra oportunităṭii rambursării.
Relevantă sub aspectul stabilirii dreptului de deducere TVA este intenṭia reclamantei de a desfăṣura operaṭiuni taxabile, ## ####### ####### ## ######## ### ###### #########, care arată împrejurarea că aceasta a angajat costuri în vederea realizării investiṭiei. Din nota explicativă a administratorului a rezultat că proiectul nu a mai fost fezabil din punct de vedere economic datorită experienței nefavorabile în materie de negocieri, lipsa de cunoaștere la nivel local pentru obținerea autorizațiilor, lipsa de cunoaștere a legislației locale. În acest context, societatea trebuia să dovedească îndeplinirea condiṭiilor de formă ṣi de fond pentru acordarea dreptului de deducere a TVA, ceea ce aceasta a dovedit, fiind în sarcina fiscului să probeze implicarea sa în fraudă ori caracterul pur formal al operaṭiunii (lipsa unei baze economice reale). Or, cum s-a arătat, nu există suficiente elemente care să susṭină o atare abordare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ######## #### #### SRL cu sediul în Bucureşti, #### ######## ### ##-52, modul 33, etaj 11, sector 1, cod de identificare fiscală RO 38469439, înregistrată la ORC sub nr. J40########## cu sediul ales la #####, ###### şi Asociaţii din Bucureşti, #### ############### ### ##, Victory Business Center, Sector 3 în contradictoriu cu pârâții Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice București cu sediul în sector 2, Bucureşti, str. Prof. Dr. ######## D. ######, nr. 13 şi cu sediul procesual ales în sector 2, Bucureşti, #### ########## ### ##, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti și DGRFP – ######## cu sediul în ########, str. eroii Revoluţiei 22 Decembrie 1989, nr. 6-8, ##### ########.
Anulează Decizia nr. ##/7.02.2020 si Decizia de Impunere F-CL155/5.09.2019 emisă de parate in ceea ce priveste TVA stabilit suplimentar în suma de 536.270 lei.
Obliga paratele in solidar la plata către reclamanta a sumei 14.695,13 lei reprezentand cheltuieli de judecată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pronunţata in şedinţa publica azi, prin intermediul grefei instanţei, azi 21.01.2021.
PREŞEDINTE GREFIER ##### ##### ######### ###### #######
Red. #### ##### ###############. Red. ##### ###### #######
Lucrat ..… comunicări .…/.…/ 2021 gref. ###### #######