Ce este contestația la executare
Contestația la executare este o cale de atac, susceptibilă de exercitare în procedura executării silite, parte integrantă a procesului civil, pentru înlăturarea pretinselor ilegalități săvârșite, indiferent de obiectul acestora, în procedura de executare silită.
Cine poate formula contestația la executare
Contestația la executare poate fi formulată în fața instanței de către:
- debitorul urmărit, invocând, de exemplu, absenţa sau nulitatea titlului executoriu, insesizabilitatea creanţei, nulitatea actului de urmărire, absenţa dreptului debitorului asupra creanţei care face obiectul urmăririi, existenţa unei cauze de suspendare a executării;
- creditorul urmăritor, invocând incidente apărute în cursul urmăririi, precum înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, refuzul organului de executare de a efectua executarea ori de a îndeplini un act de executare;
- terţ urmărit, cu precizarea, însă, că în cazul popririi terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi, el urmând a-şi formula apărările în instanţa de validare;
- terţ propriu-zis, străin cu totul de raportul juridic execuţional;
- procuror, în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (5) C.pr.civ., dacă hotărârea pusă în executare priveşte categoriile precizate de alin. (1) al aceluiaşi articol – minori, persoane puse sub interdicţie şi dispăruţi, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
De câte feluri este contestația la executare
Există trei forme ale contestaţiei la executare:
- contestația propriu-zisă, care se poate exercita împotriva executării silite înseși, precum şi împotriva oricărui act de executare de către cei interesați sau vătămați prin executare;
- contestația la executare formulată împotriva titlului executoriu, la care se recurge dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 C.pr.civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu;
- contestația la executare formulată împotriva refuzului organului de executare de a efectua executarea silită sau de a îndeplini un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Termenului în care se poate formula contestația la executare
Contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când:
- contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă;
- cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
- debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării şi nici somația sau executarea se face fără somație.
- de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului, în cazurile în care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit;
Competența de soluționare a contestației la executare
Competența de soluționare a contestației la executare este determinată de art. 713 din noul Cod de procedură civilă, care prevede că aceasta se introduce la instanța de executare. În cazul urmăririi silite prin poprire sau a urmăririi imobiliare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului sau domiciliului debitorului.
Căile de atac
Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 711 alin. 4 și art. 714 alin. 4, care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
Alte aspecte de luat în considerare
Conform art. 713 C.pr.civ., dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.
Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare.
Creditorii neurmăritori au posibilitatea să se implice în procesul de executare realizat de alți creditori, în scopul de a participa la acțiunea de executare sau la repartizarea sumelor rezultate din executarea forțată a proprietăților debitorului.
În cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusă şi de o terţă persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.
Instanța competentă să soluționeze contestația la executare
Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare:
- contestația la executare propriu zisă se introduce la instanţa de executare;
- contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, dar, dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare;
- împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.
- în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului (art. 714 C.pr.civ.).
Suspendarea executării silite
Până la soluţionarea contestaţiei la executare instanţa competentă poate suspenda executarea, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice (Art.719 C.pr.civ). Dacă bunurile urmărite sunt supuse, pieirii, degradării, alterării sau deprecierii se va suspenda numai distribuirea preţului.
Pentru a obține suspendarea executării, va fi necesară depunerea unei cauțiuni al cărui cuantumul căreia va depinde de valoarea obiectului contestației. În cazul admiterii cererii de suspendare a executării silite, caușiunea va fi indisponibilizată până la momentul soluționării prin hotărâre definitivă a contestației la executare de către instanță, respectiv până la momentul încetării efectelor suspendării.
În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, instanța poate să dispună suspendarea provizorie a executării pe cale de încheiere şi fără citarea părţilor, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzute în acelaşi articol. Încheierea pronunțată în cazul suspendării provizorii nu este supusă niciunei căi de atac.
Efectele hotărârii pronunțate în contestația la executare
Efectele hotărârii pronunțată în contestația la executare diferă în funcție de decizia pronunțată de instanța de executare.
Dacă se admite contestația, după caz, instanţa dispune:
- anularea ori încetarea executării însăşi,
- anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia,
- obligarea la efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată,
- lămurirea titlului executoriu.
Este important de reținut că, prin intermediul contestației la executare, nu este permisă schimbarea conținutului titlului executoriu. Contestația la executare nu reprezintă o modalitate de a ataca titlul executoriu și consecințele derivate din aplicarea acestuia.
Dacă se respinge contestaţia, nu doar că se reia executarea dacă aceasta a fost suspendată la cerere, dar contestatorul poate fi obligat să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate prin întârzierea executării. De asemenea, dacă contestația a fost făcută cu rea-credință, acesta poate fi obligat să plătească și o amendă.
Căile de atac împotriva hotărârii pronunțată în contestația la executare
Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel. Excepție de la această regulă sunt hotărârile pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) şi al art. 715 alin. (4) C.pr.civ., privind împărţirea bunurilor proprietate comună şi hotărârile în legătură cu pretenţia unui terţ că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun, adică împotriva acestora se poate formula inclusiv recurs.
Întrebări frecvente
1. Ce reprezintă contestația la executare?
Răspuns: Contestația la executare este o cale de atac, susceptibilă de exercitare în procedura executării silite, parte integrantă a procesului civil, având ca scop înlăturarea presupuselor ilegalități comise în procedura de executare silită.
2. Cine poate formula contestația la executare?
Răspuns: Contestația la executare poate fi formulată de debitorul urmărit, creditorul urmăritor, terț urmărit, terț propriu-zis, și procuror, în anumite condiții stipulate de lege.
3. Câte tipuri de contestații la executare există?
Răspuns: Există trei forme ale contestației la executare: contestația propriu-zisă, contestația formulată împotriva titlului executoriu și contestația împotriva refuzului organului de executare de a efectua executarea silită sau de a îndeplini un act de executare.
4. Care este termenul pentru formularea contestației la executare?
Răspuns: Contestația la executare poate fi făcută în termen de 15 zile de la momentul în care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare contestat sau de la alte momente specifice, în funcție de situație.
5. Pot fi invocate orice motive în contestația la executare?
Răspuns: Nu, există anumite restricții. De exemplu, dacă executarea silită se face pe baza unei hotărâri judecătorești, nu se pot invoca motive care ar fi putut fi aduse în cadrul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac disponibilă.
6. Ce se întâmplă dacă se admite contestația la executare?
Răspuns: Dacă se admite contestația, instanța poate dispune anularea sau încetarea executării, anularea sau îndreptarea actului de executare contestat, obligarea la efectuarea actului refuzat sau lămurirea titlului executoriu.
7. Care este instanța competentă să soluționeze contestația la executare?
Răspuns: Contestația la executare se introduce la instanța de executare, dar există situații specifice în care competența aparține altei instanțe, în funcție de natura contestației.
8. Este posibilă suspendarea executării în timpul soluționării contestației la executare?
Răspuns: Da, până la soluționarea contestației la executare, instanța competentă poate suspenda executarea la cererea părții interesate, dar sunt necesare motive temeinice și, în unele cazuri, depunerea unei cauțiuni.
9. Care sunt efectele hotărârii în cazul contestației la executare?
Răspuns: Efectele variază în funcție de decizia instanței de executare. Pot fi dispuse măsuri precum anularea executării, încetarea acesteia sau lămurirea titlului executoriu. De asemenea, contestatorul poate fi obligat să plătească despăgubiri sau amenzi în anumite situații.
10. Care sunt căile de atac împotriva hotărârii luate în contestația la executare?
Răspuns: Hotărârea pronunțată în legătură cu contestația la executare poate fi atacată cu apel. Există și excepții, unde se pot formula căi de atac diferite, precum recursul, în funcție de specificul cazului.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
