Excluderea asociaților. Dispozițiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc cazurile în care un asociat poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată. Enumerarea cuprinsă în aceste dispoziții nu este exemplificativă, ceea ce înseamnă că nu se pot adăuga alte situații de excludere asociaților decât cele prevăzute de lege.
Excluderea asociaților reglementată de Legea nr. 31/1990
Sunt prevăzute următoarele situații privind excluderea asociaților:
- Asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
- Asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
- Asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82;
- Asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Aplicarea excluderii asociaților în diferite tipuri de societăți
Instituția juridică a excluderii se aplică în cazul societăților de persoane și al celor mixte, dar nu și în cazul societăților de capital. Aceasta se datorează faptului că în societățile de persoane și cele mixte, încrederea reciprocă și colaborarea între asociați sunt mai importante în cazul societăților de persoane decât în cazul societăților de capital.
Excluderea asociaților – consecințe juridice
Excluderea asociaților are ca efect părăsirea societății de către asociatul exclus și constituie o sancțiune pentru refuzul de a colabora sau pentru o conduită ce nu respectă interesele societății. Excluderea asociaților poate fi de natură contractuală (neexecutarea unor obligații asumate prin actul constitutiv sau încălcarea obligației generice de fidelitate) sau extracontractuală (asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora).
Autonomia de voință în stabilirea cauzelor de excludere
Părțile pot, în limitele autonomiei de voință, să înmulțească ori să restrângă contractual cauzele de excludere, respectând gândirea legiuitorului și scopurile instituției excluderii. Astfel, asociații pot să adauge în actul constitutiv al societății clauze care prevăd alte situații în care un asociat poate fi exclus, sau să restrângă numărul de cazuri prevăzute de lege.
Protecția asociaților în cazul excluderii
Reglementările legale privind excluderea asociaților vizează protejarea intereselor societății și a celorlalți asociați. De exemplu, în cazul prevăzut de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, se urmărește protejarea încrederii pe care titularul funcției de administrator trebuie să o aibă din partea celorlalți asociați.
Asociatul care nu deține calitatea de administrator nu poate fi exclus pentru categoria generală a fraudelor în dauna societății. Această limitare a situațiilor de excludere este menită să asigure un echilibru între drepturile și obligațiile asociaților și să evite abuzurile în exercitarea dreptului de excludere.
Rolul instanțelor de judecată în excluderea asociaților
În cazul în care asociații nu ajung la un acord în privința excluderii unui asociat, instanțele de judecată pot interveni pentru a soluționa litigiul. Rolul instanțelor este de a evalua temeinicia cererii de excludere și de a se asigura că sunt respectate drepturile părților implicate în proces.
Judecătorul va analiza probele prezentate de părți și va verifica dacă situația invocată pentru excluderea asociatului se încadrează în una dintre ipotezele prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății. De asemenea, instanța va ține cont de principiul proporționalității și va evalua dacă excluderea este o măsură justificată în raport cu gravitatea faptelor săvârșite de asociatul în cauză.
Efectele excluderii asociaților asupra societății și asupra asociaților rămași
Excluderea unui asociat poate avea efecte importante asupra societății și asupra celorlalți asociați. În primul rând, excluderea poate determina o reorganizare a structurii de conducere și a responsabilităților în cadrul societății, în special dacă asociatul exclus deținea o poziție de conducere.
De asemenea, excluderea poate conduce la modificarea actului constitutiv și a repartizării cotelor de participare la beneficii și pierderi între asociații rămași. În cazul în care asociatul exclus deținea o cotă semnificativă în capitalul social, reorganizarea financiară a societății poate fi mai complexă.
Pentru a asigura continuitatea și stabilitatea societății în urma excluderii unui asociat, este esențial ca asociații rămași să colaboreze și să își împartă responsabilitățile într-un mod echilibrat și eficient.
Concluzie
Excluderea asociaților din societăți comerciale reprezintă o sancțiune aplicată în cazul în care un asociat nu își respectă obligațiile sau acționează în detrimentul societății. Situațiile de excludere sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, iar încrederea reciprocă și colaborarea între asociați sunt esențiale pentru buna funcționare a societății.
Asociații pot să înmulțească ori să restrângă contractual cauzele de excludere, în limitele autonomiei de voință și în conformitate cu scopurile instituției excluderii. Este important ca asociații să fie conștienți de drepturile și obligațiile lor în cadrul societății și să acționeze în interesul acesteia, pentru a evita sancțiuni precum excluderea.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
