Înțelegeri verticale: anularea sancțiunii Consiliului Concurenței pentru definirea greșită a pieței relevante

În materia înțelegerilor verticale, analiza juridică nu se poate opri la simpla existență a unei clauze de exclusivitate sau de neconcurență. Pentru a reține o încălcare a art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996 și a art. 101 din TFUE, autoritatea de concurență trebuie să stabilească riguros piața relevantă a produsului, piața geografică relevantă, poziția întreprinderilor implicate și efectele reale ori potențiale ale clauzei investigate. În cauza analizată, instanța supremă a confirmat anularea deciziei sancționatorii, reținând că această analiză a fost realizată greșit încă de la premisa definirii pieței.

ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401 din 9 iunie 2022

Expunerea situației de fapt

Litigiul a pornit de la o decizie emisă de Consiliul Concurenței, prin care reclamanta a fost sancționată pentru participarea la o pretinsă practică anticoncurențială constând într-o clauză de neconcurență inserată într-un contract complex privind implementarea unui sistem de video-loterie.

Din structura raportului contractual rezulta că acesta nu privea doar livrarea unor echipamente, ci un ansamblu de prestații integrate, respectiv:

1. furnizarea sistemului tehnic;
2. instalarea și punerea în funcțiune;
3. serviciile auxiliare necesare operării;
4. finanțarea programului;
5. asumarea riscurilor și costurilor implementării.

Autoritatea de concurență a considerat că obligația de neconcurență cuprinsă în contract restrânge concurența și intră sub incidența art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și a art. 101 alin. (1) din TFUE.

Reclamanta a contestat însă această concluzie, arătând că întreaga investigație a fost construită pe o definire eronată a pieței relevante și a pieței geografice, ceea ce a condus la un calcul greșit al cotelor de piață și, implicit, la o concluzie nelegală privind existența unei încălcări în materia înțelegerilor verticale.

Obiectul cererii

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat:

• în principal, anularea deciziei emise de pârât în ceea ce o privește;
• în subsidiar, anularea parțială a deciziei, prin reducerea amenzii aplicate.

Așadar, obiectul principal al acțiunii a fost înlăturarea constatării potrivit căreia contractul analizat ar reprezenta o înțelegere verticală anticoncurențială.

Susținerile și apărările reclamantului

Reclamanta a susținut, în esență, că decizia atacată este nelegală pentru că nu respectă regulile de analiză aplicabile în materia înțelegerilor verticale.

Definirea greșită a pieței relevante a produsului

Principalul argument a fost acela că obiectul real al contractului nu privea exploatarea mașinilor electronice cu câștiguri, ci furnizarea de soluții tehnice integrate pentru jocuri de noroc. Din această perspectivă, piața relevantă nu era piața din aval a exploatării terminalelor, ci piața din amonte a furnizării acestor soluții tehnice integrate.

Definirea greșită a pieței geografice

Reclamanta a arătat că, odată stabilită corect piața produsului, nici piața geografică nu putea fi limitată la România. Existența unor oferte venite de la furnizori străini, inclusiv din afara Uniunii Europene, demonstra că piața avea o dimensiune internațională sau chiar mondială.

Calculul eronat al cotelor de piață

S-a susținut că pârâtul a ajuns artificial la cote de piață de 100%, tocmai pentru că a definit piața greșit. În plus, pe piața din aval, calculul cotei reclamantei s-a făcut prin raportare la nivelul taxelor plătite de alți operatori, iar nu la veniturile lor reale din activitatea relevantă.

Lipsa dovedirii efectelor anticoncurențiale

Reclamanta a mai arătat că obligațiile de achiziție exclusivă nu sunt interzise automat, ci trebuie analizate în concret, prin raportare la poziția pe piață a părților și la efectele produse. Or, în cauză, aceste efecte nu au fost dovedite la standardul cerut de lege.

Caracterul indispensabil al clauzei de neconcurență

S-a susținut și că obligația de neconcurență era justificată prin natura economică și tehnică a proiectului, având în vedere că sistemul de videoloterie presupunea o soluție unică, integrată, iar achiziția fragmentată din surse multiple nu era o opțiune realistă.

Susținerile și apărările pârâtului

Consiliul Concurenței a susținut legalitatea deciziei și a criticat soluția instanței de fond.

Cu privire la piața relevantă

Pârâtul a arătat că piața relevantă a produsului a fost corect identificată ca fiind piața exploatării mașinilor electronice cu câștiguri, întrucât sistemul furnizat reprezenta, în realitate, un produs final destinat exploatării către consumatorul final.

Cu privire la piața din amonte

Pârâtul a susținut că, la nivelul pieței din amonte, putea fi delimitată distinct piața soluțiilor integrate pentru videoloterie, fără a include toate soluțiile tehnice integrate pentru jocuri de noroc, invocând specificul cererii și particularitățile reglementării interne.

Cu privire la piața geografică

Pârâtul a afirmat că piața geografică era una națională, în considerarea barierelor legislative și a cadrului specific de reglementare a activității analizate.

Cu privire la exceptare și sarcina probei

Consiliul Concurenței a susținut că părților le revenea sarcina să dovedească existența condițiilor pentru exceptare pe categorii sau exceptare individuală și că, în lipsa unei asemenea demonstrații, clauza rămânea ilicită.

Cu privire la restrângerea concurenței

Pârâtul a apreciat că, prin efectul clauzei de neconcurență, a fost împiedicată intrarea altor furnizori și dezvoltarea unor relații contractuale alternative, ceea ce a produs o restrângere a concurenței.

Norme legale incidente în speță

În această cauză au fost relevante în special următoarele dispoziții:

1. Art. 5 alin. (1) și alin. (5) din Legea concurenței nr. 21/1996
   • interzicerea înțelegerilor anticoncurențiale;
   • sarcina probei încălcării.
2. Art. 101 alin. (1) și alin. (3) din TFUE
   • interzicerea acordurilor care împiedică, restrâng sau denaturează concurența;
   • condițiile în care poate opera exceptarea.
3. Regulamentul (UE) nr. 330/2010
   • definirea acordurilor verticale și a obligației de neconcurență;
   • pragurile de cotă de piață;
   • regulile privind exceptarea pe categorii.
4. Regulamentul nr. 1/2003
   • regula privind sarcina probei în materia concurenței.
5. Instrucțiunile privind definirea pieței relevante și Orientările Comisiei privind restricțiile verticale
   • criterii pentru definirea pieței produsului și a pieței geografice;
   • analiza efectelor obligațiilor de achiziție exclusivă.

Soluțiile din etapele procesuale anterioare

În primul ciclu procesual, acțiunea în anulare a fost respinsă. Ulterior, instanța supremă a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că proba de specialitate în domeniul concurenței fusese înlăturată nelegal, deși era utilă și necesară.

În rejudecare, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei, a anulat decizia pârâtului în ceea ce o privește și a exonerat-o de plata amenzii, obligând totodată pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Un element important al cauzei a fost și existența unor hotărâri definitive anterioare, pronunțate în litigii paralele având ca obiect aceeași decizie a Consiliului Concurenței, în care instanțele reținuseră deja caracterul greșit al analizei privind piața relevantă și cotele de piață.

Considerentele instanței actuale (motivarea)

Instanța supremă a respins recursul și a confirmat legalitatea hotărârii de fond.

Hotărârea primei instanțe era suficient motivată

S-a reținut că sentința atacată cuprinde motive clare, coerente și raportate la apărările părților, nefiind incidente criticile privind lipsa motivării sau existența unor contradicții.

Piața relevantă a fost definită greșit de pârât

Instanța a arătat că, în cazul unor înțelegeri verticale, analiza trebuie să pornească de la obiectul real al contractului. Or, în speță, contractul privea furnizarea unei soluții tehnice integrate pentru jocuri de noroc, nu simpla exploatare a terminalelor către publicul final.

Prin urmare, piața relevantă era piața din amonte a furnizării de soluții tehnice integrate pentru jocuri de noroc.

Piața geografică nu putea fi limitată la România

Instanța a reținut că existența unor furnizori activi pe piețe externe și a unor oferte provenite din mai multe state excludea limitarea automată a pieței la teritoriul național.

Caracterul reglementat al activității desfășurate pe piața din aval nu justifica restrângerea aceleiași concluzii și asupra pieței din amonte.

Cotele de piață au fost calculate greșit

Ca urmare a definirii eronate a pieței relevante, și calculul cotelor de piață a devenit viciat. Instanța a confirmat că nu se putea porni de la concluzia existenței unor cote de 100% pe o piață greșit delimitată.

Sarcina probei revenea pârâtului

Instanța a reafirmat că, potrivit art. 5 alin. (5) din Legea concurenței nr. 21/1996 și art. 2 din Regulamentul nr. 1/2003, sarcina probei încălcării revine autorității care invocă încălcarea. Numai în privința beneficiului exceptării sarcina poate reveni întreprinderii care o invocă.

Prin urmare, pârâtul trebuia să stabilească corect piețele relevante și poziția întreprinderilor implicate înainte de a reține o încălcare a regulilor aplicabile înțelegerilor verticale.

Obligațiile de achiziție exclusivă nu sunt interzise per se

Instanța a subliniat că obligațiile de achiziție exclusivă nu sunt interzise automat prin obiectul lor, ci trebuie analizate în contextul pieței, al cotelor de piață și al efectelor concrete produse asupra concurenței.

Efectele anticoncurențiale nu au fost dovedite

În lipsa unei definiri corecte a pieței și a unei analize economice conforme cu normele aplicabile, instanța a concluzionat că nu a fost demonstrată existența unor efecte de împiedicare, restrângere sau denaturare a concurenței la standardul cerut de lege.

Clauza de neconcurență putea fi justificată

Instanța a reținut și că, raportat la structura tehnică și economică a proiectului, obligația de neconcurență putea fi considerată indispensabilă realizării investiției și funcționării sistemului.

Soluția instanței actuale

Instanța supremă a respins recursul formulat de Consiliul Concurenței ca nefondat și a menținut hotărârea instanței de fond.

Concret:

1. a rămas definitivă anularea deciziei pârâtului;
2. reclamanta a rămas exonerată de plata amenzii;
3. au fost menținute cheltuielile de judecată acordate.

Concluzii

Acest studiu de caz privind înțelegeri verticale evidențiază foarte clar că analiza concurențială nu poate fi construită pe prezumții sau pe delimitări artificiale ale pieței. În lipsa stabilirii corecte a pieței relevante, a pieței geografice și a cotelor de piață, concluzia privind existența unei încălcări a art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996 și a art. 101 TFUE devine nelegală.

Hotărârea confirmă trei idei esențiale:

• înțelegerile verticale nu sunt interzise automat;
• sarcina probei încălcării revine autorității de concurență;
• definirea corectă a pieței relevante este decisivă pentru legalitatea întregii sancțiuni.