Conform prevederilor Codului Civil ”clauzele neuzuale” trebuie acceptate printr-o semnătură distinctă decât semnătura de la finalul contractului, în dreptul clauzelor neuzuale, sau printr-o declarație distinctă și expresă la finalul contractului.
Art.1203 definește clauzele neuzuale și clauzele standard:
Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.
Tribunalul Timiș, în primă instanță, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către o societate, prin care s-a solicitat executarea clauzei penale dintre doi profesioniști concurenți în aceeași piață, prin care pârâta s-a obligat nu intre în relații comerciale cu clienții reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat ca între partenerii contractuali au fost încheiate mai multe contracte, prin care societatea pârâtă și-a asumat printr-o clauză penală să nu intre în relații de afaceri cu clienții reclamantei. În toate aceste contracte era instituită o clauză penală în cuprinsul căreia se menționează că ”contractarea directa a clientului final de către prestator fără acordul scris din partea beneficiarului, constituie concurență neloială”, atrăgând după sine o penalizare cuantificată anticipat într-o sumă de bani.
Raportat la dispozițiile art. 1203 Cod civil potrivit cărora, clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune ”restingerea libertarii de a contracta cu alte persoane” nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.
Tribunalul a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se considera clauza exemplificată mai sus ca una standard și neuzuală, chiar dacă între părți au fost semnate nu mai puțin de 58 de contracte.
Tribunalul a retinut, în esenta, ca o clauză prin care se urmărește protecția clienților din portofoliul unei profesionist în raport cu un alt profesionist concurent este o clauza standard care restrânge libertatea de a contracta și care nu a fost acceptata în mod expres de pârâtă la semnarea contractului.
Împotriva hotărârii primei instanței s-a formulat apel solicitându-se anularea hotărârii și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii formulate. În examinarea apelului, instanța de apel a apreciat că acesta este fondat și a admis cererea de apel.
Curtea de Apel Timișoara a anulat hotărârea primei instanțe și a admis cererea inițială, considerând că nu există elemente probatorii care să justifice concluzia că această clauză este neuzuală în sensul conferit de art. 1203 Cod civil și că nu trebuia să fie acceptată printr-o semnătură distinctă expresă.
Analizand, sub un prim aspect, modul de formare a vointei juridice care a stat la baza încheierii contractelor dintre reclamanta și pârâtă, în sensul că pârâta a acceptat fără rezerve prevederile contractuale de mai multe ori.
Aceste contracte au stat la baza derularii unor relații de colaborare de lungă durată și au generat venituri considerabile în favoarea societății prestatoare. Prin urmare, în cauza, nu se poate sustine, cu temei, că societatea pârâtă s-a aflat în fata unei clauze neuzuale în raporturile dintre părți, de vreme ce această clauză apare cu regularitate în absolut toate contractele încheiate, semnate și ștampilate de societatea pârâtă.
De asemenea, protecția clienților direcți într-o piață comercială reprezintă o practică comună și uzitată, fiind utilzatediverse formulări cu înteles asemănător, atât de către reclamantă, cât și de către alți profesioniști activi în aceeași piață.
Nu se poate sustine nici ca respectiva clauză ar fi trebuit asumata în mod expres de pârâtă (printr-o semnătură distinctă), de vreme ce reprezentantul pârâtei a semnat aceste contracte fără nici o reținere sau obiecție.
Or, în atare situatie, pârâta, în calitatea de profesionist nu poate susține, cu temei, că clauza în litigiu nu îi era cunoscuta și că nu a acceptat-o prin semnătura de la finalul contractului.
Deși restrânge, într-adevar, libertatea pârâtei de a contracta, nu este real că prin clauza în discuție pârâta este pusă în situatia în care nu-și mai poate desfășura activitatea, întrucât clauza limitează doar posibilitatea pârâtei de a intra în relații de colaborare directa cu clientii reclamantei, clienții pe care i-a cunoscut datorită reclamantei, în baza contractelor semnate cu reclamanta.
Limitarea nu este nejustificata sau excesiva, de vreme ce reclamanta activeaza pe aceeași piață concurențială pe care activează și pârâta, măsura fiind destinată să protejeze reclamanta de acțiunile de concurență neloială la care ar fi expusă de subcontractanții săi, în raport cu proprii clienți, ca urmare a accesului subcontractanților la informații confidentiale.
Spre deosebire de prima instanta, Curtea concluzionează că o asemenea clauza prin care se protejează clienții este una valabila și produce efectele, neputând fi anulată efectele ei prin includerea în categoria clauzelor neuzuale.
Ioana Chiper Zah – avocat Timisoara
